KorAP: Find »[drukola/base=cler & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...161 >

4,004 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420

metamus?281; aceste prime și firești relații erau înlocuite cu cele reci și odioase dintre debitor și creditor; care, pe de o parte, îndepărtau meritul și plăcerea de a dărui și, pe de altă parte, gratitudinea celui care primește; iar Clerul, sigur pe traiul său, nu mai putea să experimenteze creșterea sau micșorarea donațiilor în funcție de osteneala pe care și-o dădea. 141. Iar o altă măsură a servituții mai funestă decît cea prin care se confundau proprietățile libere și liber donate

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
vremii, dat fiind că Bisericile se numeau mîini moarte, ceea ce însemna o clasă de servi 282, vocabular injurios care nu a mai dispărut. Acolo unde este semănat răul, după ce au fost sădite în ascuns cele mai otrăvitoare roade în rîndul Clerului, s-a ajuns la spolierile moderne ale Bisericii, iar decretul solemn din 24 noiembrie 1789, prin care Adunarea națională a Franței a declarat bunuri la dispoziția națiunii toate proprietățile ecleziastice, preluînd astfel, în numele civilizației, aceste moșteniri ale rămășițelor Feudalismului. 142

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
comun". Astfel, primii credincioși depuneau prețul caselor și al pămînturilor vîndute la picioarele Apostolilor și li se distribuia credincioșilor, după nevoile fiecăruia, pro ut cuique opus erat283. Nu putem decît admira iubirea și unirea dintre credincioși și între credincioși și Cler, această comuniune a bunurilor! "Mulțimea credincioșilor era o inimă și un suflet și nimeni nu ținea ceva din avutul propriu ca un bun al său, ci toate le aveau în comun"284. Dulcea priveliște pe care o oferea această fraternitate

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
o introducă în rîndurile poporului său la Constantinopol; ea era desăvîrșirea din cîte povestește Livius în vremurile bune ale Romei, unde spune că patrimoniul particular era mic iar cel comun, mare. 143. Acest principiu a fost multă vreme păstrat de Cler. Întreaga avere a Bisericii era păstrată de Episcopii urmași ai Apostolilor, cei care distribuiau, cel puțin o dată pe lună, atît cît era necesar Clericilor care sub conducerea lor lucrau întru Evanghelie; nici un individ nu avea un lucru al său particular

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
următor: "Să aibă dreptul fiecare ca atunci cînd este pe moarte să-și lase bunurile prea sfîntului și venerabilului Conciliu catolic al Bisericii catolice"285. Mai tîrziu i-a fost interzis în mod expres Bisericii să conceadă unui individ aparținînd Clerului vreo parte a bunurilor, separîndu-le de masa comună, după cum demonstrează un înscris din secolul al V-lea atribuit sfîntului Papă Gelasiu; și aceasta pentru ca bunurile ecleziastice să fie mai bine administrate și păstrate 286. Din același spirit al Bisericii a

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
atribuit sfîntului Papă Gelasiu; și aceasta pentru ca bunurile ecleziastice să fie mai bine administrate și păstrate 286. Din același spirit al Bisericii a fost dictată legea lui Valentinian care interzice să se lase legații testamentare sau moșteniri indivizilor care aparțin Clerului secular sau regular 287, lege de care nu se plîngeau sfinții oame-ni ai acelor vremuri, precum Ambrozie, Girolam, ci s-au plîns amar de acei oameni ai Bisericii, care, spre rușinea lor, au provocat-o. "Nu regret legea, dar îmi

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
este lamentabil că noi înșine ne cauzăm aceste plăgi. Să fie un moștenitor dar acesta să fie Biserica, maica, îngrijitoarea și păzitoarea turmei. De ce să ne interpunem între mamă și fii?"288 Astfel, acest sfînt nu dorea ca indivizii aparținînd Clerului sau monahatului să-și transmită prin Biserică, depozitara pioaselor donații din partea fiilor săi pe care ea le împărțea după nevoie. Bunurile deținute în comun și administrate prin înțeleapta iubire a Episcopilor în urma consultărilor cu Clerul erau de mare ajutor în

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
nu dorea ca indivizii aparținînd Clerului sau monahatului să-și transmită prin Biserică, depozitara pioaselor donații din partea fiilor săi pe care ea le împărțea după nevoie. Bunurile deținute în comun și administrate prin înțeleapta iubire a Episcopilor în urma consultărilor cu Clerul erau de mare ajutor în producerea și păstrarea unei mai mari uniuni între Clerici 289 și între Cler și popor. 144. Dar cînd s-a răspîndit Evanghelia, Bisericile au trebuit întemeiate departe de catedrale și a fost necesar să li

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
săi pe care ea le împărțea după nevoie. Bunurile deținute în comun și administrate prin înțeleapta iubire a Episcopilor în urma consultărilor cu Clerul erau de mare ajutor în producerea și păstrarea unei mai mari uniuni între Clerici 289 și între Cler și popor. 144. Dar cînd s-a răspîndit Evanghelia, Bisericile au trebuit întemeiate departe de catedrale și a fost necesar să li se încredințeze fonduri separate 290; acest lucru s-a făcut prima dată prin exceptare; mănăstirilor, Clericilor merituoși și

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
ar fi sudate de partea conducătoare. În vremurile dintîi ale Bisericii, marea idee care înflorea în toate sufletele creștinilor era aceea a unității; și, de aceea strălucea și domnia, și unitatea întru Cristos, prin toate gîndurile și cuvintele credincioșilor, ale Clerului, în toate dispozițiile ecleziastice, în schimburile ce se făceau, în administrarea bunurilor pe care le posedau. Feudalismul s-a întemeiat pe o idee cu totul opusă, deci pe ideea separării care provine din cea a individualității, iar ideea de individualitate

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
și deosebit de dăunătoare Bisericii, după cum se supuneau una pe cealaltă cele două idei; tipul de acțiune depindea de care dintre idei reușea să o supună pe cealaltă sau de învățătura dobîndită de la Biserică. Același lucru s-a petrecut și cu Clerul; acesta a propovăduit crîncenilor barbari blîndețea Evangheliei, deschizîndu-le mintea față de ideile ecleziastice de iubire unificatoare; și pînă și în modul în care lucra Clerul a apărut aceeași contradicție între exemplele sfinte și eroice și eforturile de păstrare a unității întru

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
supună pe cealaltă sau de învățătura dobîndită de la Biserică. Același lucru s-a petrecut și cu Clerul; acesta a propovăduit crîncenilor barbari blîndețea Evangheliei, deschizîndu-le mintea față de ideile ecleziastice de iubire unificatoare; și pînă și în modul în care lucra Clerul a apărut aceeași contradicție între exemplele sfinte și eroice și eforturile de păstrare a unității întru Cristos și profanele dezordini, ticăloșii și tendințe individuale de separare a unității și a comunității creștine și ecleziastice. Căci lupta dintre cele două idei

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
distrugă ideea care o stăpînește întru totul, căci vor trece Cerul și pămîntul, dar nu și cuvîntul lui Cristos; ori de cîte ori o idee contrară Bisericii, de natură trecătoare și violentă și de separare prevalează și pătrunde în rîndul Clerului, mergînd pînă la a-i compromite existența, Biserica se ridică asemenea unui uriaș care se trezește și cu o nouă și nemaiîntîlnită vigoare, atunci cînd planează asupra sa un pericol extrem, reușește să-și pună dușmanul la pămînt; îl îndepărtează

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
un nivel de trai ridicat și pentru făcut războaie. Biserica a replicat prin nenumărate canoane și decrete, al căror efect a constat în legarea Bisericii încă și mai strîns de înstrăinarea, administrarea și dispunerea de proprietățile ecleziastice. În același timp, Clerul inferior era despărțit de Episcopi și trebuia să fie protejat asiduu de către Biserică împotriva despotismului și cruzimii Păstorilor lui. O consecință au fost frecventele disensiuni dintre Capituli și Episcopi, care mai dăinuie și astăzi; o altă consecință a fost inamovibilitatea

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Monahism și Ordin religios, care exprima și profesa un principiu atît de salutar, iar enoriașii, conduși de acel simț creștinesc, care nu dă greș, s-au manifestat de atunci înainte ca fiind mai aplecați să acorde donații și daruri acelui Cler regular care păstra cu strășnicie acel principiu străvechi, mai mult decît Clerul secular; atunci cînd Conciliul al III-lea de la Laterano (1179) a reinstaurat zeciuielile din partea laici-lor, aceștia în marea lor majoritatea le-au trimis la Mănăstiri iar nu Bisericilor

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
salutar, iar enoriașii, conduși de acel simț creștinesc, care nu dă greș, s-au manifestat de atunci înainte ca fiind mai aplecați să acorde donații și daruri acelui Cler regular care păstra cu strășnicie acel principiu străvechi, mai mult decît Clerul secular; atunci cînd Conciliul al III-lea de la Laterano (1179) a reinstaurat zeciuielile din partea laici-lor, aceștia în marea lor majoritatea le-au trimis la Mănăstiri iar nu Bisericilor de care țineau, lucru care fusese permis chiar de Pontifi, dacă exista

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
lor majoritatea le-au trimis la Mănăstiri iar nu Bisericilor de care țineau, lucru care fusese permis chiar de Pontifi, dacă exista și permisiunea din partea Episcopului 296. 151. Un al treilea și prețios principiu al antichității era acela prin care "Clerul să nu folosească bunurile ecleziastice decît pentru necesitățile proprii de întreținere, folosind majoritatea acestor bunuri pentru opere de caritate, în special pentru ajutorarea nevoiașilor". Cristos a întemeiat apostolatul pe sărăcie și pe abandonul în mîna Providenței care îi punea în

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
izvor de cîștig. Noi doar nimic nu am adus pe această lume, după cum nici nu putem lua nimic. Atîta timp însă cît avem ce mînca și cu ce ne acoperi, ne vom mulțumi cu acestea"299. Astfel intrarea în rîndurile Clerului, în vremurile bune ale Bisericii, era echivalentă cu a profesa Evanghelia sărăciei 300. Atunci acest termen de Cler secular nu exista, ci a apărut numai atunci cînd a decăzut străvechea disciplină, cînd se părea că și veacul își avea Clerul

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Atîta timp însă cît avem ce mînca și cu ce ne acoperi, ne vom mulțumi cu acestea"299. Astfel intrarea în rîndurile Clerului, în vremurile bune ale Bisericii, era echivalentă cu a profesa Evanghelia sărăciei 300. Atunci acest termen de Cler secular nu exista, ci a apărut numai atunci cînd a decăzut străvechea disciplină, cînd se părea că și veacul își avea Clerul său. De-a lungul vremii s-a păstrat profesarea sărăciei, acel ornament al slujbei sacerdotale, prin care cei

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Clerului, în vremurile bune ale Bisericii, era echivalentă cu a profesa Evanghelia sărăciei 300. Atunci acest termen de Cler secular nu exista, ci a apărut numai atunci cînd a decăzut străvechea disciplină, cînd se părea că și veacul își avea Clerul său. De-a lungul vremii s-a păstrat profesarea sărăciei, acel ornament al slujbei sacerdotale, prin care cei care și-l asumau își abandonau averea sau o dădeau săracilor, dat fiind că, așa după cum spune Isidor din Pelusium, tum voluntaria

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
care și ei erau oameni săraci, își luau din masa de proprietate comună atît cît să se întrețină. Episcopul, ca primul între cei săraci și cel responsabil cu distribuirea, avea dreptul să ia și el ceva pentru sine303, ca și Clerul inferior. Această regulă era atît de adînc înrădăcinată în inima oamenilor încît se considera că nu este potrivit pentru un preot să trăiască din averea Bisericii dacă are propria sa avere; fiindcă nu făcea parte dintre cei săraci, nu avea

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
domnilor; ideea inițială s-a pierdut sau a devenit ineficientă și a pătruns ideea proprietății absolute; iar depozitele sfinte au fost prădate. 153. Împărțirea bunurilor comune în beneficii încredințate fiecărui cleric au împiedicat, de asemenea, distribuirea episcopală a subsidiilor către Cler, în funcție de munca și meritele acestora; un stimul omenesc pentru înde-plinirea sfintelor îndatoriri a fost pierdut și, astfel, s-au despărțit de Episcop, devenind independenți 306 de acesta; pe de altă parte, exemplul luminos al întreținerii publice și clericale a săracilor

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
un stimul față de gratitudinea care îi făcea pe oameni să cunoască, să venereze și să iubească Biserica, fiindcă aceasta era de două ori maică pentru ei. Apoi s-a produs secularizarea, să spunem așa, a operelor de caritate. Căci defectului Clerului i s-au adăugat institutele de caritate separate, în care încet, încet au prevalat laicii, lucru care conținea și un avantaj: faptul că mulți creștini se angajau în astfel de lucrări sfinte; dar, din păcate, fiindcă nu se mai făceau

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
de știință ecleziastică, acestea au devenit prea omenești, și-au pierdut caracterul divin care le sublima și le îndrepta spre mîntuirea sufletelor; și aceasta este străvechea origine a filantropiei moderne al cărui bine pierdut se poate recupera totuși acum cînd Clerul redevine generos și mărinimos. Fiindcă în acele vremuri de dorit (care par că se apropie totuși) laicii nu vor mai vrea să se separe de Cler, pentru că, dacă se despart, pierd orice înțelegere spirituală și devin neroditori și înglodați în

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
origine a filantropiei moderne al cărui bine pierdut se poate recupera totuși acum cînd Clerul redevine generos și mărinimos. Fiindcă în acele vremuri de dorit (care par că se apropie totuși) laicii nu vor mai vrea să se separe de Cler, pentru că, dacă se despart, pierd orice înțelegere spirituală și devin neroditori și înglodați în cele materiale; și atunci cooperarea dobîndită de laici va fi foarte utilă și prețioasă, cînd laicii și Clericii, odată ce au renunțat la orice separare, se vor

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]