2,739 matches
-
exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud glasuri sentimentale, poate vreun cititor întîrziat al lui Pierre Loti, care să plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
auzea, de undeva, apa curgând. Din cauza înălțimii lui și a tavanului jos, Gaston a trebuit să-și strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu frunzele lor argintii în bătaia vântului, își etalau cireșele rubinii, mănunchi după mănunchi. Erau și fructe necoapte încă. De ce se numeau oare Napoleon? Pentru simplul motiv că erau de cel mai nobil soi? În timp ce priveau acum pe fereastră la cireși, Takamori și Tomoe aveau un alt Bonaparte în minte. Ora patru. Trenul a ajuns în sfârșit la Yamagata, după șapte ore. Cerul senin pe care-l lăsaseră în urmă, în gara Ueno, era acum acoperit de nori. Nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pâlpâie boalele, țipă lăstunii. Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară. Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri dumineca lungă și fără de seară. [1938] * BELȘUG - Negrule, cireșule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om și păsări, duhuri, fluturi, nu așteaptă să te scuturi. Prea ești plin de rod și vrajă, vine furul, pane-ți strajă! - Las' să vie, să culeagă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Franței! Întoarce paginile albumului pînă ajunge la prima, iar eu mă așez lîngă ea pe canapea și studiem Împreună fotografiile, cu mare atenție, Încercînd să memorăm fiecare oblon, fiece perete de piatră, fiecare pat imens, de epocă, din lemn de cireș. — Nu-i așa că arată totul foarte idilic? oftează ea. — Așa e. Și cel mai frumos lucru e că n-au mai rămas decît opt săptămîni pînă vom ajunge acolo. — Vai de mine, Doamne, se alarmează Trish. Opt săptămîni? Eu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acoperiș cu țigle roșii, dedesubtul căruia se Întinde o livadă de măslini. O masă de fier, care cam stă să cadă, și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un șifonier uriaș din lemn de cireș, Înghesuit Într-un colț al camerei, Îl ducem pe Tom afară și ne așezăm puțin, sorbind din priviri soarele și priveliștea. — Haide, zice Dan În cele din urmă. Ce-ar fi să-l culcăm pe Tom și-apoi să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ursuleți de pluș și tablouri, camera lui Amy e de culoarea cafelei, cu jaluzele din pînză ciocolatie și un covor din sisal. Singurul indiciu că În ea locuiește o fetiță este patul și chiar și acesta este din lemn de cireș sculptat de mînă, care, după spusele Lisei, poate fi transformat Într-o canapea elegantă, cînd o să mai crească micuța. Prin casa mea sînt Înșirate diverse fotografii cu Tom. Lisa a acoperit un perete al holului cu fotografiile lui Amy, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
respectați legile, va trebui să garantați și transmiterea pe mai departe a cunoștințelor ce altfel se vor pierde. Așa cum fusese prezis, Gaila a avut un spasm pe când se afla în brațele lui Rotari. Tocmai mâncase ceva ușor la umbra unui cireș mare din grădină, și, grație Celui Milostiv, fără vreun horcăit, a încremenit pe loc, dându-și duhul. Aceasta s-a petrecut la a noua oră, a treia zi de la calendele lui octombrie, în joia Arhanghelului Mihail, în anul de la nașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
masa jucătorilor. În jur erau așezate câteva femei din anturajul ei obișnuit. Ținea în mână o carte cu coperta înzorzonată și asculta cu bunăvoință povestea unei femei tinere, care vorbea doar ca să-i facă ei plăcere. Pe o măsuță de cireș sclipeau în soarele amiezei câteva păhăruțe ca niște degetare, pe jumătate umplute cu lichior de coacăze. Pentru Zogru a fost un moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giulia e flatată de apariția lui. Îl privea de parcă ar fi primit un premiu și, chiar dacă nu l-a prezentat celorlalți, s-a purtat ca și cum ar fi fost iubitul ei, l-a sărutat și l-a primit ca pe-un cireș copt: - Ce mult mă bucur că-ai venit, chiar mă gândeam să te sun, ești cu mașina? Poate mă duci acasă, că am avut o zi epuizantă, știi, ca la sfârșit de semestru. - Păi, hai să mergem! Sigur, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
potrivite. Primăvara are flori Toamna pășim pe un covor Iarna totul este alb Vara este cald. Totul este frumușel Când culegem ghiocei Când este rece-afară Aranjăm pomul de iarnă. Când călcăm pe-un covoraș Parcă vedem un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune tuturor „Hai afară, fraților!” Câmpiile-au înflorit Pomișorul am sădit Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Așteptându-te sa vii, Rău mă mai îmbolnăvi, Când văzui o fată-n cale Mai frumoasă ca o floare. Stai, iubire trecătoare, Să-ți mai spun două cuvinte: Unde mergi și un. te duci, Eu sunt cel cu vorbe dulci! Cireșul de mai Vântule, de ce mă bați A venit și vremea ta... Mă dai în stânga și-n dreapta, Și din nou se rupe creanga. Suntem în lună de mai Și eu fac cireșe mari Lasă-mă, te rog, și du-te
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Cel dintâi vis al anului Cu mult vreme în urmă, când Timpul era prizonier al Metaforei, când balsamul dulce al florilor topea pătura de cristal a fulgilor de nea, când rugina toamnei șoptea florilor de cireș poveștile păsărilor călătoare ce colindau pământul însoțite de un vâslit de foșnete domoale, exista un anotimp misterios numit ”cel dintâi vis al anului”. Acest anotimp era deosebit, căci doar o singura clipă ascundea, iar sufletul oamenilor nu putea pătrunde în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
anului”, deoarece cheia timpului trebuia însoțită de inocență, bucurie, imaginație, curaj și nu în ultimul rând dragoste de viață. Părea o zi ca oricare alta. Vara nu mă mai surprindea cu nimic și, totuși, cum stăteam la umbra unui bătrân cireș, un fior mi-a străpuns sufletul, iar în acel moment frumusețea „celui dintâi vis al anului” mi-a cuprins trupul. Un ger cumplit s-a abătut asupra inimii mele, gândurile mi-au ruginit la poalele arborelui, în suflet mi-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai vorbește despre Taj Mahal, palatul construit de un rege din vechime În memoria reginei sale moarte; despre moartea lui Socrate sau despre crearea geometriei de către Euclid, acum trei mii de ani. După-amiaza, stă În grădină. Sprijinit cu spatele de cireș, În pantaloni scurți, simte covorul elastic al ierbii. Simte căldura soarelui. Lăptucile absorb căldura soarelui; absorb de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel din Yonne. Michel continua să citească Tout l’Univers și Cent questions sur. Când Împlini doisprezece ani, bunica Îi dărui o trusă a Micului chimist. Chimia era cu mult mai captivantă decât mecanica sau electricitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că te-ai alăturat familiei noastre. Faci o treabă extraordinară, pe care o apreciem cu toții. Ridică paharul spre mine. Ăă... bravo. — Vă mulțumesc, domnule Geiger, îngaim. Mă uit în jur la toate chipurile prietenești pe fundal de cer albastru și cireși în floare. Și mie... îmi pare foarte bine că am venit aici. M-ați făcut să mă simt binevenită și ați fost foarte amabili cu mine. O, Doamne, simt că-mi dau lacrimile. Nu-mi puteam dori stăpâni mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi să te afli la adăpost, într-un loc uscat, cald, bine luminat, într-un loc fără amestec. O, zei! Cine poate cuteza să nutrească închipuirea lăcașurilor biruinței? Cine să-și ridice gândul până la voi? Crengile negre de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în lumina verzuie, ciudată, care e mai mult întuneric. Întuneric, lumină, greu de spus ce e, mulțumită felinarelor nici rare nici dese, nici aprinse nici stinse, cu care s-a desăvârșit electrificarea țării noastre de dincoace de Doamna Ghica. Un cireș amar, bătrân și rămuros, se apleacă ud către Iliuță. Ulița, pe jumătate pietruită, pe jumătate îngropată, lucește alb-negru, parcă-i fier, parcă-i os? Ilie o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prin excelență feminină și acvatică. La vechii greci, întruchipa fecioria și puterea zeiței Artemis, sora zeului Apollo, stăpân al luminii din care izvorăște spațiul, după cum ea, luna, stăpânește întunericul care e misterul timpului. În China antică, luna și floarea de cireș au fost nedespărțite, câte o odaie special amenajată pentru contemplarea astrului nopții nelipsind din pagoda oricărui dregător. Concentrând forța prin restrângere, luna era socotită matca germenilor acestei lumi. Același rol i-l atribuie cele mai diverse tradiții și nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un tâmplar macedonean și au trăit destul de bine într-o curticică din Vitan, pe o uliță lungă, lungă, și totuși a fost scurtă, umbrită de castani și duzi, al cărei capăt se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada, cu pereții casei, cu gardul vopsit verde și cu grădinița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe doctorul Fârtat. Teoria lui cu hoția. E bună, nu zic, chiar adevărată, dacă stai să te gândești la cum mergea treaba și situația. Că era disperare mare, mai ales în ultimii ani... Scheihainimé călărea acum o ramură groasă de cireș, încărcat de fructe. Din când în când se întindea și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu compoziția „Alergând în calea zorilor.“ Un tablou mare, patru metri pe doi jumate, cu un grup numeros de tineri de toate culorile și rasele, băgase și capitaliști, americani și engleji în special, alergau victorioși cu ramuri de măslini și cireși înfloriți spre viitorul care tocmai răsărise. Prin măslini, făcuse legătura și cu campania pentru semnarea Apelului Păcii și o aluzie, destul de transparentă, și la lupta comuniștilor greci, cu Glezos al lor, împotriva dictaturii imperialiste. Premiile se decernaseră pe 26 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă în mână cum vroiam să o torn peste Macatist și cu gura deschisă dând să strig ceva, țintuită în capul mesei, în partea dinspre cireș, că bairamul se ținea la curte. Apoi vârtejul acela a dispărut, iarba doar a rămas arsă ca un cerc negru în partea aia, dar nimeni n-a stat să se uite, nici eu nu m-am uitat decât mai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]