1,966 matches
-
bolta naosului de cea a pronaosului au în zona centrală orificii. Pereții încă mai poartă urmele vechilor picturi, făcute probabil de zugravi de la Feisa. Alături de biserică se află clopotnița rămasă de la cealaltă biserică de lemn care a fost în sat. Clopotnița a fost construită în 13 martie 1903 de către "Ioan Man a l(ui) Filimon și de ... Coste a Pascului" așa cum este consemnat pe peretele interior al acesteia. Datorită stării în care se află biserica de lemn, slujbele religioase se desfășoară
Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320673_a_322002]
-
Botezătorul"". Fără a se deosebi prea mult, la o primă vedere de o casă veche, biserica de lemn din Porumbeni este așezată printre copaci pe un deal, nu departe de biserica reformată. Intrând în curtea ei, cele câteva morminte și clopotnița relevă utilitatea edificiului. Vechimea bisericii nu se cunoaște cu exactitate, momentul construirii ei fiind estimat de către d-na Ioana Cristache-Panait ca fiind în secolul al XVI-lea în timp ce d-nul Ioan Eugen Man plasează acest moment în secolul al XVII
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
pereții altarului sunt împodobiți cu scene precum Jerfa lui Avram, Punerea în mormânt, Sfinți Ierarhi, Sf. Petru în timp ce bolta altarului este decorată cu Sfânta Treime, cete îngerești, Maica Domnului cu Pruncul, Sfinți Arhangheli și Evangheliști. Unul din clopotele aflat în clopotnița alăturată bisericii poartă următoarea inscripție: ""Haec campana est fusa in oppidum Retteg, 1761"."
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor. În anul 1784 s-a construit în oraș o primă capelă romano-catolică, din lemn, care avea și o mică clopotniță. Aceasta era folosită atât de militari, cât și de civilii din localitate. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care participau la Liturghie stăteau și afară. După câțiva ani, în 1788, s-au construit un turn de clopotniță și un
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
o mică clopotniță. Aceasta era folosită atât de militari, cât și de civilii din localitate. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care participau la Liturghie stăteau și afară. După câțiva ani, în 1788, s-au construit un turn de clopotniță și un oratorium, alăturate casei capelanului. Capela și anexele sale se aflau pe locul unde este astăzi Școala generală nr. 2. În 1785, această capelanie locală a fost transformată în parohie. Parohia Gura Humorului avea în acel an în îngrijire
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
când a fost tras chiar după sosirea la Philadelphia, și a fost turnat din nou de localnicii John Pass și John Stow, ale căror nume apar și ele inscripționate pe clopot. A rămas amplasat timp de ani de zile în clopotnița Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită "Independence Hall" — Sala Independenței), și a fost folosit pentru a chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
1682. Primul clopot era pus într-un copac din spatele Casei Statului Pennsylvania (astăzi denumită "Independence Hall" — Sala Independenței) și se spune că a fost adus în oraș de fondatorul acestuia, William Penn. În 1751, cum clădirii i se construia o clopotniță, autoritățile locale au dorit un clopot de mai bună calitate, care să fie auzit la distanțe mai mari în orașul aflat în rapidă expansiune. Isaac Norris, președintele Adunării Provinciale a Pennsylvaniei, a ordonat agentului de la Londra al coloniei, Robert Charles
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
că returnarea repetată a unui clopot îl slăbește. Când fructul eforturilor celor doi turnători a fost prezentat în iunie 1753, sunetul a fost considerat satisfăcător, deși Norris a declarat că lui personal nu-i place. Clopotul a fost ridicat în clopotnița Casei Statului în aceeași lună. Nu se știu cu exactitate motivele pentru problemele pe care le-a avut clopotul. Poziția companiei Whitechapel Foundry, încă în activitate, este că clopotul fie a fost avariat la transport, fie a fost defectat din
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
însă, și posibilitatea ca, din cauza stării proaste a clopotului din Casa Statului, acesta să nu fi sunat în acea zi. John C. Paige, care a scris un studiu istoric privind acest clopot pentru National Park Service, afirma: „nu știm dacă clopotnița mai era destul de puternică pentru ca clopotul să fie tras în acea zi. Dacă avea cum să fie tras, putem presupune că a fost. Indiferent dacă a fost sau nu tras, el a ajuns să simbolizeze toate clopotele din Statele Unite care
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
britanice, iar orașul s-a pregătit pentru acestea. Clopotele se puteau topi pentru fabricarea de muniție și localnicii s-au temut că Clopotul Libertății, precum și alte clopote, ar putea avea această soartă. Clopotul a fost dat jos în grabă din clopotniță și trimis sub pază strictă la Bethlehem. Căruțașii localnici au transportat clopotul la biserica reformată germană din Allentown, unde a așteptat pe parcursul ocupației britanice a Philadelphiei în spatele unui zid fals. S-a reîntors la Philadelphia în iunie 1778, după plecarea
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
sub pază strictă la Bethlehem. Căruțașii localnici au transportat clopotul la biserica reformată germană din Allentown, unde a așteptat pe parcursul ocupației britanice a Philadelphiei în spatele unui zid fals. S-a reîntors la Philadelphia în iunie 1778, după plecarea britanicilor. Cum clopotnița Casei Statului era în stare proastă (în cele din urmă a fost demolată și reconstruită), clopotul a fost depozitat, fiind montat din nou abia în 1785. Pus la un etaj superior al Casei Statului, clopotul a fost tras de ziua
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
crăpat de mult, dar că fusese „reparat” prin șlefuirea marginilor crăpăturii. Ziarul a relatat că pe la prânz, s-a observat că de la bătutul din ziua respectivă, crăpătura s-a mărit, și că „vechiul clopot al Independenței...stă acum în marea clopotniță a orașului, crăpat ireparabil și veșnic stricat”. În 1876, a apărut cea mai frecventă poveste despre crăparea clopotului. Colonelul Frank Etting, curator voluntar al Sălii Independenței, a spus că ea a apărut în 1835 când a anunțat moartea Judecătorului Suprem
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
de Independență, și unul utilizat de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel clopot a bătut în incinta expoziției la 4 iulie 1876, și a fost apoi returnat pentru a îmbunătăți sonoritatea, iar astăzi este atașat ceasului din clopotnița Sălii Independenței. Deși Clopotul Libertății nu a fost dus la Expoziție, numeroși vizitatori ai acesteia au venit să-l vadă, iar imaginea sa era omniprezentă în incinta expoziției—s-au vândut numeroase suveniruri cu imaginea sau forma lui, iar pavilioanele
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Service și nici publicul nu doresc să dispară crăpătura. Turnătoriei i s-a cerut, în 1976, să toarne o replică în mărime naturală a Clopotului Libertății, copie oferită Statelor Unite de regina britanică, Elisabeta a II-a, și găzduită astăzi în clopotnița construită pentru Clopotul Libertății, lângă fostul centru pentru vizitatori de pe South Third Street. În 2001, Park Service a început să lucreze la un nou loc pentru Clopotul Libertății, în apropierea pavilionului, dar mult mai mare, cu sală de expoziții și
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
simplu, de tip „sală”, cuprinzând un naos dreptunghiular măsurând în interior 5,60 x 5 m și un altar acoperit cu o boltă semicilindrică dispusă longitudinal, cărora li s-a adăugat un prenaos, tăvănit ca și naosul, având deasupra o clopotniță de lemn iar la intrare, amenajat târziu, un mic pridvor de lemn. Adăugirea pronaosului a prilejuit și realizarea, pe cele două laturi ale intrării, în naos, a unor deschideri cu partea superioară în arc. Monumentul, semnalat cu mai bine de
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
de turn, asemenea celor de la Strei, Sântămărie-Orlea, Crișcior, Ribița, Roșcani. Săpăturile din pronaos nu au dus la descoperirea vreunei fundații longitudinale sau transversale, ori eventual a unui stâlp, care să fi aparținut unui turn. S-ar putea presupune existența unei clopotnițe de lemn la vest de naos care să fi fost reprezentată într-o formă asemănătoare turnurilor cunoscute. De altfel un caz de neconcordanță perfectă între reprezentarea pictată și edificiul existent în realitate este întâlnit la Streisângeorgiu, în tabloul votiv din
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
monumentelor istorice sub codul LMI: . Așa cum rezultă din pisania sculptată în piatră deasupra intrării în pronaos, biserica Mierlești a fost construită între anii 1774-1776 prin strădania preotului paroh ajutat fiind de locuitorii comunei Bărbătești din acele vremuri. Posibil ca Turnul Clopotniță să fi fost realizat în același timp, având în vedere că biserica nu dispunea de turlă clopotniță, implicit clopot. Redăm în continuare câteva documente legate de aceste valoroase monumente: Întru slava sf(i)ntei și de viață f(ă)cătoarei
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
Mierlești a fost construită între anii 1774-1776 prin strădania preotului paroh ajutat fiind de locuitorii comunei Bărbătești din acele vremuri. Posibil ca Turnul Clopotniță să fi fost realizat în același timp, având în vedere că biserica nu dispunea de turlă clopotniță, implicit clopot. Redăm în continuare câteva documente legate de aceste valoroase monumente: Întru slava sf(i)ntei și de viață f(ă)cătoarei / și nedespărțitei Troițe. Ziditu-s-au această sf(â)ntă be/serică di(n) temelia ei, de
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
în jurul anului 1960, atunci când s-a introdus curentul electric, parchet și, câțiva ani mai târziu, a fost legată cu o centură metalică pentru a-i întări strictura de rezistență; 5. ansamblul arhitectural în care este încadrată biserica cuprinde și o clopotniță la fel de veche pe care stau inscripții slavone și care se pare este contemporană cu biserica; 6. biserica a fost parte integrantă a Parohiei Mierlești până în anul 2002, când parohia s-a despărțit în două: Mierlești și Vătășești. Actualmente, biserica deservește
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
istoric de rugăciune spre slava lui Dumnezeu. Veșnică pomenire ctitorilor.”". Biserica „Înălțarea Domnului” din Bozienii de Sus are plan triconc, cu abside laterale cu trei fațete și cu absida altarului de formă pentagonală. Edificiul nu are turle, ci doar o clopotniță, deasupra intrării. Lipsesc contraforții care să susțină zidurile, precum și ocnițele. Biserica este înconjurată la partea inferioară de un brâu în „dinți de ferăstrău”, care nu se continuă și pe zidul turnului-clopotniță. Biserica are ferestre cu chenare simple de piatră. Cele
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
acoperită cu draniță, a fost sfințită provizoriu de Vasile Roșescu, protopop al Clujului. În anul 1941 biserica a fost tencuită, iar acoperișul refăcut din țiglă, pentru că, din pricina vechimii, dranița s-a spart și ploua atât în biserică, cât și în clopotniță. Contribuția a fost făcută de preotul Ioachim Pop, al șaptelea slujitor al altarului și de credincioșii din Bărăi. Biserica a fost sfințită în ziua de 8 noiembrie 1941 de către Î.P.S. Nicolae Colan, Arhiepiscop al Clujului. În anul 1965, biserica
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
a fost făcută de preotul Ioachim Pop, al șaptelea slujitor al altarului și de credincioșii din Bărăi. Biserica a fost sfințită în ziua de 8 noiembrie 1941 de către Î.P.S. Nicolae Colan, Arhiepiscop al Clujului. În anul 1965, biserica și clopotnița au fost acoperite cu tablă de zinc, datorită faptului că biserica a crăpat atât înăuntru, cât și în afară, din cauză că țigla a fost prea grea pentru structura din lemn. Icoanele împărătești, pictate pe lemn, sunt moștenite de la ctitoria anterioară și
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
și altar. Între anii 1852-1854, arendașul Stati a restaurat lăcașul de cult, cu contribuția sătenilor. Atunci s-a construit în partea de vest un pridvor prevăzut cu două ferestre (la nord și la sud) peste care s-a înălțat o clopotniță la care se ajunge prin urcarea unor trepte aflate în zid. Adaosurile făcute atunci nu au respectat stilul monumentului; clopotnița este construită după arhitectura rusească, având turla în formă de bulb. În ""Monografia satului Dolheștii Mari"", învățătorul Petru Sandovici precizează
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
partea de vest un pridvor prevăzut cu două ferestre (la nord și la sud) peste care s-a înălțat o clopotniță la care se ajunge prin urcarea unor trepte aflate în zid. Adaosurile făcute atunci nu au respectat stilul monumentului; clopotnița este construită după arhitectura rusească, având turla în formă de bulb. În ""Monografia satului Dolheștii Mari"", învățătorul Petru Sandovici precizează că ""fără actualul turn, biserica apărea ca o bazilică romană de tip creștin, cu un exterior plin de simplitate, care
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
calotele semicirculare. Totul este realizat din mici bucăți de lemn îmbinate cu măiestrie și performanță. Un pridvor deschis pe stâlpi ciopliți și uniți prin arcade este plasat în fața ușii de intrare, pe latura de sud. Pridvorul este suprapus de turnul clopotniță care are un mic foișor necesar difuzării sunetului clopotelor. Acoperișul bisericii, cu învelitoare din șindrilă, tinde parcă să învăluie in mantia sa și turnul clopotniță, ce se ridică numai până la coama acoperișului. Fațada bisericii este împodobită cu diverse elemente decorative
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]