3,262 matches
-
este să Întrebi până ce afli ce vrei să știi și să nu crezi nimic până nu te convingi. și eu vreau să știu ce caută nefericitul acesta În pădure, tocmai acum și tocmai aici. Fără să mai aștepte răspunsul cavalerului, clericul se Întoarse către Simeon și fața lui lată se ilumină brusc Într-un zâmbet plin de dulceață. — Vino Încoace, omule, spuse el. Ai avut noroc să fiu și eu de față, altfel ai atârna acum acolo sus, arătă el către
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Maica noastră Biserica Îi ocrotește pe toți oropsiții și fu garii. Iar tu ești un biet oropsit și fugar, nu-i așa? Simeon pricepu cursa care i se Întinsese. și pricepu că trebuie să fie foarte atent la cuvintele lui. Clericul cel gras era un adversar mult mai de temut decât cavalerul, cu toată cruzimea lui. Așa că răspunse mirat: — Fugar și oropsit, părinte? Nu, nicidecum. Sunt un biet călător care ți mulțumește prea plecat că l-ai scăpat de moarte. Ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu-mi trece să fug și nici n-am de ce să fug. Eu am Încredere În Domnul nostru Iisus Hristos și-n prea Sfânta Lui Maică și-n Sfinții Săi Apostoli, care nu vor Îngădui să fie ucis un nevinovat. Clericul Îl privi lung. Omul din fața sa se Închinase după moda orientală, ducând mai Întâi mâna la umărul drept și apoi la cel stâng. — Foarte frumos. După cum văd, te Închini ca un eretic și-am să pun să te spânzure ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se află prin apropiere. și eu, prostul de mine, i-am uitat nu mele și m-am rătăcit. După cum văd, acum nu mai trebuie să-mi fac gânduri și să caut de lucru... suspină el. — Ești cioplitor În piatră? Întrebă clericul pe grecește. și vii de la Constantinopol? Era ultima probă la care voia să-l supună pe captiv. Da, Preacuvioase, răspunse În aceeași limbă Simeon. — și ai lucrat În Konstanz? — Numele mi-e necunoscut. Nu, am lucrat Într-un alt oraș
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
careva pe slujitorul meu? Dacă blestematul de Bertold Își trimitea și el oamenii să-și supravegheze bastarda? știi bine c-o iubește ca pe ochii din cap! — Același lucru l-aș fi putut spune de curând și despre altcineva, râse clericul. Bine se spune În popor că, cu cât dragostea e mai mare, cu atât și ura pe care-o naște e mai puter nică. Chiar atât de mult o urăști pe domnița Adelheid, dom nule ministerial? Au mai respins și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu izbutise, exista o alternativă, mai promițătoare decât planul inițial. — Iubirea vine după căsătorie, dragă cavalere. Așa spune proverbul. Un bărbat cu experiență știe cum să câștige dragostea soției sale, nu crezi? Ce cunoaște o fecioară nevi novată despre viață? Clericul se Întoarse spre slujitorul lui devotat, la fel de rotofei ca stăpânul lui, și-l trimise În misiune specială, cu instrucțiuni foarte precise. Dacă nu i s-a Întâmplat nimic, după cum cred, Adelheid călărește mai departe. O s-o găsești la locul unde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dădu În grija părintelui Bernhard, duhovnicul și omul de Încredere al ducelui. Doamna ducesă va trimite poate mâine s-o cheme, spuse acesta. Astăzi nu primește pe nimeni... Hildebrand Îl privi lung. — Nu, nu e ceea ce crezi, Îl asigură bătrânul cleric. De ieri, de când a plecat stăpânul nostru, Măria Sa stă În cămările sale. E Îngrijorată. știi doar, domnule ministerial, că e o soție devotată și pune la inimă toate grijile și primejdiile care nu-l cruță În ultima vreme pe soțul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e teamă Împăratului. — Pretenții la titlul imperial? Chiar credeți asta, părinte? Această posibilitate le-a fost pentru totdeauna răpită. Hildebrand strângea cu furie mânerul sabiei. și acum vrea Împăratul să pună mâna și pe Zürich! Asta nu-i tot! Chipul clericului se Întunecase dintr-odată. De curând, oamenii noștri au prins un emisar secret al starețului Otto, care, chipurile, se rătăcise pe aici, pe aceste meleaguri. Dar Încercase să-l cumpere pe bucătarul nostru. Îi dăduse o pungă plină cu bani
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a fi zvăpăiat și descreierat. Țintește să-și Întindă autoritatea și asupra Burgundiei, cu care, după cum știi, are și ducele Conrad relații deosebit de călduroase. — Da, am auzit că nunta va fi curând, zâmbi Hildebrand. — N-am spus asta, se apără clericul. Tot ce știu e că prințesa Clémence este o tânără desăvârșită căreia i-ar sta bine pe orice tron. Dar nu despre asta e vorba acum. Nici În Alsacia treburile nu stau mai bine. Nu știm prea mult, dar și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apucat să mai vină și altă dată, deoarece la puțină vreme după aceea a murit. În schimb, feciorii lui se mai abăteau din când În când din drumurile pe unde Îi ducea vânătoarea, ca să-l salute pe sihastru, spre nemulțumirea clericilor de la Curte, care, cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întorsese Conrad din Burgundia. Poate că părintele Bernhard aflase ceva. Coborî În vale pe drumul cel mai scurt, căci se temea să se Întoarcă pe unde venise, prin poienile de sus. Deodată, la o cotitură Îi apăru În cale un cleric dolofan, călărind pe un asin la fel de bine Împlinit. Cu o voce armonioasă intona un psalm, adâncit În rugăciunea lui, Încât părea a nu vedea nimic În jur. După un prim moment de spaimă, Adelheid se liniști. Călărețul părea pașnic. Când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și Budapesta, unde nimeni și pentru nimic în lume n-ar fi îndrăznit să vorbească întro limbă străină, afară de germană și maghiară.” Unirea cuprinde rubrici multe: „Galeria oamenilor politici - Octavian Goga - de Hero; „Crăciunul din punct de vedere istoric” - semnat Clericul; „Epopeea română - Războiul nostru pentru întregirea neamului” de generalul C. Găvănescul; „Bolșevicii din punct de vedere soacialpolitic” de dr. Leo Goldfarb; „Cronica economică - Criza financiară și economică” de Andrei Popovici; „Cronica literară - Țara fagilor” de Mihail Sadoveanu; „Cronica artistică - reprezentațiile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
i se comunică condamnarea: treisprezece ani și muncă silnică. Nu crede că va rezista pînă la capăt, așa că ar vrea să-și împlinească gîndul cît mai repede. Este încurajat că va afla un preot în închisoare de altfel plină de clerici la acea vreme, ce se va învoi să-l boteze, se înțelege, clandestin, dar valabil. Vrea să nu moară înainte de a primi botezul. Faptul îi pare imposibil, un imposibil posibil, totuși. Un întreg eseu închină imposibilului imposibil și imposibilului posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
public, după voia Bisericilor ori a școlilor. Pasajele alese sunt scurte pentru a putea fi memorate ușor; locurile imprecise, deci transportabile; datele incerte și deci reactualizabile. Credinciosul se poate introduce în interiorul acestor siluete goale, ca în pozele trucate de la bâlci. Clericii pot broda pe seama acestei opere deschise, pe care fiecare viață o poate umple după cum dorește. Nimic mai potrivit pentru noi, mi-a spus odată un călugăr dominican (dar ar fi putut să-mi treacă și mie prin cap mai înainte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veniturilor populației, sunt închise sau abandonate. Vizitatorii, veniți cu autocarele, se grăbesc să se întoarcă la Ierusalim nu e recomandabil să rămâi peste noapte aici și deci întârzie din ce în ce mai puțin la fața locului. Cei circa o sută de laici și clerici francezi ajunși aici odată cu arhiepiscopul Parisului, invitat de guvernul israelian, și care n-au poposit decât o oră (și asta în mod excepțional, printr-o improvizație de ultimă oră: nu era în program), n-au lăsat numai amintiri frumoase: n-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Anticlericalul rânjește, iar eu îl imit ceva mai mult ca de obicei (dar și de nevoie). Atâta doar că mă feresc să uit că pe piața bunurilor necesare mântuirii, unde clientul e rege, cererea este cea care dă naștere ofertei. Clericul ascultă de laic, aceasta e chiar vocația lui. Îi este de ajuns să vadă privirile rătăcite, pline de o mută implorare, ale credincioșilor îngenunchiați în fața unei icoane reprezentând răstignirea lui Iisus, sau imperioasa docilitate a penitenților purtând în balans o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mod de viață decât o "opțiune spirituală", piața de unde-ți procurai toate cele era și loc de rugăciune, dar vedeai aici și vite și zarafi și cerșetori și taumaturgi și scuipători de flăcări. Nu-l deosebeai cu ochiul liber pe cleric de laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
suntem vizitatori. Când evreii fac săpături aici în apropiere sau sub Templul lor, găsesc mai ales stele sau inscripții în greacă. Noi nu i-am așteptat pe cruciați ca să ajungem aici." Mda. Femei măritate trăind sub direcția spirituală a unor clerici celibatari sunt ceva obișnuit în țările majoritar catolice. Dar o turmă arabofonă condusă de pastori greci, asta nu sfidează cumva principiul autocefal atât de drag ortodocșilor? Știu ce argument mi se va aduce în apărarea practicii: lumea arabă nu are
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
are nevoie de propriile-i semne exterioare distinctive pentru a nu sfârși în capcana reconcilierii. Asemeni lui Tertulian ori lui Clement din Alexandria, Părinții Bisericii au gândit și au acționat inclusiv instalând panouri cu "Accesul interzis nerezidenților" ad intra (între clerici și laici, de exemplu, la începutul secolului al III-lea) și ad extra ("depozitari în exclusivitate ai credinței"). Toate acestea, folosind vocabularul militarizat al lui miles Christi, și sunt titluri de cărți fără echivoc (Contra idolatrilor, Contra ereticilor, Contra evreilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
magnum alterius spectre laborem. Chiar în nenorocirea celor mai buni amici ai noștri este ceva care nu ne displace. Lucrețiu. De rerum natura. Odiant, dum metuant! Să mă urască, dar să se teamă de mine! Antoniu. Sunt două categorii de clerici: cei cari servesc religiunea, și cari se servesc de ea. Pauvre, on l'aurait frappé d'un arrêt légitime; Il est puissant, les rois ont ignoré son crime. Mon Apologie. Gilbert. Atunci, după jandarm, omul legii, interveni iesuitul, jandarmul spiritului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
roșii și galbene; Moscheile și monumentele publice, albe. Casele armenilor cenușii-deschis. Ale grecilor cenușii-închis. Ale Evreilor sinilii. Hurem Preavesele Sufletele morților trebuie lăsate să rătăcească pe pământ. Muftii și ulimale. Muftii, înalți demnitari ai clerului musulman, cu autoritate legală. Ulimale clerici cunoscători ai legilor sacre. Mulahi, judecători religioși de înalt rang. Astrologii spun că Selim sultan tatăl lui Soliman Mărețul, purta șapte stigmate, semne ale omorurilor fraților și nepoților săi, când s-a suit pe tron. Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sobru îmbrăcat; discret în mișcări și gesturi; cu vorbă moale; părea că vrea să se strecoare neobservat printre noi ceilalți oameni ai lumii obișnuite; nu mi-aș fi putut închipui că e un prinț bisericesc; vedeam numai că e un cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na Menzel. Puțintel cam prea umflat în cărnurile-i moi, cu obraji umflați și cu nasul fără nobleță, roșcovan și cu ochii șterși, cu părul cărunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în care este consemnată desfășurarea ceremoniei se menționează că jurământul a avut loc la 9 dimineața. Înainte să apară Ștefan, regele s-a așezat pe tron cu coroana cu care fusese încoronat, scaunul maiestății fiind înconjurat de prelați și magnați, clerici și mireni, enumerați la finele documentului. Chemat de rege prin trimiși de vază, domnul a fost condus împreună cu toți boierii, purtători de arme, în fața regelui. Domnul era călare, iar în fața lui mergea cel care purta „steagul cel mare de mătase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai propus țarului să participe la o acțiune comună de eliberare a Constantinopolului. Țarul a refuzat, el se căsătorise cu o prințesă bizantină și considera Constantinopolul ca o moștenire a sa, moștenire în care alții nu trebuiau să se amestece. Clericii ruși începuseră să-l prezinte pe Ivan ca pe „noul împărat al Constantinopolului”, iar Moscova ca pe „a treia Roma”. În virtutea acestor „drepturi”, Ivan s-a considerat împărat (țar) fără să ia în seamă faptul că principii occidentali îi recunoșteau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
occident datează din epoca Renașterii. La fel, în Moldova de Sus, la Humor, Moldovița, Voroneț, Arbore, Râșca, Sucevița, găsim cele mai frumoase și impresionante fresce tratând această temă. Și suntem ispitiți să vedem că aceleași preocupări spirituale îi îndemnau pe clerici și pe artiști, în Răsărit și în Apus, să stăruie asupra acestei copleșitoare viziunii”. Paul Henry, subliniind rolul de protector al artelor, pe care l-a avut Ștefan cel Mare, acesta a izvorât din dorința domnului “de a oferi divinității
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]