5,953 matches
-
civilizată s-a deprins a privi în România un factor însemnat de ordine și de progres în Orient. Să nu-i dăm ocaziunea a considera țara noastră ca un factor veșnic gata să producă răscoale agrare, căci atunci s-a compromis buna reputațiune de care ne bucurăm"2046. În lucrarea Viitorul nostru economic, publicată în 1890, Petre S. Aurelian prezenta viziunea sa asupra modului în care trebuia să se dezvolte economia românească. Astfel, autorul aprecia că trebuie "să ne apărăm din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
redresa. Totodată, el își propunea să realizeze investiții în agricultură în dauna celor din industrie. În acest sens, primul ministru a anunțat începerea unui vast program de îndiguiri și irigații 2300. Anul 1899 a fost un an secetos, recoltele fiind compromise în mare măsură. Seceta din acel an urma celor din 1894, 1896 și 1897, fapt ce amenința să afecteze și mai mult situația financiară a țării 2301. Seceta a afectat puternic bugetul statului român deoarece produsele agricole erau principala sursă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
înșelătoare căci, în fond, legea a fost ignorată, domnind bunul plac, iar averea publică abandonată risipei"3181. Ca urmare, "prin aceste abateri (...) primarul și întreg consiliul comunal persistă să se îndepărteze de la îndatoririle sale, așa că, prin această rea credință se compromit interesele comunei"3182. În aceste condiții, prefectul județului Constanța îi recomanda ministrului de Interne, domnul Take Ionescu, "dizolvarea consiliului comunal și instituirea unei comisiuni interimare compusă din domnii: Petre Manole, președinte, Jean Simionescu, vicepreședinte, Petre Murineanu, P. Stanciof și Vasile
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
apei, utilizând ca sursă primară, energia solară. Oamenii care mai existăm, să acționăm și să oprim apocalipsa, să restabilim și să menținem condițiile de viață pe pământ. Medicul Jean Valnet (1987, (33)) „crede cu fermitate că viitorul umanității este grav compromis”. Am ajuns în faza de derulare a apocalipsei, în care otrava din aer, oxidul de carbon produce îmbolnăvirea omului, îi produce boli cardiovasculare și boli metabolice. 5.4. CUM PUTEM LUPTA CU BOALA, CA SĂ REZISTĂM CÂT MAI MULT? Pentru a
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
merge În recunoaștere și vom investiga. În timp ce unul Împacheta harta, altul Îi oferea lui Harry o țigară de foi să o fumeze pe drum și, deși Harry nu fuma, i se păru lipsit de Înțelepciune să refuze și astfel să compromită nivelul de camaraderie atins cu atâta greutate. Zece minute mai târziu, o mașină de poliție albă, mică gonea cu toată viteza pe șosea, cu girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda cu eleganță, că nu i se știe nimic precis, cu toate că nu era lipsit niciodată din grupul de fete, că de se mândrea în general cu succese, nu compromitea pe nimeni în special și că, în cazul Suzannei, lacrima revelatoare fusese spontană, fără voie, negată sau ascunsă după o clipă de reculegere. Necazul meu era mare, și nu știam cum să-mi îndrept greșala de a-l fi tratat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care o au oamenii de a afla un secret și apoi de a-l transmite vecinului, când, de cele de mai multe ori, nici nu se trage vreun profit. Putem să-l numim act cu totul dezinteresat dacă voim să compromitem actele dezinteresate. Nu interes psihologic, milă sau bucurie, ci numai anecdotă. Și ești încîntat dacă o poți anunța cel dintâi. În orășelul în care m-am născut era un domn care avea pasiunea să anunțe cel dintâi veștile, și am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din pricina mea. Femeile nu se tem să facă nici o imprudență ca să știe toată lumea, sunt în stare să mărturisească oricui amorul, să braveze pe oricine de e nevoie, în timp ce bărbatul - nu mă refer la secături - păstrează discreție, nu ca să nu o compromită pe iubită, cât din timiditate, din oboseala de a da explicații tuturor, poate din ezitarea de a anunța o hotărâre definitivă. Ioana și-a închipuit imediat că fata hotelierului joacă un rol mai important decât las să se înțeleagă. Când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cafeniu, iar prin Salammbô unul purpuriu. Atracția "lucrului" le este dealtfel comună iar posibilitatea" varierii nuanțelor unei imagini îi fascinează în egală măsură. Dar, revenind la romanul lui Anton Holban, substituirea cu dinamicul poate părea forțată. Romanul ar fi așadar compromis definitiv de importanța evenimentului și de preocuparea pentru lucruri exterioare, pentru "întîmplări care se petrec în salturi". Dacă în Ioana Sandu nu vrea decât să-și satisfacă o obsesivă sete de contemplare a unei imagini, dilatîndu-o până la cele mai mici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevăr, așa zisele partide de guvernământ erau monarhiste numai când li se încredința puterea. În opoziție, pentru a crea cu orice chip greutăți guvernului, fraternizau cu revoluționarii. Asprele critici pe care și le făceau reciproc au sfârșit prin a le compromite pe toate laolaltă. Burghezia însăși era, în cel mai bun caz, pasivă. Crescută la școala revoluției, alimentată de literatura, istoria și gazetăria republicană, antrenată de propaganda antireligioasă, fărâmițată de societățile secrete - burghezia privea cu indiferență sau satisfacție bagatelizarea instituțiilor tradiționale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
politice care luptau pentru sau împotriva revoluției. Joîo Franco, omul cel mai discutat al vechiului regim, se desparte zgomotos de Hintze Ribeiro, târând după sine treizeci de deputați regeneratori. Este singurul dintre monarhiști care înțelege că partidele de guvernământ au compromis atât monarhia cât și toate instituțiile tradiționale portugheze. De aceea începe o luptă neînfricată împotriva lor. "Și unii și alții sunt la fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spunea că-și prepară veninurile. Și totuși el a fost acela care a organizat lupta politică împotriva dictaturii lui Joîo Franco, rezumînd-o într-o formulă celebră: "Trebuie să-l obligăm la tranzacții care-l slăbesc, sau la violențe, care-l compromit". Revoluția avea acum șefi și animatori pentru toate categoriile sociale. Îi mai lipsea un singur om: acela care trebuia să transforme republicanismul, cel puțin în ochii străinătății, într-un partid de guvernământ. Elitele intelectuale fuseseră pregătite pentru revoluție de către generația
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Câteva zeci de mii de scrisori, unele conținând valori, zac în depozitele poștelor așteptând să fie distribuite. Uniunea Națională a Muncitorilor declară greva generală, care paralizează întreaga Portugalie. Viața ajunge cu adevărat insuportabilă. Țara e sărăcită de greve, moneda e compromisă, oamenii sunt demoralizați, încep să fie atacate magaziile cu alimente și brutăriile. La toate acestea se adaugă miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu ochi buni nici o "aventură militară". Este adevărat, de asemenea, că izbucnirea revoluției bolșevice însuflețise puținele nuclee comuniste care se organizaseră în Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale insuflase forțe noi democrației portugheze; toate greșelile și excesele care o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața continuei agitații demagogice, garnizoanele militare din Porto și Lisabona se răscoală, la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vreme orice șansă de reîntronare a monarhiei în Portugalia. Pe de o parte, oamenii de bună credință și-au pierdut încrederea în conducerea acestei mișcări; iar pe de altă parte, ea aduce după sine cea mai cumplită reacțiune democratică. A compromis chiar ideea "Republicii Noi", de factură sidonistă, care încă avea destui aderenți, pentru că a adeverit leitmotivul propagandei vechilor democrați: orice dictatură, fie și de tip prezidențialist, încurajează forțele reacționare și aduce după sine restaurarea monarhiei. Astfel că bunii republicani, chiar dacă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și Filomeno da Cámara. Apar neîncetat nume noi, iar numele cu un anumit nimb revoluționar - ca, bunăoară, generalul Sinel de Cordes, locotenent-colonelul Raul Esteves etc. - nu se bucură de nici o actualitate politică. În deosebi, cel care provoca cele mai multe încurcături și compromitea, fără să-și dea seama, sensul revoluționar și etic al loviturii de la 28 mai, era Cabeçadas. Între timp, în afară de intrigi, zvonuri și dezmințiri - nu se lucra nimic. Singura realizare a Guvernului fusese suspendarea Constituției, închiderea Parlamentului și demiterea lui Antonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ambițioși și sterili, care îi fac de la o zi pe alta impopular. Schimbă funcționarii și modifica guvernele după bunul lui plac. Trăiește pe deplin sentimentul puterii, lovind în dreapta și în stânga fără să pună nimic în loc. Toate acestea, firește, amenințau să compromită definitiv mișcarea de la 28 mai. Armata fusese, până atunci, marea speranță a maselor largi, trădate de politiceni, obosite de politică. Dar dictatura Juntei militare, departe de a soluționa dificultățile și a pune capăt dezmățului din administrație - contribuia la agravarea haosului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cabeçadas, mișcarea de la 28 mai ar fi fost anihilată printr-o tot mai abilă și mai puternică infiltrare a politicienilor vechiului regim. Dacă nu s-ar fi reacționat față de dictatura haotică a generalului Gomes da Costa, mișcarea ar fi fost compromisă prin abuzurile și insuficienta conducerii. Ambele lovituri de forță - împotriva lui Cabeçadas și Costa - au fost făcute fără vărsare de sânge. Dar generatul Carmona s-a văzut silit, curând după aceea, să înfrunte loviturile pe care adversarii mișcării le dădeau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ferraz, trimisul extraordinar al Guvernului la Geneva, refuză cu demnitate condițiile Societății Națiunilor, pune capăt tratativelor și se întoarce la Lisabona - unde e primit cu triumf. Gestul bărbătesc al generalului electrizează din nou națiunea. Dictatura militară, departe de a ieși compromisă prin eșuarea împrumutului - așa cum speraseră oamenii politici - cunoaște, dimpotrivă, un răsunător succes de opinie publică. Portughezii tratau din nou extazul patriotic de pe timpul ultimatumului englez. Și toți se declarau gata să-și dea viața pentru salvarea patriei. Era exact ceea ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și instituțiilor care se află la temeliile sale străvechi". Iată revoluția care și-o propune mișcarea de la 28 mai. Revoluție, evident, anevoie de realizat. Și aceasta datorită nu atât elementelor de opoziție demo-liberale și de extremă stângă - în majoritatea lor compromise prin guvernările anterioare - cât mai ales elementelor de dreapta, în speță grupărilor monarhiste. Paradoxul dictaturii militare era că realizase o revoluție "reacționară", suspendând Constituția republicană și anulând toate libertățile și obiceiurile instaurate de Republică - rămânând totuși republicană. În aceeași situație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu-și îngăduia să împartă din nou familia portugheză. Instinctul său politic îl avertiza și de astă dată că o colaborare cu elementele partidelor de dreapta, constituționaliști și integraliști - cu care avea de altfel atâtea puncte ideologice comune - ar fi compromis de la început sorții de izbândă ai unei revoluții totalitare. Și astfel pornește la drum singur, având doar sprijinul armatei și încrederea în fertilitatea politică, a revoluției pe care o inaugurase mișcarea de la 28 mai. Conștient că momentul istoric pe care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Salazar, care nu acceptă să se lase condus de nici o alta dogmă în afară de aceea a națiunii; și este încă o dovadă a instinctului său politic, căci își dădea prea bine seama că încurajînd organizațiile Centrului va alimenta nesfârșitele adversități, compromițând din nou unitatea națională. Noua Constituție definește Statul portughez drept o "republică unitară și corporativă". Evident, Statul, ne mai fiind considerat o "totalitate de indivizi", ci proiecția naturală a națiunii organizate pe planul politic, partidele politice nu mai pot ființa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la o asemenea scară, am ajuns la concluzia că numai siguranța succesului ar justifica totul. Trebuie să ne folosim de Craig acum, nu așa cum planificasem inițial, după alegeri. Este riscant, va fi un pericol direct pentru noi toți. Descoperirea ar compromite șansele mele de realegere și ar pune capăt speranțelor noastre. Totuși, problema nu poate fi evitată. Un dictator trebuie să-i convingă pe cetățenii țării pe care o conduce că el este minunat, unic, supranatural. Ce minune poate fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
câte le aveam pe-atunci. Am scris-o greu, am tot schimbat-o, am tot citit-o s-o aud - și-mi era grozav de frică să nu fi făcut greșeli, pe care ea să le constate și să mă compromit iremediabil. În sfârșit, scrisoarea asta, prin diplomația ce-o cerea, prin sentimentele ce trebuia să cuprindă, prin stilul ce necesita, prin limba în care trebuia s-o scriu, prin felul cum trebuia s-o trimit, prin importanța pasului ce făceam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de a nu-i scrie. Starea asta de suflet o cunoșteam din toată experiența vieții. "Ori citesc zi și noapte, ori nu citesc nimic. Ori vizitez pe cineva mereu până la sațietatea lui și a mea, ori nu-l vizitez deloc, compromițând și chiar rupând legături vechi. Explicația psihologică nu-mi ajuta însă deloc. Explicațiile nu modifică niciodată realitățile. Dar starea de suflet era agravată și de conștiința vinei Iar toate acestea împreună constituiau un bloc greu, care apăsa viața, amorțind-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]