8,426 matches
-
închide când în pustiuri moare. 8 2276 - Îmi pare bine, Măria Ta, că, nu-ți place! - Cum ***? - Credeam c-ar putea fi... {EminescuOpVIII 300} 9 2254 E rău pentru că e rău, nu pentru că vrea să fie rău. Ruis * din Delavigne Contele din Ruy Blas 10 2289 De s-ar întîmpla astfel... atunci cerul ar fi drept. 11 2254 Ești nențeles, ca ruina a cărei trecut nu se știe. 12 2268 Și niciodată luna N-a fost atât de palidă ca el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu trebuie să-i aducă fiica mea. {EminescuOpVIII 482} DIPLOMATUL 2254 Comedie-n 2 acte de Eugène Scribe și [G. ] Delavigne P E R S O A N E L E MARELE DUCE PRINȚUL RUDOLPH nepotul său MARCHIZA DE SURVILLE CONTELE DE MORENO trimisul Spaniei ISABELLA fiica sa BARONUL DE SALDORF trimisul Saxoniei CAVALERUL DE CHAVIGNI D-NUL DE EHEINFELD secretarul prințului Rudolph HERMANN domestic al d-nei de Surville Scena se petrece într-un principat german. {EminescuOpVIII 483-564} {EminescuOpVIII 565} LANȚUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de ameazăzi. - Mă cunoști încă, părinte? mă întrebă. După ce-i afirmai întrebarea sa, zise: Ei bine, voi să fiu în enoria d-tale, colo în castelul Lejonsnas. - Voiți a locui în castelul Lejonsnas? asta nu vă poate fi otărîrea serioasă, conte, acolo n-a locuit nimeni aproape de o sută de ani. - Cu atâta mai bine, eu voi să străform castelul într-o locuință omenească; însă voi purta o viață foarte izolată. Servitorii mei sunt: vătaful de curte, vizitiul și camerierul. Va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
știu mai nemica despre ea, Aide, acompaniază-mă și mă condu la scumpele mele rude, care, cum se zice, s-ar afla acolo în efigie. {EminescuOpVIII 566} Am spus atuncea soției mele despre călătoria mea, ne-am pus în trăsura contelui și am purces, iară caii-i mâna servitorul său cel esperiat, care, afară de cunoștința misterelor bucătăriei și a camerăriei mai poseda și dibăcia de a mâna bine o păreche de cai. În curând am ajuns la moșie. O zidire masivă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cari pesemne fuseră odată tunși cu foarfecele, încongiurau din ambele părți curtea spațioasă, în a căreia mijloc se afla o fântână artificială desecată și încongiurată de un hățiș de cimișir, parte sălbătecit, parte uscat. Aceasta e descripțiunea scurtă a locului. Contele surâse și căută la mine. - Cum vi pare acest fideicomis, zise el, așa-i că are seamăn cu o locuință de strigo? E curios, urmă el, că căutăm în astfeli de locuri relațiuni mai intime cu lumea spiritelor, ca când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îndoiți? Clătinați din cap? Ei bine, dacă nu e o lume de spirite, de ce am avea o voace în întru care ni spune că este? - Nu toți au o astfeli de voace, zisei zâmbind. - Atunci ești în rătăcire, părinte, zise contele cu zel, nu poți nega că sânt întîmplări cari nu le poate esplica mintea noastră, cari decurg de la o influință superioară, și sânt oameni cari au fost în viață mai mult decât o dată în pozițiune de a crede la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viață care vorbește inimei înghețate? Sufletul celei pe care o iubești îți împarte ceva din fericirea sa. Acuma veni și inspectorul cu cheile castelului și întrerupse convorbirea. Și el spuse că castelul nu ar fi de locuit într-însul, însă contele ținu la otărîrea sa. - Dă-mi numai cheile, domnule inspector, n-ai trebuință de a ne însoți, eu și cu părintele ne-om orienta noi, numai spune-ni de la cari uși sânt cheile. Inspectorul se închină și începu a enumera
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om orienta noi, numai spune-ni de la cari uși sânt cheile. Inspectorul se închină și începu a enumera: - Aceasta-i de la ușa casei mari, aceasta de la apartamentul repauzatului consilieri de stat, aceasta de la apartamentul doamnei consilierese și aceasta de la camerele contelui june sau, adause el puțin confuz, de la apartamentul din partea stângă în care locuia odineoară bunul dmv., când era june. - Destul, domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
consilieri de stat, aceasta de la apartamentul doamnei consilierese și aceasta de la camerele contelui june sau, adause el puțin confuz, de la apartamentul din partea stângă în care locuia odineoară bunul dmv., când era june. - Destul, domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele contelui june. Contele acesta june a fost bunul meu. De aici se vede că tradițiunele nu învechesc neciodată. Acest conte june, așa-l numesc aici, a murit acum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
camerele contelui june sau, adause el puțin confuz, de la apartamentul din partea stângă în care locuia odineoară bunul dmv., când era june. - Destul, domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele contelui june. Contele acesta june a fost bunul meu. De aici se vede că tradițiunele nu învechesc neciodată. Acest conte june, așa-l numesc aici, a murit acum mai bine de cincizeci de ani, bătrân și slab. Când intrarăm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
june sau, adause el puțin confuz, de la apartamentul din partea stângă în care locuia odineoară bunul dmv., când era june. - Destul, domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele contelui june. Contele acesta june a fost bunul meu. De aici se vede că tradițiunele nu învechesc neciodată. Acest conte june, așa-l numesc aici, a murit acum mai bine de cincizeci de ani, bătrân și slab. Când intrarăm pe pragul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adause el puțin confuz, de la apartamentul din partea stângă în care locuia odineoară bunul dmv., când era june. - Destul, domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele contelui june. Contele acesta june a fost bunul meu. De aici se vede că tradițiunele nu învechesc neciodată. Acest conte june, așa-l numesc aici, a murit acum mai bine de cincizeci de ani, bătrân și slab. Când intrarăm pe pragul mare și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Destul, domnule inspector, ne-om orienta, l-întrerupse contele cu un surâs. Ne apropiarăm de castel. - Auzit-ați, zise contele, camerele contelui june. Contele acesta june a fost bunul meu. De aici se vede că tradițiunele nu învechesc neciodată. Acest conte june, așa-l numesc aici, a murit acum mai bine de cincizeci de ani, bătrân și slab. Când intrarăm pe pragul mare și boltit un aer rece și stricat ni veni înainte. Ici și colo căzuse părți din ornamintele de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rece și stricat ni veni înainte. Ici și colo căzuse părți din ornamintele de gips de pe păreți și mai multe cadre mari zugrăfite în olei, ce reprezentau vânători de urși, se pătase de mucegai. - Antecamera nu e prea învitatoare, zise contele, însă să mergem mai departe. Vîrî cheia în broasca greoaie și cu ornaminte nenumărate, care ducea în apartamentul consilierului de stat. Venirăm într-un antesalon ornat cu multe portrete și picturi de școală olandeză. Aici, în cadru luxos, pe care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sta portretul unei dame travestite în haine de păstoriță, cu pălăria de paie fîlfîindă și cu o bâtă de păstori în mână, un surâs grațios juca pe buzele ei de purpur și tinereța strălucea în ochii ei. - Aceasta e, zise contele, buna mea, ea ni surâde; ea e zugrăfită ca mireasă și încă șede în frumuseța-i virginală; cu portretele e ca și cu sufletul, ele nu îmbătrînesc neciodată. Ne dusem mai departe și intrarăm într-o casă cu podelele de stejar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cu picioare curbe, astfeli ca când scriindul s-ar fi sculat de-abia în momentul de față. După aceea venea un cabinet de dormit, garnisit cu același gust ca și camerele pe care le-am văzut. - Dumnezeu știe, zise contele, mai că-mi pare că ai avea dreptate; cu aste camere și cu aste mobile nu știu a îmbla, căci adesea sânt locuința și mobilele cunoștințele noastre cele mai de aproape, și adeseori un scaun, o masă, o sofa sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aproape, și adeseori un scaun, o masă, o sofa sânt amicii noștri cei mai intimi. Pe urmă venirăm în două camere mici, ce păreau a fi fost locuite mai târziu și erau mai simplu mobilate. - Aici îmi așez cortul, zise contele; nu prea e după moda nouă, dar cel puțin aici e mai voios decât în celelalte încăperi. Acolo sta înaintea mesei un jilț care fusese poleit în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua roșie cu care era îmbrăcat nu pălise, și chiar toate colorile se păstrase mai bine în camera aceasta decât în celelalte. Eu îmi esprimai mirarea, însă contele, care privea toate într-un mod oarecum propriu numai lui, observă numai că camerele erau așezate spre nord. - Vezi, părinte, unde lumina nu e în puterea sa deplină, zise el, acolo totul se păstrează mai bine. Este în general un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceea ce decade se dărâmă mai ușor la lumină decât la umbră. De aceea, părinte, adause el cu o trăsătură satirică, ce juca împrejurul gurei sale, întunericul e foarte necesar pentru păstrarea instituțiunelor vechi. După ce se puseră camerele oarecum în ordine, contele s-a instalat; caracterul său părea, din timpul din care se retrase în patrimoniul său, a fi mai moderat, adecă era în armonie cu sufletul său neliniștit, care nu iubea prezintele, ci care trebuia să vieze sau în suveniri în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu sufletul său neliniștit, care nu iubea prezintele, ci care trebuia să vieze sau în suveniri în care fiecare obiept era împoporat cu cunoscuți istorici, sau era silit să se refugieze într-o relațiune tenebroasă, pe care nu o cunoșteam. Contele era un fantast; însă un fantast nobil cu un simțământ adânc de drept și adevăr; deși dorința sa de a fi liber de defecte luase poate tocmai de aceea o direcțiune care părea a decurge din prejudețe înrădăcinate, căci rar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de plin de prejudețe ca fantastul ce se crede liber de ele. Eu îl vizitam și-l aflam adesea ocupat cu lectura, însă el ascundea totdeuna cartea dacă vineam eu. O dată însă o văzui totuși; erau scriptele lui Jung-Stilling. - Domnule conte, zic, dumneavoastră citiți istorii de viziuni și spirite. Mă-ndoiesc să crezi în așa ceva. - Și de ce nu, părinte? Oare e ceva nepotrivit în aceasta, sau crezi că omul ar forma terminul estrem a creațiunii și ar fi îndată după Dumnezeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mormânt, dacă degetul providinții îl persecută, atuncea, crede-mă părinte, el va crede într-o lume de spirite, va crede în soartă, care nu e hazard, ci atmosfera unei lumi spirituale. - Nenorocirea e plină de prejudiții, observai eu. - Nenorocirea, zise contele; parte ai dreptate, nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată are aceeași
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însă în amândouă cazurile nu te simți singur. E ceva afară de tine, ceva nevăzut, neauzit, cu toate aceste simțit de simțul dinlăuntru, care vorbește despre moarte și viață. Și tocmai acest ceva eu îl numesc: lumea de spirite. - Însă, domnule conte, zisei, mintea ni spune... - Mintea, repetă el, întrerupîndu-mă, ce e mintea, ce e astă proprietate de-a analiza fiecare gândire, fiecare simțământ al aproapelui său? Părinte! ce e mintea în asemănare cu presimțămîntul? mintea în asemănare cu credința? Cine cunoaște
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rezona că îngerii nu cântă pe arpele lor cu destulă preciziune și viață sau că corul ceresc e prea slab în bas. Nu spune, părinte, ce spune mintea! Eu zic că ea nu știe nimica despre aceste. Să disput cu contele ar fi fost să-mi prăpădesc vorba de flori de cuc, căci el, dacă contesta dreptul judecătoriu al minții, atunci nu avem ce opune visătoriei sale. - E o mîngăiere, zise contele odată, de-a crede în manifestări de spirite. Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ea nu știe nimica despre aceste. Să disput cu contele ar fi fost să-mi prăpădesc vorba de flori de cuc, căci el, dacă contesta dreptul judecătoriu al minții, atunci nu avem ce opune visătoriei sale. - E o mîngăiere, zise contele odată, de-a crede în manifestări de spirite. Eu locuiesc aici, servitoriul meu în etagiul al doilea, și de aceea ar crede cineva că mi se face urât. Din contra. Când noaptea luminarea mea începe a arde mai întunecat, când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]