73,689 matches
-
aparține că tematica unei problematici esențiale secolului nostru: exilul. Emigrarea medicului Dan Damiano în Nacada, țara tuturor și a nimănui, anagrama oarecum gratuită a Canadei, va inaugura lungul și dificilul traseu de integrare în continentul-tară de adopție. Oferta unui asemenea "context" e plurala și are deja o solidă "tradiție" literară. Dezrădăcinarea, părăsirea forțată a locurilor natale, alteritatea, deseori radicală și imposibil de asimilat, pun în mișcare, respectînd un tragic ciclu al eșecului și al reluării, un complex mecanism de recreare a
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate între cele cîteva nume/ comune/ (cuvinte ce-și pierd înțelesul/îndată ce le rostești)// o duminică trăită cu disperare" (O anumita duminică). Golurile produse între eul sau și contextul obiectual se reduce pașnic, poemul vine din propria-i ființă, nereprezentînd o construcție extranee acesteia, mai mult ori mai puțin arbitrară: "Distanță dintre mine/ și vechile mobile/ se tot îngustează// prin pereți/ aud singurătatea cum/ picura// de pe foaia imaculata/ poemul
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Aceasta înseamnă că va trebui să descoperim în afara limbii ceea ce o face să fie literară și anume nu în particularități de ordin fonetic, morfologic, sintactic, topic și nici chiar lexical, ci în împrejurarea că e vorba de utilizarea ei în contextul literaturii. Cel mai important element al acestei perspective constă în faptul că literatura este, contractual, ficțiune, indiferent de evoluția ori de detaliile contractului cu pricina dintre autor și cititor. Opinia cea mai răspîndită, azi că și ieri, este că utilizarea
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
Octavian Paler sau Mircea Ciobanu, Victoria Dobre își încearcă de data asta condeiul și în proza. Strict literar, cartea are multe lucruri discutabile, de la stilul adesea prețios și emfatic, pînă la prea deșele citate din autori mari, aduse forțat în context. Cartea ar fi putut fi un prețios document, ceea ce nu reușește decît parțial. Informația de bază însă, concepută sub forma unor fișe de creație, există și poate fi utilizată. Volumul însă cred că nu se adresează specialiștilor, nu se dorește
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
unde, e adevărat, prea mult umor nu-i. Că-s singuratic e evident. Uitat, o mare probabilitate. Iar de nepăsător..." Autorul însuși își clasifică jurnalul: "După nu multă vreme, jurnalul asta o să fie numai de idei". "Ideile" sunt prilejuite de contexte din cele mai diverse care revin regulat de-a lungul cărții. Un exemplu e René Girard cu care criticul timișorean întreține un dialog permanent: comentează citate, îi preia formulările, găsește prilej de zăbava ori de câte ori cuvintele francezului îi vin în minte
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
fie, el este efectiv obiect de artă, și atunci se adresează unei sensibilități artistice. În acest al doilea caz monumentul istoric, desi desemnează trecutul recunoscîndu-l ca atare, aparține totodată prezentului, așa cum un artefact expus într-un muzeu, deci extras din contextul sau istoric, oricît i-am constată legătură cu trecutul el rămîne de fapt o parte constitutivă a prezentului trăit. Distincția dintre monument și monument istoric e interesantă din cîteva puncte de vedere, firește în primul rînd pentru că fiecare presupune un
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
vreme, după l990 această utopie propagandistico-patologică a intrat în colaps. Încet, încet, pește viscerele sale, pește schelet, pește praful de cărbune și pește straturile tot mai groase de rugina, s-a lăsat tăcerea. Simpozionul de sculptură a venit, în acest context, ca un ceremonial de înmormînare și că o invitație la o altă viață. Spre deosebire, așadar, de Simpozionul de la Galați care era o prelungire a unei industrii în plină expansiune, un comentariu pe marginea vitalității ei, cel de la Călărași este
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
debutat în 1951 cu proza, Din viața iubiților, si este în prezent "unul dintre cei mai valoroși autori ai literaturii suedeze contemporane". Antologia tradusă de Gabriela Melinescu (I Rubinhjärta) cuprinde poezii din volumele Imagini (1954), Limitele cuvântului (1969), Anima (1982), Context (1996), si este "alcătuită după criteriul estetic sever al Birgittei Trotzig". Un roman al Birgittei Trotzig din 1961, tradus la noi în 1992 (O poveste de la țărmul mării, Ed. Univers, trad. Florina Jianu-Verona), aduce în fața cititorului o lume sever construită
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
un Pădure"; "săracă Mircea"). O contribuție importantă a cercetării constă în nuanțarea unor afirmații peremptorii despre absența pluralului numelor proprii. Analiza distinge între mai multe valori ale pluralului (care nu pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul, Bucureștiul) - acceptată că tendința normală a limbii, de regularizare formală și semantica. Nu
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
afaceri și relaționări politice, economice și bancare, cei care nu au timp să guste un spectacol de operă, nu au timp să asiste la un concert, la un recital muzical cameral. Cand și când, un asemenea show îi scoate din context, îi propulsează în zona evenimentelor mondene, zona în care aspectul artistic poate fi, eventual, inclus. Să o spunem fără înconjur, ne aflăm în fața unui snobism benefic în baza căruia pot fi receptate anume fragmente și aranjamente, arii din opere, uverturi
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
filozofia religiei), ci raționamentul sau, articulațiile subtile ale unui demers pornit cu premisa incompletitudinii sale. O să preiau de altfel această premisa și eu, referindu-mă nu la toate eseurile din carte, ci doar la trei dintre ele, poate marginale în contextul mai larg al operei simmeliene, dar centrale din perspectiva unei vogi actuale în reflecția teoretică, si anume cea a concentrării unui discurs sofisticat pe subiecte fie aparent ignobile, fie înșelător de modeste că resurse de întreținere a combustiei speculative. Cele
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
o enclavă grefata în plină existența noastră, o clipă de rătăcire și de nebunie, în care ne comportăm altfel decît am face-o de obicei și sîntem de nerecunoscut, dar o clipă care capătă semnificație doar prin contrast cu întreg contextul vieții noastre, cu permanentă acelui de obicei în virtutea căruia ea este trecătoare. Episodica și marginala, aventură trăiește însă prin legătură cu centrul. Dar deși capătă sens prin contrast cu întregul, aventură e ea însăși un întreg, "o insulă în marea
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
care cartea o inaugurează. Scopul și caracteristicile principale ale lucrării sînt indicate chiar de autor, de la început: e vorba de o prezentare sintetică a formării și a evoluției limbii române, din perspectiva comparației romanice. O istorie a limbii române în context romanic, bazată pe confruntarea permanentă a evoluțiilor din română cu cele ale limbilor și chiar ale dialectelor romanice (inovații, convergente, diferențe) are avantajul de a face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne, relațiile dintre ele. Faptul că un element
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
ale lipsei contactului cu latină că limba de cultură, caracterul predominant oral al dezvoltării limbii române. Discursul limpede articulat al cărții are și un dublu mesaj de subtext pentru specialiști: amintindu-le romaniștilor că nu pot izola interpretările lor de contextul romanic - si romaniștilor că nu se pot lipsi, în discuția fenomenelor din celelalte limbi romanice, de exemplele oferite de română. Chiar dacă par evidente, aceste condiții nu sînt din păcate totdeauna respectate în cercetările lingvistice.
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
înregistrează un cutremur/ balansul apei în găleată" ("Grădină lui Candide"). De la cartea de poeme din 1981, Despre melancolie, Dumitru Mureșan n-a mai publicat nimic. Între timp discursul s-a esențializat, s-a redus la înregistrarea unor imagini rupte din contextul abia bănuit, sugerat printr-o linie, un gest, o culoare. Frînturi de lumi, fără poveste. Rămîne numai pasiunea de a le fotografia sau de "a prinde" clipă ca-ntr-o peliculă de scurt metraj unde ochiul operatorului știe să vadă
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
cercetător sau altul. Difuz încă, o bucată de vreme, conceptul de istorie literară pare să aibă ca obiect cînd viața intelectuală în genere, cînd cultură națională în totalitate. O precizare a lui Aron Densusianu este cu desăvîrșire izolată în acest context: " Dacă am zis că istoria literaturii române este în fond istoria culturii și a desteptărei noastre, de aici nu urmează că ne putem dispensa de a aplica asupra producțiilor noastre literare măsură severă a criticei". Atît de necruțător cu precursorul
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
decît o istorie constatativa a ritualurilor comportamentale. Nu este nici aceea de a zăbovi asupra unui singur gest, în particular, epuizîndu-i semnificațiile. Intitulîndu-si cartea Rațiunea gesturilor, autorul își declară explicit și miza analizei sale, care este aceea de a stabili contextul și însemnătatea actului în sine de a face anumite gesturi în perioada medievală. Diversele contexturi de apariție a unor gesturi în Evul Mediu presupun reconstituirea unei istorii a disciplinelor perioadei, de la retorica, teatru, muzica, dans pînă la teologie și medicină
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
ca să revin la retorica, erau foarte precis codificate, pentru că retorica în sine excludea improvizația. Astfel ele se detașau profund de gesturile actorului, ale histrionului, care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației, măsurii, conform principiilor ciceroniene, în vreme ce actorul, saltimbancul, ca și jonglerul de mai tîrziu, e, dimpotrivă, afectat, strident chiar. Componentă retorica a lui actio
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
iar Dicționarul artiștilor români contemporani al lui Octavian Barbosa este încă și mai vechi și, în cea mai mare parte, neoperant, atît din pricina evoluției artiștilor înșiși față de momentul consemnat acolo, cît și (sau mai ales), din pricina irelevantei acelui segment în contextul artei noastre din acest moment. Dar, măcar pentru o anumită perioadă, ele au existat și au putut fi utilizate cu folos, iar acum pot fi un important punct de pornire pentru ediții noi, actualizate ideatic și moral și aduse la
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
se poate să se facă asta". Cred totuși că există și alte diferențe, poate chiar mai importante, care derivă din valorile principale ale formelor gramaticale în discuție. Se pare - dar și în acest caz, lucrul se cere atent verificat, în contexte cît mai numeroase și mai diferite - că persoana a III-a a reflexivului se asociază mai curînd cu acțiunile pe care vorbitorul nu le asumă ("alții, nu noi"), persoana I indică un maximum de asumare generica ("noi, nu alții"), în timp ce
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
preexistenta a unei sincronii între cele două școli, a unei comuniuni de viziune, de temperament artistic și, eventual, de comportament stilistic. Cea de-a doua ar putea fi așezată la extremă cealaltă: a diferențierii nete, a unei evoluții specifice în contexte socio-politice, economice, culturale, morale și chiar climatico-peisagistice ireductibile. Cea de-a treia, mai putin radicală, ar fi una pur și simplu constatativa, derivată nemijlocit din chiar configurația materialului de referință. Dacă prima atitudine, romantică și sentimentală, ar manipula datele specifice
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
constrînși să se autodefinescă, să se definească prin vecinătăți și, mai mult decît atît, să circumscrie, prin extrapolări cărora nu au cum să li se sustragă, un anumit spirit pe care, mai mult sau mai putin întîmplător, îl reprezintă în context. Însă pe lîngă faptul că, din punct de vedere muzeografic, expunerea s-a făcut într-un mod extrem de echilibrat, fără a se șarja o componentă în defavoarea celeilalte - adica și fără puseuri de narcisism, dar și fără atitudini de opereta, pseudoreverentioase
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
lui Ceaușescu! Incredibil, de sute de ori incredibil! Așadar, pentru dl Emil Constantinescu Occidentul rămâne același model odios, aceeași sursă de prostire a populației române, acelasi pericol pentru ființă națională de care vorbeau antecesorii săi într-ale președinției! În acest context, în care structurile rămase intacte ale comunismului domină justiția, armata și forțele polițienești, se explică de ce dl Constantinescu începe să fie ascultat: pentru că reziduurile comuniste îl percep tot mai mult ca pe unul dintre ei! Având că mâna dreaptă un
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
care îl interesează păstrarea puterii prin orice mijloace, inclusiv prin adoptarea unui populism desantat, a unui antiintelectualism respingător și a unui naționalism păgubos. Marea problemă pe care o am cu condamnările lui Miron Cozma și a "tigaretistilor" e una de context, adică de logică. Să le luăm pe rând. N-am căderea să judec dacă cei optsprezece ani administrați lui Cozma sunt multi sau puțini. Judecând că un profan, probabil că el ar fi trebuit priponit pe viață pentru râul pe
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]