2,979 matches
-
altul clișeul retușat ce i se punea zilnic în față. Literatura sterpului realism socialist opera în același fel. Prin mercenarii ei, școliți la Moscova sau în imundele academii autohtone ale partidului. În cazurile, rare, ale îndepărtării de canon, aparținînd unor condeie care nu renuțaseră total la demnitate, cenzura avea serios de lucru: croșeta discreționar textele sau topea materia în pragul tipăririi. Pictura și sculptura își aduceau și ele obolul: supradimensionatele compoziții făceau, dezmățat, elogiul unui tărîm triumfal inexistent, spațiile dintre blocurile-mamut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
astea de scormonitori în hoituri și clevetitori cu diurnă să-și vadă de treaba la care se pricep (dacă există, pentru ei, o astfel de treabă), lăsînd instituțiile de abia ieșite din zodia dictaturii să-și facă nestingherite datoria. (Un condei acrib scotea, cu ani în urmă, o carte despre lumea personajelor lui Caragiale: "Marea trăncăneală" se numea. Ce distanță e însă între vechea lume verbioasă românească, cu păcatele ei endemice, desigur, dar și atît de benigne în finalitate, și contraproductiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că a fost pictat cu șevaletul așezat pe caldarîm. Se știe, de altfel, că Utrillo "interpreta" chiar ilustrate, nesinchisindu-se de condeiele subțiri din jur. Da, dar "interpretarea" asta l-a așezat definitiv într-o prestigioasă istorie a picturii. În capitolul în care anevoie se poate face demarcație netă între profesionalismul indubitabil și amatorismul (la fel de indubitabil). Mai aproape, mult mai aproape, ieșeanul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța uluitoare a moldoveanului de-a prinde în mirificul său năvod atîta umanitate necăjită? Nici unul. Numai că obidiții din pămînturi, bordeienii veșnici au trecut în nemurire prin condeiul... unui mare înstărit. Urcați-vă, o clipă, în campanila lui conu' Mihai de la Copou și veți avea la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a o primi. Fie și sub învelișul glumei. Numai să fie. Pentru că, iată, dincolo, în regn literar, lucrurile stau diametral altfel. Dacă aici, în vizual, băiețică se consumă într-un anonimat frustrant, dincolo, Baetica (ce nume!) stă bravă în bătaia condeielor critice. Și dacă proza ei frivol bicisnică s-ar lovi doar de voioasa persiflare a unui senior, Alex. Ștefănescu, impresia ar fi una de rîcă generaționistă. Dar nu, cronica generos spațiată a lui Daniel Cristea Enache dintr-o recentă Românie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parte și... pictorul de pe Armeană! Pictura românească a stat/ stă sub semnul a doi mari vectori. Unul impus de un Grigorescu, geniu oricum, dar, prin datele sale formative, un "suficient", un artizan devotat pur și simplu doar pensulei. Nu și condeiului, cum avea să se întîmple, mai tîrziu, cu un Pallady, nu mai puțin genial ca pictor, dar și cu... viciul scrisului. Lăsînd un frumos jurnal de atelier dar și de idei proiectate în afara atelierului. Cele două răscolitoare orgolii au împărțit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al orășanului era burghezul, „un om ca oamenii”, care trebuia să fie, potrivit ,,regulilor obștești”, abonat ,,la un cabinet de lectură”, să bea șampanie, să fie îmbrăcat după ultima modă, să poarte baston rococo și pumnal cerchez, să scrie cu „condei de oțel”, să joace șah, să danseze polca și să aibă pe biroul său cel puțin o duzină de albumuri caricaturale și de cărți ilustrate”. Această mentalitate, este foarte semnificativă. Ea reflectă marile transformări prin care trecuse orașul moldovenesc, transformări
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Zablocki (neatașat formal nici unei grupări), în vreme ce în Moldova - nota Korsak - cele două partide poloneze erau convinse că se puteau lipsi una de alta. În iunie 1848, Czartoryski fundează la Paris revista „La Pologne”, unde Cyprien Robert și Desprez își pun condeiul în serviciul românilor. Revista lega soarta Poloniei cu cea a popoarelor din Orientul european, chenarul ei fiind împodobit cu numele acelor popoare, între care și Roumanie. În programul revistei figurează și crearea unei confederații, compusă din polonezi, unguri, ilirieni, boemieni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Transilvania și Ungaria, cercuri largi ale mișcărilor naționale europene se aflau în căutarea unor soluții salvatoare, acționând tot mai hotărât în același nobil scop. „La Pologne” și „La tribune des peuples” sprijineau cauza românilor, făcând un loc tot mai larg condeielor românești și chestiunilor legate de soarta românilor. La Veneția, în martie 1849, Tommaseo a creat „Societatea fraternității popoarelor” și a cerut lui Adam Czartoryski să medieze conflictul maghiaro-slav, deci și cel româno-maghiar, mediere pentru care au acționat practic și Marcello
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
popor" iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere iar poporul face din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că o rotiță din asta știe că se-nvîrte, că e conștientă, ca să zic așa, că funcționează și că trage după ea și alte rotițe... adică toată mașinăria? Gh. P. unu: Hm, nu-i rău cum ai tras-o, binișor..., din condei..., dar oare chiar așa să fie? Gh. P. doi: Da cum e? Gh. P. unu: Păi, mai întîi, rotițele alea trebuie unse, nu? Gh. P. doi: Dar erau unse! Erau unse cu... vaselină de neîncredere..., cu ulei de suspiciune..., cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
i-ar folosi la nimic... Bine, mama, hai s-o luăm de la capăt; înainte nu erau șomeri pentru că erau șomeri, era mai bine pentru că nu era bine și era disciplină pentru că era haos... Marieta: Lasă, lasă, că la întors din condei te pricepi, n-am ce spune... mă sucești, mă-nvîrtești... Octav: Bine, hai s-o luăm mai simplu! a) Binele de-atunci e mai mare decît răul de-acum? b) Răul de-atunci e mai mic decît binele de-acum? Sau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
popor", iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere, iar poporul face din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu' gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
uneori, din păcate, în xenofobie. Scriitorul n-a fost un spirit teoretic, dar a simțit nevoia, totuși, de a formula (în prefețe, studii, articole) acele principii după care s-a călăuzit. El crede, romantic, în chemarea mesianică a omului de condei, cum și în menirea socială a artei. Literatura, în convingerea lui, trebuie să educe și să înrâurească, funcția ei fiind una morală și patriotică. Pentru a fi viabilă, ea se cuvine să fie națională, inspirându-se din realitate, din actualitate
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Graiul Maramureșului”, „Claviaturi” ș.a.), la unele fiind membru fondator („Symposion”) sau, temporar, secretar de redacție („Națiunea română, 1935-1938, „Tribuna”, 1938-1944). A semnat, în mare parte, cu inițiale (C.S.A.) sau cu pseudonime (Gh. Barciu, Ciocio, Sergiu, Emilian, Leviatan), contribuind, cu un condei energic și incisiv, la impulsionarea vieții literare din Ardeal și, îndeosebi, la stimularea tinerelor talente. După un sfert de veac de tăcere, poetul revine la creație în 1968, dar se manifestă sporadic și fără prea multă vigoare. A. se numără
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
la formule, generații sau coterii literare. Cu toate acestea, scriitorul n-a fost niciodată perceput ca un „caz”, un deviant sau un ostracizat, ci, în mod paradoxal, a beneficiat de simpatia celor mai eterogene, dacă nu de-a dreptul incompatibile condeie critice. O lectură globală a scrierilor sale lasă impresia de stabilitate neliniștită, întemeiată pe un dinamism subteran. Deși o bună parte dintre comentatori au identificat în el un autor egal cu sine încă de la debut, cariera literară a lui A
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
agreat - și „protejat” - de oficialitate. Este neîndoios că scriitorul nu a fost un „propagandist” oarecare, de duzină, cu limbaj grosier și cu ideație vulgară sau nulă, adoptând docil o doctrină oficială. Dimpotrivă, a fost un om de idei - și de condei -, care a împărtășit, poate în deplină sinceritate, o anumită ideologie. Care ideologie s-a întâmplat să coincidă cu cea oficială, și se poate spune chiar că a alimentat-o. Supraevaluat cândva, ignorat ulterior, A. este o personalitate controversată. Om cultivat
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
istorico-geografică a ținutului, interesantă în special prin datele arheologice, etnografice și folclorice. Autorul elaborează și Dicționarul geografic al Basarabiei (1904). Deși nu s-a considerat un scriitor, a lăsat o serie de confesiuni, multe mărturii autobiografice dezvăluind cel puțin un condei atent. Memorialistica din Temniță și exil (1894), Nihiliștii (1895), În exil (1896), reluată fragmentar în volumul În temnițele rusești (1923), evocă tinerețea agitată a unei generații, destinul nu o dată tragic al unor militanți. Înaintea lui C. Stere, A. se referă
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
Brummell (Barbey d’Aurevilly) 243 Un precursor al dandysmului (Barbey d’Aurevilly) 289 Tratat de viață elegantă (Honoré de Balzac) 303 Corporația filfizonilor (Thomas Carlyle) 347 Dandy-ul (Charles Baudelaire) 359 Charles Baudelaire (Théophile Gautier) 363 Baudelaire (Jean-Paul Sartre) 367 Condei, cărbune și otravă (Oscar Wilde) 375 Narcis & Co. Oscar Wilde Între oglinzi carnivore (Mircea Mihăieș) 383 Robert de Montesquiou (Marcel Proust) 391 Dandysmul (Albert Camus) 397 Despre dandysm (Ovidiu Cotruș) 403 Trei comentarii mateine (Ion Vartic) 411 Bibliografie 415 A
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai știe, de pildă, pe Lady Morgan, pe numele său irlandez de dinaintea căsătoriei, Sydney Owenson? Sau pe Harriette Wilson ori Catherine Gore? Doamne intrate În Înalta societate a Londrei și Parisului, setoase de putere, glorie și bani, abile mânuitoare ale condeiului, fie că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX-lea, fără să omitem a spune că totuși cuvântul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sever, de această Înrâurire care corespunde fie unei legi, fie unei abateri de la lege (care e tot o lege). Spiritele profunde nu au destulă finețe pentru așa ceva. Cu toate acestea, mulți au Încercat. Încă de pe când Brummell mai trăia, două condeie celebre, dar prea delicate, muiate Într-o cerneală de China cam parfumată, au conturat - pe o hârtie albăstrie cu margini argintate - câteva linii fugare, dincolo de care se Întrevedea Brummell. Era fermecător prin acea ușurătate a spiritului și prin analiza fugară
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
siguranță. Dar despre Granby se poate spune mai mult: portretul lui Trebeck pare a fi inspirat din viață; nuanțele acelea stranii, pe jumătate natură, pe jumătate societate, nu prea pot fi născocite. Se simte că o prezență reală a Însuflețit condeiul. Dar, cu excepția romanului lui Lister, unde Brummell - dacă ar fi să-l căutăm - apare mai bine ca În Pelham-ul lui Bulwer, nu există În Anglia nici o carte care să ni-l Înfățișeze pe Brummell așa cum a fost și care să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a putut spune, pe drept cuvânt, că „sinuciderea este supremul act sacramental al dandysmului”. Ba, mai mult, dandysmul este un „club de sinucigași” și viața fiecăruia dintre membrii săi nu e decât exercițiul unei permanente sinucideri. Oscar Wildetc "Oscar Wilde" Condei, cărbune și otravă*tc "Condei, cărbune și otravă*" Artiștilor plastici și oamenilor de litere li se face necontenit reproșul că nu ar fi oameni desăvârșiți, rotunzi. În majoritatea cazurilor, așa și trebuie să fie În mod necesar. Însăși concentrarea viziunii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cuvânt, că „sinuciderea este supremul act sacramental al dandysmului”. Ba, mai mult, dandysmul este un „club de sinucigași” și viața fiecăruia dintre membrii săi nu e decât exercițiul unei permanente sinucideri. Oscar Wildetc "Oscar Wilde" Condei, cărbune și otravă*tc "Condei, cărbune și otravă*" Artiștilor plastici și oamenilor de litere li se face necontenit reproșul că nu ar fi oameni desăvârșiți, rotunzi. În majoritatea cazurilor, așa și trebuie să fie În mod necesar. Însăși concentrarea viziunii și intensitatea cu care este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de direcții minunate, ci și un falsificator câtuși de puțin de rând și fără de importanță, precum și un otrăvitor subtil și nedescoperit, aproape fără rival În epoca lui sau În oricare alta. Acest om remarcabil, acest mânuitor atât de iscusit al „condeiului, cărbunelui și otrăvii”, după cum l-a definit atât de frumos un mare poet al zilelor noastre, s-a născut la Chiswick, În 1794. Tatăl său era fiul unui avocat distins la Gray’s Inn și Hatton Garden. Mama sa era
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]