2,120 matches
-
să iasă pentru a face loc următorului cuplu. —E ireal. — Te iubesc, baby, spuse Oliver. —Și eu te iubesc. Și chiar îl iubea. Dar cel mai mult își dorea să se întoarcă, pentru a face pe toată lumea să urle de ciudă din cauza strălucirii chicioase a noii sale căsătorii. Căsătoriile pe malul mării din Santa Lucia nu erau nimic pe lângă asta - asta era ultimul răcnet! Abia aștepta să se întoarcă luni la muncă și cineva să o întrebe: „Ai făcut ceva interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a mânca friptură. —Dumnezeule, nu! Undeva drăguț, undeva unde s-ar simți bine o femeie, spuse el încântător de neajutorat. Se pare că este aniversarea a șase luni de când sunt cu Mai, adăugă el timid. Lisa nu își putea ascunde ciuda. De ce se purta el atât de frumos cu Mai? De ce nu se certaseră când Mai venise la el la birou în urmă cu câteva zile? Realiză înfricoșată că se creează un tipar în relația lor și că încrederea în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi șopti: Nu am mai fost atât de obosită în viața mea. Am fost la ședință foto de modă care a durat toată ziua. Clodagh a făcut o pauză, exuberanța murindu-i pe buze, după care începu să fiarbă de ciudă. Ashling era o tută norocoasă. O tută norocoasă și fabuloasă. O făcea intenționat, doar pentru a-i face în ciudă lui Clodagh și vieții ei plictisitoare. Nu prea pot vorbi, se scuză Ashling. Trebuie să mă pregătesc. Trebuia să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a durat toată ziua. Clodagh a făcut o pauză, exuberanța murindu-i pe buze, după care începu să fiarbă de ciudă. Ashling era o tută norocoasă. O tută norocoasă și fabuloasă. O făcea intenționat, doar pentru a-i face în ciudă lui Clodagh și vieții ei plictisitoare. Nu prea pot vorbi, se scuză Ashling. Trebuie să mă pregătesc. Trebuia să fiu la Marcus acum cinci minute. Clodagh era distrusă. Trebuia să rămână acasă cu noua ei coafură și cu noile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el În sandvișul cu șuncă. — Ar fi trebuit să te arăți mai devreme. Fața nou-venitului făcu o grimasă fățișă de invidie În momentul În care agenta Jackie Watson Înfulecă o bucată sănătoasă din sandvișul ei. Mestecă parcă făcându-i În ciudă, având Întipărit pe chip un zâmbet pătat din belșug cu sos de roșii. Nefiind tocmai un tip care să se dea bătut prea ușor, bărbatul pe care Logan Încă nu Îl putea recunoaște se așeză pe ultimul scaun neocupat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
simțea de fiecare dată: cum femeia și-ar fi dorit fie să moară și să scape de tot acest calvar, fie să se trezească odată și să își reia viața de zi cu zi. Karei îi fu într-un fel ciudă, căci nu avea ce să facă și totuși nu o putea scăpa de povara acestei alegeri. Își aruncă privirea pe ceas. Din nou va întârzia la serviciu. Domnul Balzac nu va fi încântat deloc, mai ales că sâmbăta era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din nou spre a se asigura că este în regulă și trase în piept o nouă gură de aer pentru a-și recăpăta ritmul de a respira. Măcar Magicianul fusese prins. Într-un final. Îi era în sinea ei puțin ciudă că nu fusese ea cea care îl prinsese pe suspect. Își dorea să se fi aflat singură față în față pe o alee strâmtă cu Magicianul, care să fi fost înarmat. Probabil ar fi folosit pistolul înaintea stației de emisie-recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
imaginația publicului. Nici Houdini nu s-a aflat în multe din camioanele și butoaiele din care a evadat. - Deci urmele găsite nu erau de la frâne, spuse Rhyme. Din contră, erau de la accelerație. Ai pus o cărămidă pe pedală. Îi fu ciudă că nu se gândise la asta înainte. - O cărămidă nu ar fi arătat foarte la locul ei acolo când mașina ar fi fost adusă la suprafață. Am lăsat un pantof. Magicianul privi apoi adânc în ochii lui Rhyme. - Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
jos mai mult de doi metri, și ăia acceptați după insistențe, încălțată în pantofii ei Christian Louboutins. Până să oprească în față la Waverly Inn, Emmy le trimisese deja câte șase sms-uri la fiecare. — Unde ați fost? șuieră Emmy cu ciudă când cele două se strecurară înăuntru prin ușa minusculă de la intrare. Stătea sprijinită de biroul de la recepție și le făcea cu mâna. — Nici măcar nu m-au lăsat să stau la bar fără voi. — Mario, ce băiat rău! fredonă Adriana sărutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
adânc pentru a se calma și ridică receptorul. — Henry! Suni ca să te scuzi că n-ai fost la ședința de vânzări? glumi ea. De data asta sunt dispusă să te iert, dar să nu se mai întâmple. Ha-ha, crăp de ciudă, pe cuvânt, spuse el. Nu te rețin, poate în pauza de prânz vrei să-ți faci manichiura sau vrei să dai o raită pe la Barneys, nu? Leigh se strădui să râdă. Era de-a dreptul ciudat cât de bine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-mi țin gura. A fost chiar așa rău? întrebă Leigh din nou. Urmă o pauză. Secretara deschise gura să spună ceva, apoi o închise la loc. — N-a fost bine. Leigh se uită la ceas și își dădu seama cu ciudă că nu mai avea nicio șansă să ajungă la coafor sau să se întoarcă la timp pentru întâlnirile pe care le avea cu diverși agenți toată după-amiaza. Se întoarse în birou și se puse pe dat telefoane. Mai întâi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sfârșit începu să vorbească, Emmy își dădu seama că plânge. — I-am luat o geantă portocalie pentru laptop fiindcă mi-a fost prea lene să mă duc personal să caut ceva, spuse ea pe un ton furios și plin de ciudă. Am sunat la magazin și le-am dat numărul cardului meu de credit și asta mi-au trimis. A geantă pentru laptop! Pentru cineva care nici măcar nu are laptop. Portocalie! Se auzi cum își trage nasul. — Lui Russell nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asigur, este o imensă zăpăceală. — Dar pari atât de...american. — Da, știu. Toată viața am fost la școli americane, practic de la grădiniță, indiferent de țara în care ne aflam. Și am mers la universitatea din Chicago. Taică-meu moare de ciudă că par a fi născut și educat în America. Emmy clătina din cap încercând să prelucreze toate aceste informații. Sau mai degrabă să facă o listă cu toate detaliile astfel încât e-mailul pe care îl va trimite triumfătoare fetelor în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a amintit cât de mult i-am admirat într-o fotografie mai veche cu Salma Hayek la decernarea premiilor Oscar. Ăștia sunt chiar ăia pe care i-a purtat ea. Emmy fluieră admirativ. — E un tip serios, Adi. Mi-e ciudă că Leigh îl cunoaște și eu nu. Când am să-l cunosc și eu? — E în Toronto în următoarele câteva săptămâni, dar vrea să dea o petrecere de ziua mea luna viitoare. Eu i-am spus — vârsta nu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prin deschiderea mică a ușii pe grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului risipindu-se În văzduhul Înghețat. Și se gândește Moșu că și asta e o treabă de făcut până vine popa cu botezul. Și i-e ciudă că popa, care strânge atâția colaci, Îi dă la porci. Că așa face rânduială preoteasa. Măcar că sunt atâția oameni necăjiți prin sat care Își țin colacul de la Crăciun pentru botez. Și se mai gândește la feciorii lui, unul mort la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor. Tu, de-abia aștepți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai uitat și carnetul de note acasă, În buzunarul de la uniformă. Nu are unde să-ți treacă patrul pe care o să-l iei la botanică. Așa te gândești În timp ce Înaintezi prin viscol spre școala medie mixtă nr. 52. Te apucă ciuda pe prostia asta cu note de la unu la zece și după ce ai potrivit bine cuiul, trântești cu furie cheia, bine umplută cu fosfor de la chibrituri În primul zid pe care-l Întâlnești. Se aude o bubuitură groaznică. Și o babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Danea cu doba: „Tăt, omul s-auză mâne de dimineață vin oamenii cu cotele...” și lu nevasta lui Niță Îi era rușine că de ce bate el doba că nu poate să o bată și altul, „că mi-e mie ciudă că el e atâta de prost băga-s-ar dracu În dobă să se bage cu cota lor cu tot”, la nopțile În care mergeați la stână după lapte când a spânzurat unchiașul Nike câinele care fura ouă, la clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au venit ungurii, oamenii ascundeau de ei peste tot bucatele, și În gunoiul de la vaci și oriunde și s-au suit honvezii În pod la femeia aia și i-au luat cucuruzul din coșciug și ea s-a spânzurat de ciudă. Și venea un zmeu mare pe un val de foc și se trântea de mormântul ei și bunica se uita cu spaimă la zmeul ăsta și așa l-a văzut ea pe zmeul. Odată când s-a dus la Valea Lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care erau aliniate casele albe și Îngrădite de garduri de fier forjat și beton, lângă care stăteau lipite câteva Dacii viu colorate. Își ținea strâns caietul sub braț, caietul În care scria În fiecare zi, și strânse din dinți de ciudă că nu a avut curajul să-i spună măcar: - Bună ziua, fata, cum te cheamă! Acum era fericit că o găsise. Vântul Îi răsfoia foile caietului pe care Îl ținea sub aripa ocrotitoare. O vedea de sus de tot, din Înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
departe de locul nostru de baștină, și, după ce a stat îndelung pe gânduri, a acceptat. — Și, evident, de vreme ce ați locuit împreună... Nu, a mai durat, a mai durat ceva. A fost rezultatul conviețuirii, al unui anumit sentiment de răzbunare, de ciudă, de mai știu eu ce... M-am atașat nu de ea, ci de fata ei, de copila nefericită a amantului soției mele; am conceput pentru ea o dragoste de tată, o dragoste violentă de tată, ca aceea pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reușit să strice toată poanta, pentru că acolo la ei, În Rusia, distanța dintre șine e mai mare, e diferită față de cea de la de noi și față de cea din tot restul lumii. Fără nici un motiv. Așa, ca să fie. Ca să facă În ciudă. Ca Napoleon Bonaparte să nu-și poată sub nici o formă trimite vagoanele la Moscova, În caz că va reveni și va năvăli iar asupra lor. Unde rămăsesem? La perechea aflată În luna de miere. De fapt, nu există nici un motiv să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copii și dormitorul În pod sub acoperișul triunghiular, ca Într-o cabană din Alpi. Înger cu erecție de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce rușinea, ciuda, furia și autoironia. Și fiindcă tot se gândea la rinoceri, Își aminti de nemișcarea micii șopârle preistorice care dăduse din cap uitându-se la el În dimineața aceea. Se gândi puțin la Rinocerii lui Ionescu și, Încercând să evite comparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aceleași prietene care te-au îmbrăcat ca pe o păpușă Barbie? Am încuviințat din cap. Mă gândesc să le schimb pe un hobby mai ca lumea, cum ar fi caligrafia sau dansul pe sârmă. Lisa și Maria mă priviră cu ciudă, Ed le făcu vesel cu mâna. Îmi plăcea bărbatul ăsta. Era de partea mea. Aveam suficientă încredere să mă opresc din băut și să mă bucur de restul serii. Puteam chiar să ignor și mâncarea groaznică, deși asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
citit În jurnale. Goliadkin fusese azvârlit din tren. Un controlor l-a auzit strigând și a tras semnalul de alarmă. La San Martín a urcat poliția. Toți m-au acuzat, până și doamna baronne, mai mult ca sigur că de ciudă. Ceea ce devoalează observatorul din mine: În toiul vânzolelii polițiștilor, am observat ceva: colonelul Își răsese barba. II După o săptămână, Montenegro s-a prezentat din nou la Penitenciar. În tăcuta solitudine a dubei poliției, plănuise nu mai puțin de paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]