1,905 matches
-
congestii cerebrale. C. era un poet deplin format la apariția volumului Balade și idile. Poemele s-au impus prin prospețime, siguranța tonului, prin legătura nemijlocită cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Totuși nu autenticitatea țărănească, ci un clasicism de nuanță populară definește originalitatea profundă a poeziei lui C. Proiectarea generalului în particular, lirismul discret, subtextual în viziunea obiectivată epic sau dramatic, caracterizează idilele. Poetul prinde în mici scene de un firesc grațios semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
în care se exersează imaginația reconstructivă, cu dominantă dramatică, a poetului. Lipsindu-i însă înzestrarea romantică, puterea imaginației, timbrul patetic și încercând în cadru eroic sau legendar jocul rolurilor, el ajunge nu o dată la teatralism (Regina ostrogoților, El Zorab). Structura clasicismului său popular se valorifică în baladele cu subiect autohton Crăiasa zânelor, Vântoasele, Pe plaiul muntelui și, mai ales, în Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
școala din care fac parte, poeziile lui din anii ‘30 sunt marcate de un izbitor sentiment de istovire. Deși tânăr, poetul se declară, în volumul de debut, „învins de viață”, căutând un refugiu în preajma divinității (Învins). În stil avangardist, reneagă clasicismul (Glas de groapă), totuși poezia are formă clasică, iar renegarea nu este revoluționară, ci proclamată pe aceeași notă: „Atâta clasicism mă obosește”. Se întâlnesc aici caravane, nopți tropicale, beduini, miraje care duc cu gândul la inventarul simbolist. Următorul volum, Virgil
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
poetul se declară, în volumul de debut, „învins de viață”, căutând un refugiu în preajma divinității (Învins). În stil avangardist, reneagă clasicismul (Glas de groapă), totuși poezia are formă clasică, iar renegarea nu este revoluționară, ci proclamată pe aceeași notă: „Atâta clasicism mă obosește”. Se întâlnesc aici caravane, nopți tropicale, beduini, miraje care duc cu gândul la inventarul simbolist. Următorul volum, Virgil Carianopol (1933), este mai pur modernist; totuși, sub învelișul „extremist”-avangardist se configurează, deocamdată vag, traseul ulterior: „când mă întorc
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
eseist, C. consideră O noapte furtunoasă „comedia vanităților satisfăcute”, vede în Pristanda victima propriului său automatism și în autorul însuși pe eroul cel mai autentic al schițelor, temă asupra căreia va reveni și altă dată. Criticul se numără printre partizanii clasicismului lui Caragiale, recognoscibil în concepția fixă asupra personajelor, în importanța acordată „momentului tehnic”, artei literare, clarității limbajului, compunerii, dicțiunii. Unele idei anunțate aici, precum și altele, noi, vor fi dezvoltate în studii mai succinte, dar nu mai puțin interesante, ce vor
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
I. Negoițescu - o „restaurare goetheană”, adică o recuperare pe verticală, în diacronie, a modelelor unei epoci trecute, exemplare (cea a lui Goethe și Schiller), o epocă clasică și istoric, și tipologic. „Modernismul” lor e așadar, de fapt, un fel de clasicism: un construct, un program estetic larg ce filtrează întreaga creație majoră a umanității, pentru a reține în el, ca modele, momentele ei exemplare. În alt loc, I. Negoițescu va vorbi de „euphorionism”: „Ca fiu al Elenei și al lui Faust
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
și între valori au același sens.” „Cerchiștii” nu își fundează, prin urmare, programul modernist pe sincronizarea cu veacul lor (căci, mai ales pe fundalul războiului, tocmai de spiritul acestui veac vor ei să se despartă), și nici pe restaurarea unui clasicism doctrinar, exclusiv și exclusivist, ci pe recunoașterea și restaurarea unor modele axiologice, topite într-o sinteză personală. Acest modernism sui-generis, îndreptat cu fața spre trecut (unul exemplar), individualizează C. L. de la S. Este marca originalității sale doctrinare, în care selecțiile
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
cu necesitate opera unui singur autor, având o viziune a lui, pregnant personală, care face din opera sa de „sinteză epică” o adevărată „comedie umană”, luând ca pretext scriitorii. Alte clarificări teoretice și opțiuni estetice se pot descoperi în studiile Clasicism, romantism, baroc, un fel de introducere la volumul Impresii asupra literaturii spaniole, și în prelegerea Sensul clasicismului (1946), unde C. își manifestă preferința pentru clasicism, pentru realismul obiectiv, caracterizat prin tipic, indiferență, psihologie caracterologică. Natură structural clasică, așa cum se va
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
sa de „sinteză epică” o adevărată „comedie umană”, luând ca pretext scriitorii. Alte clarificări teoretice și opțiuni estetice se pot descoperi în studiile Clasicism, romantism, baroc, un fel de introducere la volumul Impresii asupra literaturii spaniole, și în prelegerea Sensul clasicismului (1946), unde C. își manifestă preferința pentru clasicism, pentru realismul obiectiv, caracterizat prin tipic, indiferență, psihologie caracterologică. Natură structural clasică, așa cum se va dovedi mai întâi în romanul Enigma Otiliei, criticul proiectează aceeași viziune în Istoria literaturii române de la origini
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
luând ca pretext scriitorii. Alte clarificări teoretice și opțiuni estetice se pot descoperi în studiile Clasicism, romantism, baroc, un fel de introducere la volumul Impresii asupra literaturii spaniole, și în prelegerea Sensul clasicismului (1946), unde C. își manifestă preferința pentru clasicism, pentru realismul obiectiv, caracterizat prin tipic, indiferență, psihologie caracterologică. Natură structural clasică, așa cum se va dovedi mai întâi în romanul Enigma Otiliei, criticul proiectează aceeași viziune în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde opțiunea lui se îndreaptă spre
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Scarlat, Ist. poeziei, II, 129-132, 176-180, III, 14-16; Leonte, Prozatori, I, 60-78; Adam, Planetariu, 112-134; Ungureanu, Proza rom., I, 91-116; Tihan, Apropierea, 93-100; Cosma, Romanul, I, 108-114; Vasile, Conceptul, 152-156; Alex. Ștefănescu, Sensul entuziasmului, RL, 1989, 3; Mircea Martin, Sensul clasicismului, RL, 1989, 26; Viorel Alecu, G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 302-309; Cornea, Aproapele, 398-409; Nicolae Manolescu, G. Călinescu teoretician al istoriei literare și critic literar, RL, 1990, 11; Lovinescu, Unde scurte, I, 15-18; Negoițescu, Ist. lit.
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
atât cât știi să porți/ În răsăritul de oftică și abecedare,/ Petale în îngândurare,/ Pentru anii fără tine morți” -Toamnă cu cântec). În plus, în poeme ca Febre, Elegie profană, Chopin, Oraș complet, Peisaj se regăsesc elemente stilistice fie ale clasicismului de tip parnasian, fie ale simbolismului, în cadre vizuale eterogene, derivând din experiența avangardistă. Aceeași formulă artistică este folosită și în cărțile ulterioare, apărute până în 1944, ce i-au adus autorului Premiul Societății Scriitorilor Români pentru sonet (1932, 1935) și
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
lui Lancereaux în 1910, elogiul mărturisit al lui Paulescu față de maestrul său impresionează prin frumusețea morală a elevului, prin datoria lui față de maestrul care l-a format: „Lancereaux a fost un om de geniu care, nemulțumit de rutina și obscurantismul clasicismului medical, a construit Medicinii, piatră cu piatră, un palat grandios și splendid, în care se poate vedea limpede. Presupuneți, poate, că entuziasmul meu se explică prin faptul că am fost instruit la școala acestui Maestru. Dar pietatea elevului se găsește
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
forul interior? D.H. Nu știu, operațiunea aceasta de apropiere, plăcerea, partea de seducție estetică e totdeauna de nedespărțit de o dimensiune de inteligibilitate superioară. A înțelege nu vine după plăcerea privirii, ci sunt date împreună. Știți, se spunea în atelierele clasicismului, pe vremea lui David: să faci întâi adevărat și după aceea nobil. Ei, nu așa, nu funcționează așa lucrurile cine vede nobil, vede de la început. Nobil prin prezența unor concepte care să așeze la o anume elevație aportul concret al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în răspăr, o dată pentru că se înscrie într-un parametru al ebuliției novatoare, iar a doua oară pentru că se ivește la începuturile manifestării fenomenului în cauză. Glumind un pic, dacă luăm în considerare postmodernismul, acest concept atît de lax, drept un clasicism al modernismului, de ce nu l-am numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
la materiale anodine și la tehnici tîrzii, cum ar fi bara de sîrmă și sudura. Dar tocmai ele, care trimit mai degrabă spre experiment și spre teritoriile derizorii, îndelung ignorate de către artistul de filiație renascentistă, îi facilitează sculptorului accesul la clasicism, la ordinea sa formală și la imperturbabila lui relație cu spațiul. Sudînd bară lîngă bară, preluînd aceleași verticale și orizontale într-un sistem de modulare infinită, plinul fragil al sîrmei generează, în negativ, o indescifrabilă rețea interstițială care modelează și
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
coincide cu antropologizarea beletristicii, deoarece ,,în fiecare din etapele pe care le străbate literatura, ca antropologie, imaginea omului este altfel văzută, și acestei schimbări de perspectivă îi corespunde cîte o altă preocupare și cîte o altă metodă a criticii literare". Clasicismul percepea ființa umană ca pe o structură rațională, clădită în jurul unei trăsături dominante, ceea ce inducea criticii principiul verosimilității, psihologia acesteia nefiind decît un soi de logică. În schimb romanticii văd opera ca un fruct al unui spațiu cultural particular, determinat
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
nu mai e văzută ca produsul unei biografii, așa cum socoteau romanticii, ci al unei experiențe fundamentale, apte a dezvălui structura metafizică a producătorului său. Sau în cuvintele lui H.R. Jauss: Imaginea omului se schimbă încă o dată. În locul omului raționalizat al clasicismului, în locul omului ca produs natural și istoric al scientismului modern, apare omul ca structură metafizică, luminînd dintr-o anumită perspectivă înțelesul total al lumii". Îndată după al doilea război mondial, se manifestă, în mediile franceze, existențialismul, ecou al căutărilor filosofice
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
fiecare dată, pe o incompatibilitate; între cei doi Eminescu succesivi nu era nici o punte, ei se opuneau unul altuia ca doi poeți care se deosebesc radical. Maiorescu l-a creat pe poetul antumelor, al unei lirici romantice puternic marcată de clasicism, în forme corecte gramatical și meticulos elaborate, în care imaginația se autocontrolează. Pe Maiorescu nu l-au interesat postumele (dăruite Bibliotecii Academiei, cum se știe, într-o ladă niciodată deschisă de către critic); în ele era un Eminescu nefinisat, a cărui
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
scenă; - mărci ale prezenței naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă și indirectă, stilul indirect liber; - registre stilistice (popular și cult, scris și oral etc.). 3. Poezia a. Poezia - accepții ale termenului; evoluție (poezia pașoptistă; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului și ale clasicismului; simbolismul; tradiționalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirică și epică). b. Structura textului poetic - comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor - eu liric); - tipuri de lirism: subiectiv și obiectiv; - elemente de compoziție în textul poetic: titlu, incipit, secvențe poetice
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea (creatori ai preclasicismului muzical A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc.). J.S.Bach - creația instrumentală, importanța temperanței sonore, creația vocal-instrumentală de operă barocă. (Purcelle, Hăendel). 5. Premise ale apariției clasicismului muzical (D.Scarlatti, fii lui J.S.Bach, Școala de la Mannheim). Forma de "sonată" (semnificație) evoluția simfoniei și a cvartetului clasic (J.Haydn); muzica simfonică și de operă (W.A.Mozart); simfonismul, sinteza clasică, premise romantice (L.van Beethoven). 6. Romantismul
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
la alegere 3.Teatrul medieval - Misterele 4. Comedia dell'Arte Renașterea 5.Lope de Vega - "Fântâna turmelor" și "Câinele grădinarului" - la alegere 6.William Shakespeare - drama istorică - "Richard al III-lea" Hamlet -comedia fantastică "Visul unei nopți de vară" 7. Clasicismul francez - Corneille -"Cuiul" - Racine - "Fedra" - Moliere - "Avarul" și "Don Juan" - la alegere 8. Teatrul secolului al XVIII-lea - Marivaux - o piesa - Beaumarchai - o piesa 9. C. Goldoni - "Hangița" și "Sluga la doi stăpâni" - la alegere 10. Teatrul romantic - V.Hugo
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
arhitectura, sculptura, pictura, arte decorative). Particularitățile artistice în spațiului cultural românesc. 7. Secolul al XVII-lea în arta europeană a. Barocul. Caracteristici generale (arhitectură, sculptura, pictură, arte decorative). Barocul în spațiul cultural românesc. 8. Secolul al XVIII-Iea în arta europeană. Clasicism și Romantism (arhitectura, sculptura, pictura). 9. Secolul al XIX-lea în arta europeană Impresionismul - Premise artistice (Realismul, peisajul englez); caracteristici fundamentale ale impresionismului, reprezentanți și opere. 10. Pictura postimpresionista - definire. Caracteristici generale, artiști și opere reprezentative. Direcții artistice deschise de
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
scena; - mărci ale prezenței naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă și indirectă, stilul indirect liber; - registre stilistice (popular și cult, scris și oral etc.). 3. Poezia a. Poezia - accepții ale termenului; evoluție (poezia pașoptista; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului și ale clasicismului; simbolismul; tradiționalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirica și epica). b. Structura textului poetic - comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor - eu liric); - tipuri de lirism: subiectiv și obiectiv; - elemente de compoziție în textul poetic: titlu, incipit, secvențe poetice
ANEXE din 31 august 2004 cu privire la lista disciplinelor la care se sustine examenul naţional de bacalaureat pentru probele d), e) şi f) şi programele pentru disciplinele examenului naţional de bacalaureat din sesiunile anului 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea (creatori ai preclasicismului muzical A. Vivaldi, J.Ph. Rameau, D. Scarlatti etc.). J.S. Bach - creația instrumentala, importanța temperantei sonore, creația vocal-instrumentala de operă baroca. (Purcelle, Haendel). 5. Premise ale apariției clasicismului muzical (D. Scarlatti, fiii lui J.S. Bach, Școala de la Mannheim). Formă de "sonata" (semnificație) evoluția simfoniei și a cvartetului clasic (J. Haydn); muzică simfonica și de operă (W.A. Mozart); simfonismul, sinteză clasică, premise romantice (L. van Beethoven). 6. Romantismul
ANEXE din 31 august 2004 cu privire la lista disciplinelor la care se sustine examenul naţional de bacalaureat pentru probele d), e) şi f) şi programele pentru disciplinele examenului naţional de bacalaureat din sesiunile anului 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]