2,405 matches
-
liber să acționeze. lată despre ce anume este vorba. MONSTRUL ALARMA Țipătul strident al alarmei și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el peste sunetul strident. — Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu pe lângă ea. În Cilindrul B, printre toate țevile și consolele, clipea un semnal strălucitor: AVARIE SISTEME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
domnule! Masiva ingineră stătea chircită În spatele computerului. Norman Îi observă curbura lată a spatelui. — Deconectează odată blestemăția aia! — O deconectăm, domnule! — Oprește-o! Nu mai aud nimic! „Ce să audă?“ se Întrebă Norman, apoi Harry intră Împleticindu-se și se ciocni de Norman. — Dumnezeule... — Stare de alarmă! țipă Barnes. Stare de alarmă! Marinar Chan! Sonarul! Tina se afla lângă el, calmă ca Întotdeauna, ajustând cadranele de pe monitoarele centrale. Își puse căștile la urechi. Norman se uită la sfera de pe monitorul video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vede. I se simte numai răcoarea lichidă. Îl așteptăm așa pe noul V. să facă ceva. V. tînăr observă cu atenție fiecare om și pare că noul V. seamănă, cumva, cu fiecare. Iată-l: născut în foc, el amestecă și ciocnește bucurie și suferință, naștere, boală, moarte ca și nuntă, înrobire și mîntuire căutînd potrivirea suprafețelor unui imens cub rubik, sperînd că alăturarea finală va fi chipul lui Dumnezeu pe care nici el singur nu-l va putea vedea, fiind cuprins
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Lumina strălucitoare ce mă înconjoară crește pînă cînd tot peisajul dispare în ea. „-De ce nu te îmbeți?”-mă întreabă Doctorul servindu-mă îmbietor cu o băutură fină. „-Beția”spune el-„ucide convenția și eliberează fără durere de lege.” Tăcem, ciocnim. Simt aroma înțepătoare cum curge încet în mine pătrunzînd pe coridoarele labirintice pînă în ultimele celule. Totul devine din ce în ce mai ușor și aș vrea să zbor convins că n-ar fi greu, dacă aș întinde mîinile deasupra aerului. Beau. Lîngă mine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cloșcă. Va scoate pui din ele. Și dacă nu au sămânță, ce faci cu ele? Pe acelea le mâncăm. Mai si păstrez din ele, adun în fiecare zi, pentru Sfintele Paști. Le vom înroși atunci, bunico? Da, le înroșim ca sa ciocnim de sărbători, fată dragă. Treceam pe lângă hambar să mă uit la cloșcă. Era permanent pe coș, acoperind ouăle. Nici nu cobora să mănânce ori să bea apă. Dacă trecea altă pasăre pe aproape, cârâia la ea și se înfoia, alungând
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din cadru. Destul de repede și În pofida predicțiilor proprietăresei, Arielle face rost de bani prin singurul mijloc pe care-l cunoaște, se Împrietenește cu Pascal, discuțiile dintre ei nu revelează nimic, cuvinte obișnuite ciocnindu-se unele de altele ca-n Manualul Inchizitorilor lui Antunes. Într-o seară portocalie iau masa Împreună la un restaurant, prostituata se plînge, nu foarte deprimată, că singurii bărbați care i-au plăcut vreodată erau homosexuali, ceilalți sînt niște porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Un alt ziarist sau ce-o fi observă-n Vremea că „occidentalii se miră ca prostu-n drum și caută explicații misterioase evoluției electorale românești”. Evoluție care s-ar putea rezolva, cum spune altcineva, pe 8 octombrie, „cînd pămîntul se va ciocni cu un asteroid gigant”. Accident În urma căruia se va sparge și ultimul bec din Balta Albă. Alexandru Toma din coloana din stînga Îl citează cu neumbrită admirație pe Stolojan care-a spus ceva celebru ca de obicei: „Dintr-un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
statueta cu același nume), prezintă un caz cronic de pasiune Înflăcărată pentru Lana Turner și s-ar putea să se fi Întors la apucăturile lui din epoca pre-Cohen: operațiuni de șantaj/ extorcare. Presupunînd că Whalen și Mickey nu se vor ciocni odată cu eliberarea lui Mickey, totul pare a fi liniștit și În perfectă ordine. Așa să fie oare? În lumea gangsterilor domnește prietenia? Sau poate că nu. Argument: În august 1954 John Fisher Diskant, presupus deținător de franciză al lui Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mickey? Goldman Îi Întinse revista: niște negri goi agitînd sulițe. — Drăguț. CÎnd or să-nceapă s-arate și chestii cu albi, mă abonez și eu. Davey, Îți amintești de mine? Jack Vincennes. Lucram la Narcotice, la LAPD, și ne tot ciocneam unul de altul pe Sunset Strip. Goldman se scărpină la testicule. ZÎmbi: cădere de curent. Dus cu sorcova. — Joci teatru? Hai, Davey! Tu și Mick sînteți prieteni vechi. Știi că o să aibă grijă de tine. Goldman zdrobi o insectă invizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa fel încât dovedeau că nu erau la curent cu nimic și nu pricepeau o iotă din câte se petreceau cu adevărat în jurul lor. Dar nu doar cu politica erau cu totul în afară. Replicile sclipeau, scânteiau, se încrucișau, se ciocneau, ieșeau fulgere, vorbele erau alese și frumos orânduite, tonul era calm sau aprins sau aprig sau îngăduitor sau împăciuitor sau convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de viață a orașului. În aerul fierbinte sclipeau fire de praf, funigei și puf de flori și de arbori. Sprijinit de marginea de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mie îmi place să stau de vorbă cu oamenii.“ A întins mâna spre sticlă și a umplut păhărelele, pe unul l-a împins spre Patricia. „Bea, îți zic, femeie.“ Ea clătina din cap, lăsând paharul pe marginea mesei. Bărbatul a ciocnit cu Andrei Vlădescu, a gâlgâit băutura pe gât, și-a șters buzele cu dosul mâinii mari și-a trântit păhărelul pe masă. „Bea, domnu’, tot, până la fund“, s-a răstit la Andrei Vlădescu care își muiase doar buzele. „Nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui! Am ochii tatei! Și ea a spus: Da, exact, ai ochii tatălui tău. Și atunci m-am ridicat și am ieșit, dar știi cât de apropiate sunt mesele la Mandarinul și eu eram furios și mă grăbeam. M-am ciocnit de masa unei perechi și le-am răsturnat ceainicul și nu m-am oprit. Am ieșit direct în stradă și nu m-am uitat dacă mama venea după mine. Am ieșit drept în stradă și nu m-am întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
important care-l îi sărea în ochi. Se mai uită o dată. Și atunci văzu. Imediat o bănuială cumplită i se strecură în suflet. Se auzi un bubuit din direcția sălii de bliard. Michael coborî în fugă scara și aproape se ciocni de domnul Sloane în hol. Alergară împreună în direcția zgomotului și dădură năvală, găsindu-l pe Pyles prăbușit pe un scaun, după ce îi scăpase tava pe pardoseală. — Am venit să adun paharele goale, spuse el. Și atunci am văzut... Privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
siguranțe e în pivniță. Mă duc acum să mă ocup de ele. — Bravo, spuse Roddy. Dacă va reuși în misiunea lui părea deschisă îndoielii, pentru că înaintarea lui spre ușă a fost marcată de bușituri, bubuituri, lovituri și clinchete în timp ce se ciocnea de diversele mobile împrăștiate prin cameră. În cele din urmă reuși: ușa se întredeschide, apoi se închise și auziră ecoul pașilor lui tot mai departe, în timp ce mergea șovăielnic pe pardoseala de piatră. Apoi clinchetul andrelelor Tabithei se auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-un spațiu mai lat. Făcu șase pași la dreapta și se pomeni că atinge un perete: de data asta, era neted și acoperit cu gips. Își făcu loc pe lângă perete și după ce schimbă de două ori direcția și se ciocni de ceva greu - probabil, o masă - mâinile lui atinseră chiar obiectul pe care se ruga să-l găsescă: un întrerupător. Și, ca prin minune, funcționa. Michael se afla într-o cameră foarte îngustă, dar cu tavanul înalt, construită aparent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sticlă de vin roșu și două pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea. Mi-a dat unul din paharele cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am continuat: — Ei da, tehnic vorbind, va fi un prunc Harrison, dar știu că sufletește va fi un Sachs. În cinstea lui Kyle și și a lui Jill, viitori părinți perfecți ai celui mai perfect copil de pe fața pământului. Am ciocnit cu pahare de suc și cești de cafea și am toastat În cinstea cuplului zâmbăreț și a taliei de șaizeci de centimetri a surorii mele. Am strâns masa aruncând pur și simplu tot ce era pe ea În coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
niște gheață Într-unul dintre paharele de cristal Baccarat care erau păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urmă. Sigur că da, am reușit să articulez și am pornit-o din nou spre dulap, manevră foarte dificilă, dat fiind că ea se postase drept Între mine și dulap. Mi-am sucit corpul Într-o dungă, ca să nu mă ciocnesc de ea, am Încercat să mă strecor pe lângă ea și am Întins un braț ca să deschid ușa pe care tocmai o Închisesem. Ea nu s-a urnit nici un centimetru ca să-mi facă loc și am simțit cum ochii ei continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Madison 640. Deși clădirea se numea Elias-Clark, JS Bergman, una din cele mai prestigioase (evidentă bănci din oraș, Închiriase jumătate din ea. Noi nu Împărțeam nimic cu ei, nici măcar lifturile, dar asta nu-i Împiedica pe bogații bancheri să se ciocnească zilnic cu splendorile noastre la modă și să se măsoare reciproc din cap până-n picioare În hol. — Bună, Andy. Care mai e treaba? Nu ne-am văzut de mult. Vocea din spatele meu părea insidioasă și răuvoitoare, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luminatoare. — O să fac tot ce pot. La revedere, Helen. Mi-a făcut plăcere. E-un cuvînt groaznic, nu-i așa? — E-un cuvînt măreț. Și mie mi-a făcut plăcere să te Întîlnesc. — Chiar așa? Atunci, sper că mă mai ciocnesc de tine. Sau poate Îi spui lui Kay să te aducă În Mecklenburgh Square cîndva. Am putea lua masa Împreună. — Da, zise Helen. PÎnă la urmă, de ce n-ar face-o? Acum i se părea simplu. Da, o să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asculte știrile. Apoi urmă programul de muzică de dans; era prea frig să ții ușile deschise, dar Mickey Împinse o fereastră ca să mai audă ceva muzică amestecată cu bîzÎiala și bolboroseala unor vapoare care treceau sau a celor care se ciocneau unele de altele. Muzica era lentă. Kay Încă Își ținea brațul În jurul taliei lui Helen, mîngîind-o și netezind-o ușor, În timp ce Binkie și Mickey pălăvrăgeau În continuare. Căldura sobei și ginul din cocktail o moleșiseră. Apoi Helen se aplecă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
importanță, spuse Julia blînd. Își ridică paharul. Iată cum: Bing-bang. Noroc. Și toate chestiile astea idioate pe care le spune lumea de obicei mă fac să mă simt de parcă aș fi pe punctul de-a pleca În ultima misiune. Să ciocnim cu buza și piciorul paharului - aduce noroc! Ciocniră paharele de două ori, apoi băură. Vinul era aspru și amîndouă se strîmbară. Se depărtară una de alta. Helen Își făcu loc printre pernele de pe divan, iar Julia se cocoță pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum: Bing-bang. Noroc. Și toate chestiile astea idioate pe care le spune lumea de obicei mă fac să mă simt de parcă aș fi pe punctul de-a pleca În ultima misiune. Să ciocnim cu buza și piciorul paharului - aduce noroc! Ciocniră paharele de două ori, apoi băură. Vinul era aspru și amîndouă se strîmbară. Se depărtară una de alta. Helen Își făcu loc printre pernele de pe divan, iar Julia se cocoță pe brațul fotoliului roz, Întinzîndu-și picioarele. Păreau extrem de zvelte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]