2,881 matches
-
rwandeză pe care o chema Cambarantama și care a fondat națiunea. Cealaltă versiune, vehiculată cu precădere în perioada pre-colonială a Burundi, povestește despre Cambarantama care a venit din sudul statului Buha. Elementele constitutive rwandeze ale regatului au fost promvate de către coloniștii europeni astfel încât acestea să se potrivească vizuinii acestora conform cărora clasa conducătoare a venit dintr-o regiune cu populație hamitică din nord-vest. Aceasta teorie a continuat să fie dogma principală a statului burundez. Istoricii sunt sceptici în ceea ce privește originea hamitică a
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
migrare a unor familii evreiești din diverse regiuni ale imperiului către orașul Pesta. Primii evrei se stabilesc în cartierul Terézváros și Belváros. Se cunoaște din conscripția oficială a evreilor din 1787 că în oraș trăiau 14 evrei „tolerați” și 114 „coloniști”. Tot din acest an este consemnată existența primei case de rugăciuni a evreilor stabiliți în oraș, în gospodăria Hausler, care se afla pe actuala stradă Király. La 1826 a avut loc inaugurarea sinagogii reprezentative a comunității evreiești din Viena; mulți
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
a devenit o regiune autonomă, guvernatorul de la Iacuțc amestecându-se prea puțin în treburile locale. La 1713 erau cam 500 de cazaci trăitori în regiune. Cruzimile și excesele cazacilor au provocat nemulțumiri și mai apoi revolte deschise ale băștinașilor împotriva coloniștilor. Răscoalele au devenit evenimente obișnuite, cea mai mare fiind cea din 1731, când "Nijnekamciatski" a fost rasă de pe suprafața pământului, locuitorii fiind masacrați. Cazacii rămași s-au regrupat și, întăriți cu arme de foc (inclusiv tunuri), au înăbușit rebeliunea. Se
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
pentru exil. Guvernul rus a încurajat colonizarea zonei, oferind pământ tuturor celor care doreau să se stabilească în aici. Până în 1812, populația băștinașă scăzuse la mai puțin de 3.200 de persoane, în vreme ce populația rusă crescuse la 2.500 de coloniști. În 1854, forțele franco-britanice, care se aflau în război cu Imperiul Rus în războiul Crimeii, au atacat fortăreața și orașul Petropavlovsk-Kamciatski. Spre uriașa surpriză a anglo-francezilor, cei 988 de ruși cu numai 68 de tunuri au apărat cu succes orașul
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
sa și a evoluției este necesară pentru înțelegerea istoriei țării. Triburile slave s-au stabilit pe teritoriul de azi al statului bosniac începând cu secolele V-VII. Slavii din Bosnia s-au amestecat cu autohtonii(iliri, celți, traci) și cu coloniștii romani rămași și au adoptat creștinismul în mod treptat(de la autohtoni), procesul fiind probabil finalizat în secolul X d.Chr. Faptul că Bosnia s-a aflat pe linia de demarcație dintre catolicism și ortodoxie a influențat istoria acestei țări. În
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
fost cel al țipțerilor, tot în secolul XVIII. Aceștia erau atât agricultori cât și meșteșugari și mineri. Venirea lor a adus o contribuție important la dezvoltarea economică a regiunii. Până la sfârșitul secolului, aici au mai venit și alte grupuri de coloniști germani, originari din Europa centrală și de vest. Procesele de maghiarizare din secolele XIX-XX au avut un mare impact asupra șvabilor sătmăreni, fiind catolici și în biserica catolică folosindu-se limba maghiară. După 1945 foarte mulți s-au refugiat de
Șvabi sătmăreni () [Corola-website/Science/303215_a_304544]
-
Teutoni de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva cumanilor. Cavalerii teutoni au avut ca scop și convertirea românilor la catolicism. Teutonii au ridicat numeroase castele în zonă și au adus coloniști din Sfântul Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. În 1224 cavalerii au încercat să iasă din alianța cu maghiarii și să se subordoneze Scaunului Papal, iar ca urmare regele Andrei a evacuat ordinul în 1225. În primul secol după întemeierea
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
evacuat ordinul în 1225. În primul secol după întemeierea lor, așezările săsești ale Țării Bârsei au trebuit să suporte șase invazii ale tătarilor (1241-1242, 1278, 1284-1285, 1335, 1344, 1345). Deși teutonii au părăsit zona și s-au îndreptat spre Prusia, coloniștii germani au rămas aici până în secolul XX, întemeind unul dintre cele mai puternice districte - atât din punct de vedere militar, cât și economic. O dată cu Marea Unire de la 1918, Țara Bârsei a intrat în componența României. Pe un scut de culoare
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
La începutul secolul al III-lea î. Hr., grecii din Regatului Bosporosului a fondat o colonie aici, pe care au numit-o Tanais (după numele grecesc al fluviului). Câteva secole mai târziu, așezarea a fost incendiată de regele Poleumon al Bosporusului. Coloniștii greci au reconstruit prospera colonie, dar goții au nimicit așezarea în secolul al III-lea. Situl arheologic al anticului Tanais, acum ocupat de satul Nedvigovka, a fost cercetat începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. În secolul al X-lea
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
ani în urmă, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei și Austria. Deși a format pentru lungă vreme o comunitate puternică și importantă, din cauza transformărilor politice din ultimul secol cea mai mare parte a șvabilor bănățeni a emigrat în Germania. Coloniștii proveneau mai ales din regiunile de pe malul stâng al Rinului, Elveția, Alsacia, Lorena, Luxemburg și Palatinat, precum și din Hessa, Bavaria și Suebia. Alt grup provenea din Austria, în special din Stiria (Steiermark). Este însă neclar cum aceștia au luat numele
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
dintre ei veneau din regiunile șvabe: regiunea "Suabia" (Schwaben) din vestul Bavariei și Württemberg (Suebia propriu-zisă; astăzi în landul Baden-Württemberg) și Alsacia, în prezent în Franța. Explicația cea mai plauzibilă pentru originea numelui de șvabi este probabil faptul că majoritatea coloniștilor erau înregistrați și îmbarcați (cu propriile căruțe) în orașul șvab Ulm, de unde erau transportați cu așa-zisele "Ulmer Schachteln" pe Dunăre, până la Belgrad, de unde plecau pe jos să-și găsească noua lor patrie (alte porturi dunărene de îmbarcare au fost
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
dintre ai au dat noilor localități în care se stabiliseră nume care să le amintească de zona lor de origine. Astfel se explică de exemplu denumirea "Steierdorf" dată localității Anina, toponimul indicând că majoritatea populației provenea din Stiria (Steiermark). Majoritatea coloniștilor proveneau din mediul rural, erau fii de familii sărace de țărani, care nu avedeau mari șanse de succes în țara lor de baștină. În timpul împărătestei Maria Terezia au primit sprijin financiar și scutiri de impozite pe termen lung. Ajutoarele finaciare
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
austro-turce. Între 1718-1740 are loc primul val de colonizări numit și „Colonizarea carolină” ("Karolinische Ansiedlung"), după numele împăratului Carol al VI-lea. În toamna anului 1718 începe prima colonizare organizată a Banatului și, până în 1740, între 15.000-40.000 de coloniști germani sosesc în Banat. Acestora li se adaugă și români, sârbi, bulgari, italieni și spanioli. Clima neprimitoare a dus la o rată crescută a mortalității, mulți dintre imigranți murind de malarie la 2-3 luni de la sosire. Numeroasele conflicte austro-turce, dar
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
Fiind buni meșteșugari, germanii au dezvoltat industria și comerțul. Datorită nevoii de a asigura condiții bune de viață populației colonizatoare autoritățile austriece au început o reorganizare a tuturor satelor din Banat, clădind în același timp altele noi. Tipicele așezări ale coloniștilor erau satele construite sub formă de tablă de șah, cu biserica romano-catolică și terenul înconjurător în centru. Regiunea a devenit o rețea organizată, ordonată și cu o structură compactă. Cunoscut și sub numele de „Colonizarea tereziană” ("Theresianische Ansiedlung"), al doilea
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
construite sub formă de tablă de șah, cu biserica romano-catolică și terenul înconjurător în centru. Regiunea a devenit o rețea organizată, ordonată și cu o structură compactă. Cunoscut și sub numele de „Colonizarea tereziană” ("Theresianische Ansiedlung"), al doilea val de coloniști a venit în Banat între 1744-1772. Aproximativ 75.000 de coloniști au sosit în această perioadă. Al treilea și ultimul val organizat de coloniști germani a avut loc între 1782-1787 și a fost numit „Colonizarea iosefină” ("Josephinische Ansiedlung"). Aproximativ 60
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
terenul înconjurător în centru. Regiunea a devenit o rețea organizată, ordonată și cu o structură compactă. Cunoscut și sub numele de „Colonizarea tereziană” ("Theresianische Ansiedlung"), al doilea val de coloniști a venit în Banat între 1744-1772. Aproximativ 75.000 de coloniști au sosit în această perioadă. Al treilea și ultimul val organizat de coloniști germani a avut loc între 1782-1787 și a fost numit „Colonizarea iosefină” ("Josephinische Ansiedlung"). Aproximativ 60.000 de coloniști au sosit o dată cu acest val. Colonizarea Banatului a
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
o structură compactă. Cunoscut și sub numele de „Colonizarea tereziană” ("Theresianische Ansiedlung"), al doilea val de coloniști a venit în Banat între 1744-1772. Aproximativ 75.000 de coloniști au sosit în această perioadă. Al treilea și ultimul val organizat de coloniști germani a avut loc între 1782-1787 și a fost numit „Colonizarea iosefină” ("Josephinische Ansiedlung"). Aproximativ 60.000 de coloniști au sosit o dată cu acest val. Colonizarea Banatului a fost o acțiune pe scară largă, sistematică și plănuită în minime detalii de
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
în Banat între 1744-1772. Aproximativ 75.000 de coloniști au sosit în această perioadă. Al treilea și ultimul val organizat de coloniști germani a avut loc între 1782-1787 și a fost numit „Colonizarea iosefină” ("Josephinische Ansiedlung"). Aproximativ 60.000 de coloniști au sosit o dată cu acest val. Colonizarea Banatului a fost o acțiune pe scară largă, sistematică și plănuită în minime detalii de administrația austriacă. Sate, orașe și străzi au fost desenate pe planșetă, într-o simetrie care reflecta cultura absolutismului în
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
val. Colonizarea Banatului a fost o acțiune pe scară largă, sistematică și plănuită în minime detalii de administrația austriacă. Sate, orașe și străzi au fost desenate pe planșetă, într-o simetrie care reflecta cultura absolutismului în arhitectura și urbanistica epocii. Coloniștii imigrați au găsit în Banat un ținut mlăștinos și aproape pustiu. În primii ani s-au confruntat cu epidemii, febră și foamete. Însă, printr-un un efort enorm, cu numeroase victime și multe obstacole, în două-trei generații, recultivarea regiunii s-
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
viața politică pentru a se opune din 1854; această lege abroga Compromisul Missouri din 1820 care limita răspândirea sclaviei. Senatorul senior de Illinois incorporase în lege principiul „suveranității populare”. Clauza lui Douglas, căreia i se opunea Lincoln, specifica faptul că coloniștii au dreptul de a determina la nivel local dacă să permită sau nu sclavia într-un nou teritoriu american, în loc ca decizia să fie luată la nivelul Congresului național. La 16 octombrie 1854, în , Lincoln și-a declarat opoziția față de
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
contrast reciproc, atât din punct de vedere fizic, cât și politic. Lincoln avertiza că „” amenință valorile republicanismului și l-a acuzat pe Douglas că pervertește valorile Părinților Fondatori, care considerau că , în timp ce Douglas a pus accent pe , opinia să că coloniștii locali sunt liberi să aleagă dacă să permită sau nu sclavia, și l-a acuzat pe Lincoln că s-ar fi alăturat aboliționiștilor. Dezbaterile aveau atmosfera unei finale de box și a atras mii de spectatori. Lincoln a afirmat că
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
în prezent se află Los Angeles pe 2 august 1769. În 1771, călugărul franciscan Junípero Serra a condus clădirea Mission Sân Gabriel Arcangel (Misiunea Sfanțului Arhanghel Gabriel), prima misiune în regiune. Pe 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști cunoscuți și că ”Los Pobladores” au înființat ” La Reyna de los Angeles”, un nume onorific dat în memoria Sfintei Mării. Două treimi din coloniști erau mestizo sau mulatrii cu strămoși Africani, Amerindieni și Europeni. Colonia a rămas un așezământ de
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
Sfanțului Arhanghel Gabriel), prima misiune în regiune. Pe 4 septembrie 1781, un grup de 44 de coloniști cunoscuți și că ”Los Pobladores” au înființat ” La Reyna de los Angeles”, un nume onorific dat în memoria Sfintei Mării. Două treimi din coloniști erau mestizo sau mulatrii cu strămoși Africani, Amerindieni și Europeni. Colonia a rămas un așezământ de fermieri pentru zeci de ani, dar până în 1820 populația a crescut la 650 de oameni. Astăzi, colonizarea este sărbătorită în districtul istoric Los Angeles
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
teme sofisticate și caractere scrise într-un nou stil încrezător, elocvent, reliefat si portretizat într-o perioadă ce captat detalile subtile, individuale, care au atins noi culmi de perfecțiune tehnică. Ultimul mare rege al Regatului Mijlociu, Amenemhat III, a permis coloniștilor semiți și canaaniți din Orientul Apropiat să vină în regiunea Deltei pentru a se angaja ca forță de muncă pentru minerit și în proiectele de constructii ambițioase . Cu toate acestea, inundațiile grave ale Nilului au încordat economia și a precipitat
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
angaja ca forță de muncă pentru minerit și în proiectele de constructii ambițioase . Cu toate acestea, inundațiile grave ale Nilului au încordat economia și a precipitat declinul lent în a doua perioadă intermediară în timpul dinastiilor XIII- XIV. În timpul acestui declin, coloniștii canaaniți au început să preia controlul regiunii Deltei, în cele din urmă venind la putere în Egipt, ca Hyksoși. Ostașii mercenari hiksoși au primit de la nomarhi mari loturi de pământ și puteau să se grupeze mai temeinic în cete și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]