35,112 matches
-
Stagirit. Cu creștinismul, apoi, se infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios. Imaginea Împărăției cerești ca reprezentare a binelui suprem a reușit să se impună definitiv lumii creștine. Formula aceasta trimite la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi, din acest unghi de vedere, formula pentru o viață În sensul binelui suprem! Acestei definiții i se opune aceea dată de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vedere ceea ce se Întâmplă În viață mai des („quod plerumque fit”), ceea ce corespunde cursului ordinar al lucrurilor. Dreptul creează un fel de medie, de clasă generică, Întemeindu-se pe caracterele uniforme și lăsând la o parte cazurile specifice. In realitatea concretă totul e divers, fiecare fapt nou e alcătuit din elemente proprii, care-l deosebesc de oricare alt fapt, chiar aparent asemănător. În fiecare individualitate, chiar de lucruri, există ceva ce nu poate fi definit, ce nu se poate exprima (cum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptul Își fixează schemele sale, categoriile sale, care trebuie să cuprindă În mod uniform o serie Întreaga de cazuri. Dreptul procedează prin determinări care uneori au de-a dreptul ceva mecanic În ele, fără a putea avea În vedere Împrejurările concrete ale fiecărui raport particular de viață (de exemplu, la limita majoratului, la termenele de prescripție și la toate termenele procesuale). Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisă minoră, căreia trebuie să i se aplice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
loc unor dificultăți grave și continue În aplicarea dreptului Însuși. Prin fixarea normei, Încă nu se rezolvă cazurile pe care viața le poate prezenta. Se cere o muncă Întreagă ce trebuie făcută treptat, pentru a adapta norma abstractă la realitatea concretă. Pentru a se ajunge la o justă aplicare a normei, se cere ca interpretul să-i caute interesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei. Aici trebuie notat că, deseori
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adeseori nici nu pot fi prevăzute În momentul primei lor formulări. Pe de altă parte, juristul, În funcție de cum trebuie să aprofundeze norma, pentru a scoate din ea tot ceea ce cuprinde În mod virtual, tot astfel trebuie să aprofundeze și cazul concret căruia i se va aplica norma, În fiecare caz particular, juristul trebuie să despartă ceea ce este esențial, adică important din punct de vedere juridic, de ceea ce nu este ca atare; În acest domeniu poate și trebuie, În mod special, să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și drepturile subiective, care nasc din ele, alcătuiesc domeniul așa numitului „drept public”. El nu constă, deci, decât În organizarea suveranității, adică a puterii de comandă, care e punctul de sprijin și baza ordinei juridice și care, În determinarea sa concretă, se poate personifica atât În entități colective, cât și În entități individuale. Privitor la originea sa, Întrucât În mod formal ea emană de la Stat, tot dreptul ar trebui să se cheme drept public. Statul Însă, emanând dreptul, poate să se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
contracte sau două testamente identice. În diversitatea și varietatea, practic infinită, Dreptul Își fixează schemele sale, categoriile sale. Desigur, Dreptul procedează prin determinări care uneori au de-a dreptul ceva mecanic În ele, fără a putea avea În vedere Împrejurările concrete ale fiecărui raport de viață. De exemplu, „limita majoratului” sau „termenele de prescripție” sau „toate termenele procesuale” etc. Giorgio del Vecchio sintetizează: „Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisa minoră, căreia trebuie să i
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pretinde de la alții respect! - Este elementul extern). Astfel, Dreptul subiectiv se definește ca: facultatea atribuită unui subiect de a voi și de a pretinde, căreia Îi corespunde o obligație din partea altuia. Între cele două elemente se profilează diversitatea situațiilor reale, concrete. Dreptul se face respectat, se apără Împotriva aceluia care Îl atinge. Expresia concretă, „instrumentul tehnic” În această fază e constituită de experimentarea juridică, adică de acțiune. „Acțiunea e dreptul armat care se apără pe sine Însuși și se reafirmă contra
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
facultatea atribuită unui subiect de a voi și de a pretinde, căreia Îi corespunde o obligație din partea altuia. Între cele două elemente se profilează diversitatea situațiilor reale, concrete. Dreptul se face respectat, se apără Împotriva aceluia care Îl atinge. Expresia concretă, „instrumentul tehnic” În această fază e constituită de experimentarea juridică, adică de acțiune. „Acțiunea e dreptul armat care se apără pe sine Însuși și se reafirmă contra negării sale”. Acțiunea este, În mod esențial, o expresie nouă a dreptului originar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
integritatea altuia nu pot să pretindă, legitim, la respectul propriei sale integrități. După cum, libertatea de a emigra trebuie să aibă o limită temporară la obligația - stabilită prin lege - de a lua parte la apărarea patriei, ș.a.m.d. c) Acțiunea concretă a Statului Juristul italian de renume european Giorgio del Vecchio Își continuă investigația, de pregnanță filosofică, apreciind că: Statului Îi incumbă funcția de a exercita o acțiune constantă de protecție, de propulsare și coordonare În Întregul domeniu al activității umane
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Într-un Stat bine ordonat - observă Giorgio del Vecchio - pot deci coexista asociațiile avînd scopuri diferite și chiar opuse, nu numai În domeniul economic și intelectual, dar, de asemenea, În domeniul politic, cu excepția faptului dacă, din ea, decurge o amenințare concretă și directă pentru ordinea juridică a Statului”. Analiza pertinentă și echilibrată a filosofului neokantian italian apreciază, cu justețe și profunzime, că „normele care domnesc diferitele organizații sociale sunt adesea trase din acelea deja formulate sub formă generică, prin codurile și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
blamabilă, dacă el se amestecă În afacerile private ale cetățenilor, În cazul În care aceasta nu ar implica o lezare a drepturilor unuia cauzată de altul”. Aparent valabilă, această premisă poate duce la dificultăți insurmontabile, când este vorba de probleme concrete, cum ar fi problema războiului, când blamul coexistă cu aprobarea. Astfel, Humboldt declară contradictoriu: „Statul nu trebuie prin nici un motiv să provoace războiul, nici chiar să-l Împiedice prin violență, dacă necesitatea se impune la asta; el trebuie să acorde
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a o aduce la Îndeplinire. 1. Prin cea mai Înaltă funcție, care este funcția legislativă, Statul fixează normele obligatorii de viață comună, care rămân ca limite fundamentale și pentru acțiunea organelor statale. 2. Funcția executivă sau administrativă Îmbrățișează toată activitatea concretă a Statului În urmărirea scopurilor sociale, activitate ce se dezvoltă În mod subordonat legilor. Caracterul esențial al acestei funcțiuni este continuitatea. În ce privește funcția legislativă, ea poate fi intermitentă, de unde o anumită Întâietate concretă a sa, care se explică și prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Funcția executivă sau administrativă Îmbrățișează toată activitatea concretă a Statului În urmărirea scopurilor sociale, activitate ce se dezvoltă În mod subordonat legilor. Caracterul esențial al acestei funcțiuni este continuitatea. În ce privește funcția legislativă, ea poate fi intermitentă, de unde o anumită Întâietate concretă a sa, care se explică și prin faptul că, În cazuri extraordinare, organele executive pot să Înlocuiască pe cele legislative. Activitatea executivă sau administrativă se desfășoară În diferite direcții care corespund diverselor scopuri sociale, apărarea teritoriului, educație și instrucție publică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realitatea economică și politică a momentului. Mulți, însă, nu. Din cauză, că, așa cum zice poetul, ce e val, ca valul trece, nu are viață lungă, adică, în timp, ce, Pietrele Rare e cu totul altceva. E și corespunzător cu realitatea concretă a locului, și a tot ce se află pe el, dar, și cu nuanța de metaforă, care dezmiardă mai cu drag inima omului locului. Pentru că, nu în dese locuri, pot fi întâlnite Pietre Rare, la propriu și la figurat. În
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nimeni neștiind cuadevărat care era adevărul...Plus că la 30 de ani se con sidera prea bătrîn pentru aventuri; dar la 41, culmea, i se părea normal să fie Îndrăgostit! Și totuși, au existat În viața lui Cehov și nume concrete - chiar dacă relațiile nu prea s-au ...concretizat : Dunia Efros, prietenă de-a sorei lui, tînără evreică pe care APC chiar a cerut-o În căsătorie ( și noroc că avînd religii diferite, femeia a Început un șir de certuri ce se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care am citit, și recitit, de multe ori, romanul lui Bulgakov. Ideea acestui op neconvențional, cu inserții ramificate (lite rare, economice, politice, mondene, diaristice, religioase etc.), m-a cucerit dinainte de-a deschide cartea. Dar să trec și la chestiuni concrete, că de fantasme & deliruri lu mea o fi sătulă... Patru scriitori clujeni - Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga și Virgil Mihaiu - au pornit pe urmele eroilor capodoperei lui Bulgakov, Maestrul și Margareta. Au refăcut traseul lor prin Moscova ; au căutat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sau a gestualității cuprinse în acest tip de comunicare. Frate-miu semantician, de! ar fi înnebunit să afle mai mult despre tărășenia asta, numai că deocamdată nu-mi propun să redactez o lucrare științifică, oricum, greu de susținut prin probe concrete în fața unei comisii universitare. Așa că, vorba domnului Pleșu: a se slăbi! Chestia cea mai importantă era că puteam înțelege și puteam replica. Această dublă capacitate nu o voi putea altfel exprima decât printr-un dialog, o traducere cât mai adecvată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Pe mine mă privește întotdeauna chiorâș și cu o schimă de parcă i-ar puți ceva, când apar cu vreo problemă de serviciu pe la ea. Credeam că-i doar o antipatie spontană față de mine. Acum înțeleg că există și niște cauze concrete pentru manifestările ei date cu asprol. "Auzi, parcă voiam să te mai întreb o chestie...", face amica lui Băși, încruntată de efortul de a căuta prin memorie. "A, da!", își amintește ea. "Tot n-a apărut zăpăcitu' ăla de Dan
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai isteț din zona magaziei, să mergem și să-mi arate locul unde erau depozitate substanțele cu care dom' Ciucurel, Relu pentru admiratori, hotărâse să se facă dezinsecția. În urma observațiilor, urma să trag concluziile finale și să decid asupra modului concret în care vom acționa. Ar fi vrut să vină toți. Era o acțiune de voluntariat neașteptat de entuziastă, în spatele căreia nu se ascundea totuși dorința irepresibilă de a practica datul cu părerea. Nu aveau veleitarisme de genul ăsta. Le-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o scăpa cu viață. Măcar un an, doi să mă distrez și io". * * * Petrică era bântuit de o adevărată neliniște metafizică. Era ceva de rău, simțea el. Dar în rest, nu se dumirea despre ce ar fi vorba în mod concret. Nu că ar fi avut vreo presimțire sau ceva de genul ăsta, ci mai mult un fel de apăsare nelămurită. Noroc că se apucă de muncă și fu distras de la această stare de spirit, ca să o numim așa. Muncea cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochii pierduți în gol, într-o atitudine contemplativă. Probabil că ar fi rămas așa mult timp, dar dinspre biserică veni preotul paroh, hotărât să facă recepția la lucrarea întreprinsă de portar. Acest fapt îl reconectă la Maya, adică la realitatea concretă și exterioară care nu-i decât un miraj, după cum susțin practicanții yoghini -, umplându-i instantaneu mintea de cele mai variate și relativ vioaie idei. Părintele se arătă mulțumit, deși simți nevoia să facă unele observații pe seama țuțuroiului care curgea cam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai atenți, nici vorbă de așa ceva. Poate par oarecum obositor, dar mă văd nevoit să accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele concrete în desfășurarea lor. Nu sunt genul acela de fantazor siropos și lucrând după cine știe ce tipar romanțios și moralizator, da? Nu m-am apucat să creez un scenariu holiwoodian subțirel, dar în care, spre satisfacția spectatorilor, binele învinge, iar băiatul rămâne
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Gerard era mai nebun după ea, iar sentimentul pur de iubire îl punea, cu certitudine, într-o situație din care nu mai putea ieși. 2. Până una - alta, întâlnirile lui Gerard cu Iozefina începuseră să se înfiripe și dincolo de planul concret, adică de cel din biblioteca răcoroasă, cu zidurile ei extrem de groase. Se înfiripa, așadar, mai ales atunci când el se cufunda acasă, în lectura nuvelei Corn de vânătoare. Întâlnirea cu Contesa de Bethlen era un bun prilej de a o vedea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
simt nevoia să scrie, s-au săturat să tot citească, să tacă și să facă așa cum scrie într un manual școlar expirat și el din păcate. Se scrie mult și frumos, despre tot și toate și în final de nimic concret și sigur. Ceea ce este frumos este faptul că fiecare dintre cei care scriu au ceva de spus, fiecare exprimându-și sentimentele și realitatea percepută în mod personal. Un om sănătos va scrie cum poți să fii și tu sănătos și-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]