1,852 matches
-
ca un mort; dar, fii atent, dacă vorbește vreodată, să știi că există consoane pe care nu vrea nici în ruptul capului să le rostească, poate că le-a uitat, consoana r, de pildă; ca să înțelegi ce spune, pui dumneata consoanele la locul lor.“ „Le pun, domnule Sima, de ce să nu le pun, ce pierd dacă le pun ? Numai să stea cuminte acolo, pe masă, și să nu ne tulbure.“ L-am ridicat pe Dragoș de subțiori și m-am întors
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de tot! Ia uită-te, domnule, până unde poate să ajungă cu neobrăzarea și, fii atent, mai și țopăie, vita !“. „Mi-e frig“, a bâiguit Dragoș. „Frig, pe dracu’!“, i-am strigat eu, bineînțeles, după ce am pus la locul ei consoana lipsă, „Care frig, ce frig ? Nu mai știi pe ce lume trăiești, ai uitat ce lucru important se petrece aici, ai uitat de ce stăm ghemuiți în scorbura asta ? Marș pe masă și altădată să nu te mai prind, că-ți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la numele de Chirpic, devenise Tovarășului Popescu. Celebrul personaj, cadru de nădejde, extras de către Partid din noroaiele natalei Cotonoaga, Tovarășului Popescu a efectuat ceva important în favoarea localității de obârșie: el propuse, în mod documentat, ca în cinstea Eliberatorilor sovietici, prima consoană din numele Cotonoaga, să se transcrie festiv, cu K rusesc. De la acea dată memorabilă, numele vechi, de Cotonoaga, se inscripționă altfel, devenind glorioasa Kotonoaga. Chirpic, care, totdeauna, umbla cu părul buhos sub căciulă, venea, noaptea, de la Kotonoaga la căminul cultural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aur, prins de un lanț solid făcut din platină, Profesorul începu să netezească cu mâna-i îngustă de magician oriental cocoașa de piatră care, întâmplător, se încălzea, alături, în soarele amiezii și, accentuând, cu pasiunea unui broker de licitații, pe consoanele aspirate, continuă: Animismul, dragă tinere, după cum am aflat și o știm cu toții, reprezintă o concepție a acelor popoare, pe nedrept, considerate și categorisite ca fiind primitive, potrivit căreia, toate entitățile cu precizarea că ne referim inclusiv la cele ce aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plus : acribia consemnării; și hazul dement. Și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale : un mare și charismatic actor, vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită : spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți prima scenă În care apare Chiriac; textul este arhicunoscut. În seara aceea, a fost rostit...pe scurtătură : cînd interpretul lui Titircă a făcut greșeala să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre cuvinte, să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea pentru înălțimea unui singur cuvânt în care să încapi, cu toate impuritățile tale, cum încape pruncul în primul lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Iiiii... E așa de simplu! Mulțumesc, a spus tata. Sună incontestabil ca o metodă sigură. Pedagogia noastră era fără îndoială un pic învechită. în ceea ce mă privește, eu mi-am făcut studiile la seminarul pedagogic din Lucksele, menționă învățătoarea. Cu consoanele, întrebă tata, e, probabil, mai greu? Desigur, admise ea. De fapt, consoanele nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o metodă sigură. Pedagogia noastră era fără îndoială un pic învechită. în ceea ce mă privește, eu mi-am făcut studiile la seminarul pedagogic din Lucksele, menționă învățătoarea. Cu consoanele, întrebă tata, e, probabil, mai greu? Desigur, admise ea. De fapt, consoanele nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pedagogic din Lucksele, menționă învățătoarea. Cu consoanele, întrebă tata, e, probabil, mai greu? Desigur, admise ea. De fapt, consoanele nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vede. Aveți un pic de accent. N-am ce face, așa vorbim noi. Eu credeam că nu se simte. Nu, nu vreau să mă înțelegeți greșit, îmi place cum sună. Însă e puțin mai neobișnuit, știți ce vreau să spun, consoanele moi au un farmec deosebit. Să știți că și pentru mine accentul ardelenesc pare puțin ciudat, deși aici în zonă parcă nu-i așa pregnant. Chiar voiam să vă întreb, de ce tot pomeniți de Ardeal? Aici nu suntem în Ardeal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când vorbea, dar mie îmi devenise drag acest mic defect al ei din primul moment în care l sesizasem. Toate cuvintele în care se includeau “s”-uri deveneau sâsâieli, iar limba ei nefiresc de lungă și îngustă adormea pe acea consoană de parcă abia învăța să o pronunțe. Nu pot spune că era deosebit de frumoasă, dar cu siguranță era tare simpatică și știa să se facă plăcută tocmai prin felul ei natural de a fi. Faptul că era scundă îmi conferea un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de invalid. Mezinul debitează toată ziua cuvinte neînțelese, explicând, în răstimpuri, că sunt contraversuri. Poezii de-a-ndoaselea. Ifose de bard dezabuzat. Am notat mii de expresii, nimic inteligibil. De-a lungul, de-a latul, de la coadă, oricum ai citi. Normal: numai consoane. Te poți asfixia. Ca să pară și mai interesant, ține un jurnal secret. Stă cu cheile la brâu. Și Mijlociul ține unul. Un sistem sigur pentru a-i teroriza pe cei din preajmă. Nimeni nu știe cum va fi încondeiat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
târziu, după ce puseră pe tapet multe din planurile proiectate. Acestea urmând a fi aplicate chiar din dimineața celei de-a doua zi. - Mai întâi și-ntâi este bacalaureatul, rosti sentențios Olga. La auzul acestui cuvânt cu mai multe vocale decât consoane, Ina, care până atunci plutise în alte sfere, coborî pe pământ. într-adevăr, bacalaureatul constituia una din marile lor Încercări din viața de școlărițe. Intrate în imperiul declanșat de fatidicul cuvânt, fetele conveniră că acum se aflau la capătul unui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se poată scrie în el ceva, poate o dedicație. Se puteau descifra numai fragmente, dar apărea, de cel puțin patru ori, cuvântul „Manes“. Iar așa-numiții Manes erau spiritele venerate ale morților familiei. A cui era acea grafie clară, cu consoanele lungi și colțuroase? Cine erau acei Manes cărora li se adresa? Micul teatru avea să fie acoperit cu pământ. Și continuă să fie îngropat și în ziua de azi. Apoi, lângă mal avea să fie descoperită o peșteră mare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
n-o poți silabisi, adoarme musca, iar pezevenghiului nostru atâta osândă i s-a pus: el să-i scrie revistei vocalele. Și vine altul din urmă, mai scăldat la dantură, da' tot băiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugă revistei consoanele. Își zic unul altuia proști și se sparg de râs... Ei, ai priceput acum, puturosule, că nu amorul, girafa ori săpăturile, ci Poezia are cea mai grozavă putere de pe lume?!... Că numai ea, sărăcuța, te întoarce de pe celălalt tărâm și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cei mai întărîtați nimeriseră aici. Acești puștani erau deci genul acela proaspăt reapărut de poeți, care nu se înghesuiau deloc să-i înalțe lui, Conducătorului Iubit, nici regimului, cântece de slavă, erau negativiști și, ca atare, puțini își văzuseră vreo consoană publicată pe undeva!! Ei erau, dar anonimatul ăsta nu părea să le știrbească prea tare din dezinvolutră. Dimpotrivă. Se comportau ca și cum tâmpitul ăla de Traian Iancu galopase pe străzi până aici, după ei, să le vâre, cu forța, prin buzunare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
explică faptul că, în Biblie, Dumnezeu își dăduse sieși un Nume, care ar însemna "El este Cel Veșnic" ori " El face să devină". Din Numele Preasfânt se mai păstraseră numai literele YHWH sau JHVH, pentru că vechii evrei își scriau numai consoanele, vocalele rostite între ele pierzîndu-se în negura timpului. Cele patru litere se numeau Tetragrama și erau acum pronunțate ba Yahweh, ba Jehovah, ba Iehova. 362 DANIEL BĂNULESCU Din baie, Sinistratul își dădu imediat seama că Răposatul se referise la lemnul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci. Te rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină, ha? Pe mine mă cheamă Virgil. Ce mai contează o consoană când ești printre prieteni? Asta a mers odată. Atunci. Păsări. Ciripitul unei turturele în urechea mea în timp ce mi-o ciugulea și fiorul marii țestoase însăși atunci când ajungeam amândoi la orgasm. Atunci. înainte. Ah, ce iubitor de păsări mai eram. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea lui Grimus. Presupun că stați bine amândoi? Balansoarul era îndreptat către fereastra închisă și întors cu spatele către Vultur-în-Zbor. Indianul îi putea vedea capul: o coamă de păr alb, din care o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pumnii și rosti puternic, sonorizând aerul În felul său, cu care Începusem să mă obișnuiesc: mmoaaarrteee... Cuvântul, grav În deschiderea sa, devenea la mijloc larg precum o apă fără margini, ca mai apoi să se Înnoade Într-un zăngănit de consoane, ca niște săbii Încrucișate, și, spre sfârșit, să se piardă Într-o vocală plată și prelungă, ca o potecă ademenitoare, nesfârșită... M-am simțit dintr-o dată aiurea, rătăcit, vulnerabil și fără consistență. Pătruns de un fior rece, mă simțeam ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gata să scoată din apatie lumea saloanelor și a cluburilor. Îi distinge felul de a pronunța cuvintele, cu o emfază și prețiozitate care-i apropie de les Incroyables ai Franței. Ce poate fi mai de bon ton decât să „mănânci” consoane sau chiar silabe Întregi? Ca și În fața tinerilor Macaroni, unii cad În admirarea lor totală, alții Îi iau peste picior, fără să izbutească a-și ascunde aversiunea. Iată o mărturie: „Viața Îi e un vid desăvârșit. Cuvintele lui - vorbe goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
non și paraverbale, în cadența mersului deosebit de grațios, săltat chiar, care parcă punea în unduire nu numai propriii sâni și propriile fese proeminente, dar și întreaga lume din jur, și chiar rostirea ușor peltică a cuvintelor sau cu pronunțarea unor consoane ca în limba ei maternă: fie estompate, fie palatalizate, iar vocalele fie prea deschise, fie prea închise. Când îmi rostea numele, punea accentul pe prima silabă, ceva nefiresc pentru melodicitatea limbii române, așa că într-o limbă tonică, dar ceea ce mie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cum mă purtasem cu ea, mai ales acasă la mine, dar până să-i scriu, primesc o scrisoare eu de la ea. O recunoscusem de la o poștă: plicul roz, scrisul cu caractere rotunde, cu vocala A extrem de încăpătoare, extrem de generoasă, cu consoana R cu o formă perfectă, nu cu alură de cocoșat ca a mea. Parcă o auzeam rostind vocalele sau unele consoane, de undeva de lângă mine. Cu mari rezerve, desfac plicul, mă închid în cameră, mă tolănesc pe pat și citesc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
O recunoscusem de la o poștă: plicul roz, scrisul cu caractere rotunde, cu vocala A extrem de încăpătoare, extrem de generoasă, cu consoana R cu o formă perfectă, nu cu alură de cocoșat ca a mea. Parcă o auzeam rostind vocalele sau unele consoane, de undeva de lângă mine. Cu mari rezerve, desfac plicul, mă închid în cameră, mă tolănesc pe pat și citesc încercând să mă transpun în orizontul ei: “ Dragul meu, n-aș vrea să crezi că n-am altceva mai bun de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Ca sufletul aripile-și desface Ca să se piardă în nemărginire... Cerințe: 1. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 2. Transcrieți primele versuri ale poeziei și încercuiți vocalele. 3. Transformați în proză versurile poeziei. 4. Încercuiți consoanele din ultimile două versuri. 5. Subliniați vocalele din primele două versuri. Iulie Otilia Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]