5,625 matches
-
înapoi, după care a luat-o peste Black Ridge. În Danville, Jina parcurgea cinci kilometri într-o oră, dar pe o cărare de munte, în beznă, îți trebuie mai mult timp. A ajuns pe un pisc fals și-a văzut coborârea în canion, începutul unei cărări înguste și foarte unduitoare. Când și-a dat seama de înclinația pantei, Jina a fluierat surprinsă; ceva - o bufniță, a sperat ea - i-a răspuns când femeia a început coborârea. Măcar fumul se risipise; cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pisc fals și-a văzut coborârea în canion, începutul unei cărări înguste și foarte unduitoare. Când și-a dat seama de înclinația pantei, Jina a fluierat surprinsă; ceva - o bufniță, a sperat ea - i-a răspuns când femeia a început coborârea. Măcar fumul se risipise; cerul arăta ca un tablou de Pollock - spuzit de stele. După o jumătate de oră de urcat pe o pantă abruptă, cărarea a redevenit orizontală, mergând în lungul unui canion îngust. Vârfurile de munte au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
A doua zi, fiindcă am chiulit, a trebuit să mă țin de promisiune și s-o iau de nebună cu 70 de adolescenți în Piatra Craiului. Am tăcut și am mers cu o răbdare tâmpă, ca pe o Golgotă. La coborâre, după ce i-am numărat când am depășit zona periculoasă, i-am așezat în cerc în fața mea și le-am vorbit ca o profetesă în delir: - Revolta a început. În Timișoara e o baie de sânge. Cred că azi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
barieră sau o judecată nedreaptă, gândurile mi se risipiră, pentru ca în finalul călătoriei să rostesc câteva propoziții anoste, dar am fost întrerupt de conductorul care intrase în compartiment pentru controlul biletelor, după aceea începurăm toți să ne pregătim bagajele pentru coborâre; eram aproape de stație. Mărturisesc că am încercat, fără să știu de ce, o bucurie pentru faptul că ați coborât în aceeași gară cu mine, v-am și salutat, în compartiment fiind, ca de rămas bun, apoi pe peron - ați trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
in cu gulerele și mânecile înflorate, printre ei și Lung (soția lui purta însă o rochie albă de muselină: treaptă și miraj al burgheziei acum după război; dar nu se știe, îmi spuneam, dacă era o treaptă de ridicare sau coborâre). Femeile erau, toate, în atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era mai ieșită din comun: rochie neagră cu paiete, moda vestită a orașului). Tatăl Anei, am uitat să spun, purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un singur lucru nu știu: când anume ne vom împlini.” Cum stătea pe marginea divanului, mă îmbrățișă, mă sărută, o sărutai, și timpul trecea pe lângă noi ca un zbor de șoimi, îi auzeam bătăile de aripă, apoi planarea lentă înaintea coborârii pentru înhățarea prăzii. Trupul ei era apropiat și cald încât deodată se bolti deasupra noastră frunzișul verii peste banca de pe aleea din dreapta intrării în grădina publică de atunci, mai e puțin, spun, și începe războiul, suntem iar în anul 1941
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atragerea atenției". Când lucrurile se complicau, ceea ce în situația din Chile nu era greu, "atenționarea" putea să capete note mai grave înscenarea unor "accidente". De la "accidentul" însărcinatului cu afaceri al Italiei, care s-a trezit cu frânele mașinii tăiate, la coborârea de la o stațiune montană, șefii de misiuni și ceilalți diplomați și-au sporit atenția față de securitatea lor și a autoturismelor diplomatice, șoferii nemaiavând permisiunea de a părăsi mașinile și dacă erau nevoiți să o facă, în cazuri extreme, aveau obligația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
îndoială, când ne-a întrerupt zarva copiilor, bătând la o ușă undeva în apartament și întrebând: —Mamă, putem să ieșim? Am ieșit din transă și am plecat de acolo cât am putut de repede. Eram atât de furioasă încât, la coborâre, am dat cu picioarele în peretele liftului. Spumegam de furie față de Morna și față de mine însămi pentru că fusesem atât de proastă și față de Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
popotă. Cu o viteză uimitoare se acordă permisiunea necesară pentru punerea în aplicare a planului domnului Chawla, hârtiile necesare fură ștampilate, ordinele fură date armatei și poliției și fu stabilită ziua de luni, ultima zi din aprilie, ca dată pentru coborârea temporară a lui Sampath din copac, capturarea și transportarea maimuțelor din Shahkot către o destinație îndepărtată. — N-o să cobor, spuse Sampath. — Dar coborârea e temporară. Te poți da jos și apoi, după câteva ore, te poți urca la loc. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
date armatei și poliției și fu stabilită ziua de luni, ultima zi din aprilie, ca dată pentru coborârea temporară a lui Sampath din copac, capturarea și transportarea maimuțelor din Shahkot către o destinație îndepărtată. — N-o să cobor, spuse Sampath. — Dar coborârea e temporară. Te poți da jos și apoi, după câteva ore, te poți urca la loc. Numai că Sampath nu prea credea așa ceva. Dacă avea să coboare era sigur că, într-un fel sau altul, nu va mai apuca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încrezător și calm, iar atitudinea ei era reținută, chiar dacă lingușitoare. — Atunci plecăm, a zis el. — Unde o să mă duci? l-a întrebat ea. Unde? într-adevăr. Ea avea forța ce i-o dădea obsesia și care-i permitea să reziste coborârii de pe munte, iar dacă reușise să reziste efectului din K, putea cu siguranță la fel de bine să facă asta și acolo unde efectul era mai slab. Dar Elfrida Gribb nu fusese făcută pentru călătorii aspre, iar pentru Dolores O’Toole „Spectrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
literaturii române”, prezentă pe masa multora dintre noi, n u‐ i un triumf de judecată cumpănită, cât aducerea în prim pla n a unei ambiții nejustificate, de natură să aducă atingere idolilor noștri care sunt Eminescu, Creangă și nu numai. Coborârea l or de pe locul unde i‐ a înălțat părinții și bunicii noștri, înaintași i, se conjugă cu fapte asemănătoare pe plan local, regional, ca în cazul la care ne vom referi în cele care urmează. Susținând opera textierilor din cartea
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
mea. Numai că eram încălțată cu botinele mele de piele, care nu aveau șireturi. După un timp am început să mă joc cu elasticul. Oamenii care treceau pe lângă mine, coborând, se uitau curioși la picioarele mele. Părea a fi o coborâre interminabilă. Simon alese legătura înspre nord a Northern Line, care se îndrepta către Camden, locul meu preferat de întâlniri. Asta ușura considerabil lucrurile. Dacă mă vedea, doar aș fi spus adevărul, în cea mai mare parte: fusesem la bancă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu o ușoară umbră de detașare ce arăta clar că înțelegea că nimeni nu îl plângea de fapt pe Charles de Groot. Era ceva inuman în abilitatea ei de a face față situațiilor dificile. Nu aveam încredere în asta. După coborârea sicriului, Sebastian și cu mine am mers să ne exprimăm condoleanțele și am fost imediat rugați să mergem la casa familiei Fine pentru o gustare. Nimeni nu folosea cuvântul „parastas“. Poate era considerat vulgar. Am fost surprinsă să văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
păzea depozitul de lângă mine. Cu siguranță credea că e la vânătoare, dar porumbeii nu cred că s-ar fi sinchisit să zboare când o vedeau venind. Nici o pisică domestică, nici măcar cele care țineau la siluetă și făceau zilnic exerciții de coborâre și urcare a hornului de la șemineu, nu s-ar da la un porumbel londonez. Ei erau o dovadă practică a felului în care supraviețuiesc cei care sunt în formă - șobolani supraponderali și bolnavi. Încă nu mâncau carne de om, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Luminare: coborârea în text 1tc "1" — Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de șampanie, îi spuneam prietenului meu, și arunci undeva dopul. Bei douătrei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceeași vitrină, căutând aceeași lumină venind din depărtarea unor ochi înstrăinați în sticla vineție, așa cum dintr-un timp de gheață, uneori, te privesc ochii tăi de demult, tăcuți, nedumeriți, triști, poate, întrebându-te muți doar dacă într-adevăr simți cum coborârea începută este. Mi-era milă de ea, o milă difuză, un scâncet mai mult după timpul acela risipit în care și eu, și ea, și toți prietenii noștri ne pierdeam ca într-o plutire. Mă uitam peste umerii Teodorei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum. Pentru că nu mă vlăguiește, nu pustiește ceva în mine, ci, dimpotrivă, ordonează, luminează. Aș vrea doar să fiu în stare să scriu curat, adevărat, drept, pe măsura luminii pe care mi-o aduce ca o târzie Luminare acum, când coborârea nu numai că este începută, dar se grăbește vertiginos, tot mai năprasnică, spre înălțare. Liniștea atât de mult râvnită, pe care o căutam cu disperare, până nu demult, în afara scrisului, în băut și deznădejdi de tot felul, iată că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe mine, spre a umple cu duh vasul meu și, de ce nu, ca într-o ascultare a lui Dumnezeu. Dacă voi reuși ca măcar puțin din acestea să ajungă la cel care mă citește, cred că mi-am împlinit menirea. Coborârea în text împlini-se-va. Dimineață mieroasă de toamnă, cu lumină leneșă, de curvă trezindu-se zgribulită, înfiorată, adulmecându-și contururile și storcând amintirii voluptăți răvășite, închipuind alte și alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul că și o astfel de urcare pe Bulevard putea să-mi schimbe viața. Atunci, când începusem să fiu tot mai strâns legat de Lia. Într-o după-amiază, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă lege de o curviștină, Conți. Conți venise câțiva pași în urma mea, apoi a renunțat, strigându-mi doar, speriată probabil de bătaia ce-o aștepta: „Aviatorule, întoarce-te! Eu nu-s ca ei!“. Dar astea-s alte povești, mult depărtate coborârii mele pe acest Bulevard. Povești care, ivindu-se acum, când scriu, de undeva din joc de păreri, nu intră nici măcar în textul care se revarsă, absorbindu-mă. Nu-i poveste textul meu, după cum eu însumi, cu toate ale mele, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a spus nimic. A dat doar să mă tragă iar după ea pe celălalt trotuar. Apoi s-a răzgândit. A izbucnit în râs, lipindu-se de mine, și am pornit în jos pe Bulevard. Nu știam pe atunci nimic despre coborârea în text. Nu-mi imaginam că poate exista așa ceva. Nu credeam - n-aveam cum să cred - în acei ani că viața are altfel de durată, că există și alte dimensiuni ale ei decât triada știută, habar n-aveam de înșelătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vieții mele, crezând că sunt doar jocuri ale cuvintelor, răsfățuri ale îmbinării lor. Sunt, de fapt, proiecții ale fantei prin care timpul umple textul, revărsându-se peste mine, glob luminos, desăvârșit, închis în sine și nemărginit. Simt doar. Simt cum coborârea în text te-adună din nisipuri de risipiri. Și înțeleg acum ceea ce odinioară mi se părea stupid, ridicol. Multul Lumii ți-a fost dat din începuturi și nu l-ai văzut. L-ai căutat în afara ta și el mereu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
superbele dovezi ale traiului din nimic și pentru nimic pe care îl ducem. Orice prilej de a nu munci este bucurie națională. Voiam, în autobuz mă gândeam la aceasta, să scriu iar despre Bulevard. Am trecut ieri pe acolo. Aceeași coborâre îndelungă spre Cișmigiu. Simțeam cum trec pe lângă locuri în care, acum aproape că o știu, mi-am schimbat de câteva ori drumul în viață. Au rămas ca un fel de borne de hotar, doar ele amintind acum că, din dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mea a luat-o de câteva ori în altă parte. Le evoc nu pentru că amintirile mă apasă. Nu le simt povara. Nu-mi scriu memoriile, ordonând aceste șiruri. Observ cum doar se naște textul scris de demult din astfel de coborâri pe Bulevard fără vreo țintă. Nu vorbesc locurile, cum se spune prin romanțe. Nu dor amintirile. Nu geme viața netrăită. E voluptatea doar de a trece din ficțiune în ficțiune uitând, într-un târziu, unde te mai afli. E jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]