KorAP: Find »[drukola/base=cizmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...131 >

3,264 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

de pe perete, fotografia unei șosele brăzdate de urme de cauciucuri din Mongolia de la Camel Trophy, din 1997. Ar fi frumos să se poată refugia acum În fotografia aia, să traverseze deșertul Gobi Într-un jeep 4x4, să aibă În picioare cizme grele și murdare și ochelari de soare la ochi, să transpire toate necazurile pe măsură ce mergea, până când devenea la fel de ușoară ca un nimeni, la fel de ușoară ca o frunză uscată În bătaia vântului și astfel să fie purtată spre o mănăstire budistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să vibreze. În rafale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Sub magazinul de pălării Virginski mergea alene prin zăpada umedă de-a lungul malului sudic al Fontankăi, îndreptându-se spre nord est. Peste râul înghețat, Piața Apraxin i se întindea înainte, iar gheața îi intra în suflet de la picioare, prin cizmele sparte. I-ar fi așa de ușor să pună capăt la toate cu o scrisoare către tatăl său. Dacă bătrânul ar ști mizeria în care își duce traiul, cu siguranță i-ar trimite niște bani. Nu ar fi nevoie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
tot fără a-i mai adresa niciun cuvânt. Apoi se uită în albastrul ochilor ei și plecă. Capitolul unsprezece O reședință pusă la punct Dimineața umrătoare, după cum promisese, Porfiri Petrovici îl căută pe Virginski și îi înmână o perche de cizme de muncitor, care deși nu erau noi, erau în stare bună. Virginski, așezat pe marginea patului, se uita la cizme și la degetele care îi ieșeau afară din ciorapii deșirați. Avea unghiile crescute și galbene, iar pe alocuri piele îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
reședință pusă la punct Dimineața umrătoare, după cum promisese, Porfiri Petrovici îl căută pe Virginski și îi înmână o perche de cizme de muncitor, care deși nu erau noi, erau în stare bună. Virginski, așezat pe marginea patului, se uita la cizme și la degetele care îi ieșeau afară din ciorapii deșirați. Avea unghiile crescute și galbene, iar pe alocuri piele îi era arsă și roșie. ă De ce mi-ați adus cizme? ă Ai mare nevoie de o pereche bună de cizme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
stare bună. Virginski, așezat pe marginea patului, se uita la cizme și la degetele care îi ieșeau afară din ciorapii deșirați. Avea unghiile crescute și galbene, iar pe alocuri piele îi era arsă și roșie. ă De ce mi-ați adus cizme? ă Ai mare nevoie de o pereche bună de cizme. ă Am mare nevoie de multe lucruri. Credeți că este de datoria dumneavoastră să mi le furnizați pe toate? ă Am nevoie de ajutorul dumitale. Vreau să vii cum mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
cizme și la degetele care îi ieșeau afară din ciorapii deșirați. Avea unghiile crescute și galbene, iar pe alocuri piele îi era arsă și roșie. ă De ce mi-ați adus cizme? ă Ai mare nevoie de o pereche bună de cizme. ă Am mare nevoie de multe lucruri. Credeți că este de datoria dumneavoastră să mi le furnizați pe toate? ă Am nevoie de ajutorul dumitale. Vreau să vii cum mine la casa de pe Strada Bolshaia Morscaia. ă Dar v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
fi un magistrat. Magistrat investigator. ă În acel caz voi îndeplini funcția contrară. Incriminarea nevinovaților. ă Îmi retrag vorbele. La urma urmei ești un cinic, zâmbi Porfiri cu indulgență. ă Sunt prea mari. Virginski își băgă demonstrativ un picior în cizmă. ă Poți foarte bine să porți o pereche de șosete în plus. ă și mai aveți încă o pereche de șosete? ă Bineînțeles că nu. Cu siguranță dumneata...? ă Toate hainele pe care le dețin sunt pe mine. ă Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ă și mai aveți încă o pereche de șosete? ă Bineînțeles că nu. Cu siguranță dumneata...? ă Toate hainele pe care le dețin sunt pe mine. ă Dar nu e nevoie să trăiești în halul ăsta. ă De unde ați luat cizmele astea? Virginski ignoră remarca și încercă și celălalt picior. ă De unde crezi? ă Cred că i-au aparținut unui mort. Porfiri își strânse buzele amuzat. ă Așa-i că nu sunt de lepădat, la urma urmei, spuse Porfiri, din picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
și chiar dacă pentru unii, asemenea priveliști nu erau decât butaforie, pentru Porfiri fațadele uniforme ale orașului păreau mai degrabă o cortină impenetrabile de piatră. La urma urmei, tragediile au loc în spatele și nu în fața cortinei. Virginski zâmbea privind amuzat la cizmele sale care se afundau în zăpada proaspăt căzută. ă Ce este? întrebă Porfiri. ă Oh, nimic. În afară de faptul că m-ați cumpărat cu o pereche de cizme. Atât de ieftin mi-am vândut sufletul. Nu că aș avea un suflet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
tragediile au loc în spatele și nu în fața cortinei. Virginski zâmbea privind amuzat la cizmele sale care se afundau în zăpada proaspăt căzută. ă Ce este? întrebă Porfiri. ă Oh, nimic. În afară de faptul că m-ați cumpărat cu o pereche de cizme. Atât de ieftin mi-am vândut sufletul. Nu că aș avea un suflet. ă Nu crezi în suflet? ă Nu am spus asta. Am spus doar că eu nu am unul. Însă nu, că tot m-ați întrebat, nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
mai spui că vrei să te faci avocat. Pe bune, nu poți să fii și nihilist și practician al legii. Poziția dumitale este plină de contradicții. ă Într-adevăr. Iată încă un motiv pentru care mă disprețuiesc. ă Îți plac cizmele? întrebă Porfiri după ce mai făcură câțiva pași. ă Îmi plac fiindcă nu îmi intră zăpada în ele. ă Iată o constatare perfect rezonabilă. ă Spunți-mi, începu Virginski cu oarecare nehotărâre. ă Da? ă Nu sunt suspect? ă Nu am încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
modul în care cei doi bărbați se urau unul pe altul. ă Dar ăsta-i adevărul. ă Astă noapte am trecut pe la stabilimetul lui Fraulein Keller, spuse Porfiri brusc. Virginski păși ezitant, iar Porfiri nu-l scăpa din priviri. ă Cizmele? întrebă Porfiri cu seninătate. ă Sunt încă puțin largi. ă Prietena dumitale Lilia nu era acolo. Fraulein Keller este de părere că și-a găsit un protector bogat. ă Așa să fie, deci? ă Dacă e să-i dăm crezare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
adus până aici. V-am arătat casa. Este destul, spuse Virkinski profund dezgustat și începu să se îndepărteze de Porfiri, pentru ca în momentul următor, să facă stânga-mprejur și să o ia la fugă cu pași mari, strigând peste umăr: Cizme! Excelente! Porfiri avea impresia că acesta rânjea. § Numărul casei se dovedi a fi șaptesprezece. O plăcuță indica faptul că imobilul aparținea văduvei Consilierului de Stat S.P. Ivolgin. Ușa, din stânga cariatidei centrale ce mărginea pasajul, dădea direct în stradă. Menajera care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
o shuba. Se înclină cu gravitate în fața lui Kezel fără a vorbi. ă Gata! Gata! Lăsați-mă să mă încalț! Virginski își făcu auzită vocea. O clipă mai târziu fu ridicat pe sus și scos afară, încât șireturile nelegate ale cizmelor biciuiau aerul în timp ce acesta își lovea picioarele în protest. Fu adus în fața bărbatului în shuba. ă Întâi îmi aduceți cadouri, apoi mă arestați. ă Ăsta este, spuse Porfiri Petrivici clipind des. Ăsta e Virginski. § După ce i-a fost dat ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Strada Sredanaia Meshchanskaya. Unul dintre ei, o fetiță de trei sau patru ani, purtând un șal drap-de-dame, atrase atenția lui Porfiri. știa că aceasta este fata Liliei. Era mai îngrijită decât tovarășii săi de joacă, îmbrăcată în haine frumoase și cizme noi, confirmând astfel povestea lui Fraulein Keller despre sponsorul înstărit al Lilei. I se părea că seamănă cu Lilia la ochii săi mari albaștri și la forma capului. și buzele îi aminteau de Lilia. Doar nasul ei îl făcea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
patru, șaptezeci și cinci... Virginski își număra pașii. Însă indiferent cât de departe mergea, nu reușea să meargă prea departe de umilința sa care nu-i dădea pace, fiind fixată pentru totdeauna acolo, în fața lui, privindu-l drept în ochi, sub forma cizmelor pe care Porfiri Petrovici i le dăduse. Așadar se ajunse aici: el era un caz caritabil. Cât de greu îi venea să accepte caritatea unui asemenea om! Virginski nu uitase nici cum veniseră după el în noapte și nici cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ziare. Cu toate că în St Petersburg se găsesc mulți asemenea indivizi, anonimi și nediferențiați, vagabondul apăruse ca din senin, de nicăieri, cu pași aproape surzi. Virginski încerca să îi evite privirea, uitându-se la picioarele acestuia încălțate cu o pereche de cizme vechi, rupte și murdare. Studentul deveni conștient de oraorea superstițioasă care îl oprea să se uite la fața omului, amintindu-și o poveste pe care o citise despre un om bântuit de dublul său. Înainte de a-și continua pașii, acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
un mârâit. Druzhki începu să încetinească, iar Porfiri băgă tabachera înapoi fără a-și lua vreo țigară. § Virginski îl văzu pe vagabond chircit la o intrare de pe Strada Gorokhovaia, cu un sac aspru tras peste cap. Își dădu seama după cizmele scâlciate ieșind în afară că este vorba despre același om. Fu ușurat că fața bărbatului era acoperită. Îl ferea să își confrunte teama care acum îl obseda: că se va recunoaște în trăsăturile străinului. Ideea că această arătare ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
se află încă acolo, așteptându-l, ascuns printre siluetele vagi ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă zburau înspre ochii săi, însetați de lacrimi. O apucă înspre sud, recunoscător pentru cizmele noi, care îi erau de mare folos pe suprafața lunecoasă. Le simțea afundându-se bine în zăpadă, dar intuia la fiecare pas punctul sensibil care l-ar putea doborî, astfel încât își măsura atent mersul pentru a rămâne pe picoare. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
se holba la acest om, nevenindu-i să creadă că e vorba despre același vagabond în care avuse senzația că se vede pe sine într-un viitor nu prea îndepărtat. Pentru confirmare, se uită la picioarele acestuia. Purta încă vechile cizme de pâslă. Însă Virginski observă că acum avea și o pereche bună de galoși peste ele. Bărbatul zăbovi puțin pe trotuar, chiar în fața lui Virginski, aruncând priviri iscoditoare în susul și în josul Străzii Morskaia. Se părea că nu îi trecea prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
corpului. Membrele aveau naturalețea unei păpuși de cârpe, fiind parcă aranjate, în grabă, de cineva cu o înțelegere limitată a constituției corpului omenesc. Nici forma hainelor nu reușeau să impună vreo urmă de coerență. La capătul hainei, se aflau două cizme maro și uzate, cu tălpile dezlipite. Inima lui Porfiri începu să bată cu tărie. Dar apoi simți o greață vinovată la propria sa jubilație excitată. În fața lui zăcea un om mort din sărăcie și disperare sau dintr-o stupoare alcoolică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Porfiri rosti numele cu căldură, investindu-l cu o surpiză pe care nu o simțea pe de-a-ntregul. ă Porfiri Petrovici. Virginski își întoarse privirea, rușinat. ă M-ai speriat de moarte. Porfiri îl muștrului bosumflat. Până nu am văzut cizmele mortului, am fost convins că ești dumneata. ă Ah, da. Virginski aruncă o privire scurtă spre Porfiri. Îmi pare rău. Biletul acela... a fost o prostie. Deși, în clipa aceea, chiar intenționam asta. Eu... am văzut accidentul de pe Podul Kazanski

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

seducător În oglindă, apoi o puse la loc În geantă și pescui o carte de vizită. Aruncă o privire peste ea și spuse: — Aici. În colțul Îndepărtat, pe stânga, vă rog. Kitty plăti cursa și coborî din taxi. Superbele ei cizme argintii se cufundară În zăpada albă și groasă și Își croiră drum prin ea, Îndreptându-se spre intrarea În clădire. Se uită la cartea de vizită. Pe ea scria 246. Apoi aruncă o privire spre ușa urâtă, din metal. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
rochia e Într-adevăr de designer, dar am cumpărat-o de la un magazin de ocazii cu 20 de dolari. La lumina zilei se vede că dantela e destul de uzată. — Serios? Femeia cu părul negru clătină din cap a neîncredere. Dar cizmele? Seamănă cu ale mele. Sunt de la Prada. Reducere de la 599 de dolari la 299 de dolari. Dar ale tale sunt mai drăguțe. Kitty râse. — Sunt de la Payless 1. 19,99 dolari. Astăzi le-am cumpărat. Draga mea, par scumpă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]