2,545 matches
-
1754, Matei Gr.Ghica voievod a dat un hrisov prin care arăta că „biserica Schitului Tărâță fiind din bârne și învechită, cu ajutorul creștinilor s-au făcut de piatră, dând și domnul ceia ce mai trebuia pentru a ei săvârșire”. Când ciuma a început să bântuie pe meleagurile Iașilor (1761 n.n.), Ioan Teodor Calimachi voievod a rânduit ca aici să fie lazaret pentru ciumați. Se știe că Gheorghe Tărâță, epitrop al Spiridoniei, a lăsat schitului toată averea sa și de atunci îi
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
s a numit cândva „Nebuna”. Iată un fragment dintr-un „Jurnal” (procesverbal n.n.) întocmit la 26 septemvrie 1841: „Epitropia Sfântului Mormânt din Moldavia au ascultat jalba văduvii Mariei ce au fost soție mortului Iordache Harabagibașa...în cuprindere că: în vreme ciumii urmate la anul 1829 scoțându-să molipsiții de ciumă în viea ei spre aerisire i s-ar fi stricat gardul...Au înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 sept. 29 cuprinzător de vânzare a cinci fârte vie și cu livada ei
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
dintr-un „Jurnal” (procesverbal n.n.) întocmit la 26 septemvrie 1841: „Epitropia Sfântului Mormânt din Moldavia au ascultat jalba văduvii Mariei ce au fost soție mortului Iordache Harabagibașa...în cuprindere că: în vreme ciumii urmate la anul 1829 scoțându-să molipsiții de ciumă în viea ei spre aerisire i s-ar fi stricat gardul...Au înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 sept. 29 cuprinzător de vânzare a cinci fârte vie și cu livada ei, cătră soțul jăluitoarei de la un Vasile Fustașu din
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sclavi negri și că se va întoarce cât de curând ca să-și formeze un cămin. Debarcă în Madagascar tocmai în preajma anotimpului ploios, care începe cam pe la jumătatea lunii octombrie; și, în scurtă vreme după sosirea lui, se prăpădi răpus de ciumă, molimă ce bântuie șase luni din an pe acele meleaguri și din pricina căreia europenii nu vor putea niciodată să se stabilească acolo. Lucrurile pe care le dusese cu el se risipiră, așa cum se întâmplă îndeobște cu aceia care se sting
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ai țării Românești, veniți să-l felicite pe guvernatorul Jeltuhin, vor primi din partea acestuia neașteptate sugestii privind ținuta lor exterioară: să îmbrace haine europene și să-și lepede bărbile. În luna octombrie a aceluiași an, strașnicul Jeltuhin va muri de ciumă, lipsind procesul modernizării de zelosul său aport. Oricum, lucrurile porniseră pe făgașul cel nou, iar cursul lor va deveni ireversibil. O savuroasă recapitulare a perioadei încheiate, cu desele ei convertiri și abjurări, ne oferă C. Negruzzi (în nuvela Au mai
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Cum era? Cam așa... Amintiri din anul comunismului românesc, Curtea Veche, București, 2006, pp. 138-146; [text publicat inițial în ziarul Cotidianul]. Antohi Sorin, "Din nou despre raporturile mele cu Securitatea", în Timpul, Iași, 11, noiembrie 2007. Antonesei Liviu, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Editura Polirom, Iași, 1995, pp. 168-171. Antonesei Liviu, "Semnificația unor documente", în Timpul, Iași, 6, iunie 2003. Dana Bălan, "Ultimul deceniu al comunismului, un dosar cultural, Iașiul anilor '80", I, II, III, în Dilema Veche, 2007
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
inimă pe care n-o cunoașteți", visul devine realitate, singura realitate la care avem acces și, în consecință, expresie a singurătății devastatoare: "în zvârcolirea mutelor dezastre/ ne luăm de piept, murim cu-adevărat", " Ne ocolesc cei buni ca pe o ciumă" (Carnet lapidar). Muzica însăși capătă accente elegiace, de bocet, de altminteri, adesea revine imaginea ploii de toamnă care mistuie, care condamnă la dispariție: "și toamna ne suge plămânii cu-o unghie.// Simt iar uscăciunea cum plouă" (Partitură). Este o veșnică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
actualizare a trăirilor, o sugerare a lentorii cu care se produce această modificare în starea universului). Situarea la "marginea pământului" (Oxidare) a spațiului descris accentuează ruperea de lumea normală, spațiul este unui infernal: Ne ocolesc cei buni ca pe o ciumă/ și nu coboară scările din fund" (Carnet lapidar). Traiul aici este "smârc" și "amar", e, de fapt, o lume de carton; nimicnicia, lipsa de sentimente, de viață este întărită atât prin sintagme precum "orașele reci" (Oxidare), "străzile ca babele: cartoane
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în primele trei decenii ale secolului trecut, deoarece ele au fost marcate (înaintea și, mai ales, după războiul mondial) de epidemii, care de care mai înfricoșătoare, de febră tifoidă, difterie, tuse convulsivă, scarlatină, encefalie letargică , tifos exantematic, gripă („gripa spaniolă”), ciumă bubonică ori de revenirea și extinderea „bolilor sociale”: tuberculoza, sifilisul, paludismul, pelagra. Tuberculoza, la care face aluzie scurtul poem al lui Bacovia, avea o istorie lungă, dramatică; m-am referit la ea și în alte părți. Deși mai puțin agresivă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scrie o relatare despre o grevă muncitorească în stilul în care "Defoe a scris despre epidemia din Londra" (Hazard, 357). Această observație este făcută pentru că Daniel Defoe încearcă să prezinte pe Robinson Crusoe al său ca și Jurnal din anul ciumei ca fiind povești care au avut loc în realitate. Fără îndoială că Defoe înțelesese potențialul jurnalismului literar narativ și Fulkerson detectează și el aceste posibilități în zorii erei moderne și adaugă că i-ar plăcea ca March să fie însoțit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o parte, el a acceptat prezentul inconcluziv al realității fenomenale, pe de altă parte a îmbrățișat și imaginea distanțată a trecutului absolut. Acea imagine distanțată încadrează formal sau conduce prezentul inconcluziv. De exemplu, în Anul minunat 1603, el povestește reapariția ciumei bubonice în Anglia prin schițe ale vieții obișnuite (sau în acest caz, neobișnuite). Făcând asta, după cum notează Douglas Bush, "Dekker se aproprie mai mult de tradiția medievală și grafică a Dansului Morții" în personificarea sa a morții (41). Aici se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
medieval al dansului macabru a fost fundamental satiric pe socoteala trufiei umane. Satira lui Wolfe este, deci, o versiune târzie, datând din secolul al XX-lea, a unei teme vechi. În Anul minunat, 1603, de exemplu, o soție bolnavă de ciumă care se așteaptă să moară îi mărturisește soțului ei cizmar că nu i-a fost credincioasă și că l-a înșelat cu mai mulți soți din comunitate. Totuși ea își revine, moartea doar jucându-se cu ea. Apoi mai era
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bani a mortului, în care găsește suma de șapte lire. După înmormântare, el se întoarce în oraș cântând "Mai aveți londonezi de îngropat, hei, mai aveți londonezi de îngropat?" (1:145). Orășenii, văzându-l și crezând că este infectat cu ciumă, fug din calea lui. Aceste relatări sunt, desigur, în tradiția scurtelor povestiri comice medievale, grosolane și adeseori cinice. În acest caz, umorul este încadrat de un dans al morții personificat. Dar în imaginea distanțată a trecutului absolut a morții se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Daniel Defoe ocupă un loc ambiguu în evoluția jurnalismului literar narativ modern. Dar, spre deosebire de Addison și Steele, el este un narativist. Ambiguitatea sa provine din indiferența sa față de granițele dintre ficțiune și nonficțiune. De exemplu, al său Jurnal din anul ciumei este un candidat pentru jurnalismul literar narativ (Applegate, 62). Problema cu relatarea din 1722 este că, din punct de vedere tehnic, este ficțională: Defoe scrie despre un eveniment care s-a întâmplat în 1665; el s-a născut în 1660
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din direcții diferite, cu Wolfe ca practicant, Sims al academiei de jurnalism și Dobrée al academiei engleze (a fost și unul din editorii generali ai distinsei serii Istoria Oxford a literaturii engleze, împreună cu F. P. Wilson). Chiar dacă Jurnal din anul ciumei nu este în totalitate jurnalism literar narativ, Defoe a practicat totuși jurnalismul literar și jurnalismul literar narativ. Un exemplu se poate găsi în Furtuna, o relatare legată de o furtună care a devastat coasta engleză în 1703. Este discutabil dacă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Davidson, Sara, 249, 323 Davis, Lennard, 129 Davis, Rebecca Harding, 78, 325 Davy, Sir Humphrey, 269 Day, Benjamin H., 165 Day, Dorothy, 204 De Fluviis (The Flood), 133 de Man, Paul, 286, 303 Defoe, Daniel, 97, 157; Jurnal din anul ciumei, 97, 156; Viața și ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe, 159; True and Genuine Account of the Life and Actions of the Late Jonathan Wild, 158, 159, 160 Dekker, Thomas; Lanthorn and Candlelight, 152; The Wonderfull Yeare, 1603, 137, 138
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al omului, într-o măsură atât de mare, încât, în afară de două sau trei națiuni, istoria le înfățișează pe toate celelalte înarmate unele împotriva altora.” ... „Până și cel mai consecvent lingușitor va recunoaște fără greutate că războiul aduce totdeauna după sine ciuma și foametea.” ... „Uluitor în această combinație diavolească e faptul că fiecare dintre căpeteniile ucigașilor pune să i se binecuvânteze steagurile și cere solemn ajutorul lui Dumnezeu, înainte de a porni să-și nimicească dușmanul.” ... „Pretutindeni există palavragii plătiți să ridice în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
dragii moșului, o poveste cu tâlc: "Amu', cică erau odată, demult, într-o țară în care socialiștii coborau din Range Rover, iar liberalii se înjugau cu Felix Turnătorul ca să mai prade încă o dată bugetul de stat, pe vremea tenebroasă a ciumei portocalii, în timpul lui Băse Împărat, două animăluțe de companie de la care nimenea nu-și mai putea lua ochii: el, copilaș ramolit, becisnic și puhav, odraslă de șacal comunist, și ea, tânără cățea, puiuț de maidanez nehalit, cu părul lung și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fără pregătire, fără viitor, a doua zi după ce au devenit majori, mi se pare mai mult decât elocvent. Desigur că eliminarea câinilor vagabonzi e o decizie dificilă omenește vorbind, dar așa, iresponsabil budist, ne trezim și că șobolanii aducători de ciumă sunt niște viețuitoare drăguțe când le vezi la televizor, la desene animate, și ar merita să fie cruțați spre eterna veselie a câte unei vedete fanate, care nu are cu ce să-și mai umple timpul și care, altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a fost în secolul al XVIII-lea, când finlandezii au trecut Dunărea, în urma expedițiilor armatei rusești 70. Acest lucru este consemnat în memoriul editat de medicul serviiciilor sanitare ale armatei finlandeze, Gustavus Orraeus. Acesta a avut misiunea de a stopa ciuma care se întinsese în principat. În paginile memoriului, Orraeus face observații cu privire la simptomele bolii, dar își manifestă și compasiunea pentru cei bolnavi. Mărturii despre locuitorii Moldovei apar și în jurnalul de campanie al colonelului Gustav Adolf Ramsay. El îi considera
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cânii și caii“, dacă „oamenii trăiau rău și puțin comparați cu cei ai sec XIX, dacă „un om înalt de șase picioare era un uriaș, iar când ajungea cineva la 50 de ani era considerat bătrân“, iată-ne la 1901: „Ciumei i s-a pus stavilă, vărsatul a dispărut, exercițiile corporale s-au răspândit pretutindeni sporind forța și vitalitatea membrilor omenești“. Și ce va să vină? „Ftizia, cancerul și holera sunt boli ale trecutului, iar moartea va deveni mai firească și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
corupți ai drepturilor omului”. Recent, neocomuniștii lui Ponta și Iliescu îi plesneau (verbal) pe lucrătorii de la Institutul Cultural Român ca pe niște „spioni” și agenți plătiți de Occidentul rapace, dornic să înghită „scumpa noastră țărișoară”. Până și invective de tipul „ciuma portocalie” (pentru „regimul” Băsescu) sunt preluate de combatanții noștri de stânga tot din discursul ideologilor lui Putin (supărați, și ei, pe revoluțiile portocalii din Ucraina și Georgia). Similitudinile și „preluările creatoare” nu se opresc aici. Oamenii „țarului roșu” au creat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
masa de alături. Îl cunoaște tot târgul, ca pe un cal breaz: un oarecare Hudiță, cam nebun, cam arțăgos, încât este bine să nu „te pui cu el”. Intră în vorbă, o ia pe panta unui discurs patriotic de câr80 ciumă, se înflăcărează, devine roșu la față și, intrigat de atitudinea noastră rezervată, se ridică brusc, cu halba în mână, răcnind: „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!”. În loc să ciocnească cu Domnul Moldovei, precum Ceaușescu în „memorabilul” tablou al pictorului ieșean Dan
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
europene creștine l-a făcut Carol cel Mare (sec. IX), când apăruse amenințarea Islamului. O încercare similară pare să fi fost restaurarea imperiului roman în forma creștină a Sfântului Imperiu romano-german, în zona centrală a Europei. Apoi a venit teribila ciumă din sec. XIV, care a redus cu o treime populația Continentului. Procesul de definire a identităților statale capătă amploare, mai ales prin războaie sângeroase, inclusiv acelea religioase, ce au drept primă cauză nevoia de reformare la nivelul conștiinței, al spiritualității
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
corupți ai drepturilor omului”. Recent, neocomuniștii lui Ponta și Iliescu îi plesneau (verbal) pe lucrătorii de la Institutul Cultural Român ca pe niște „spioni” și agenți plătiți de Occidentul rapace, dornic să înghită „scumpa noastră țărișoară”. Până și invective de tipul „ciuma portocalie” (pentru „regimul” Băsescu) sunt preluate de combatanții noștri de stânga tot din discursul ideologilor lui Putin (supărați, și ei, pe revoluțiile portocalii din Ucraina și Georgia). Similitudinile și „preluările creatoare” nu se opresc aici. Oamenii „țarului roșu” au creat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]