9,951 matches
-
la timp. Brusc, arătarea prinse a se rostogoli cu repeziciune spre bătrân. Ajunsă acolo, sfera cețoasă se lăți dintr-o dată, ridicându-se peste acesta. De acolo unde se afla, îi venea tot mai greu să-l vadă pe bătrânul paznic. Conturul trupului său devenea din ce în ce mai șters, pe măsură ce bestia se strângea în jurul victimei sale. Cristian înțelese că nu mai avea timp de pierdut, trebuia să acționeze imediat dacă voia să-l salveze. Strigând din toți rărunchii se repezi spre Calistrat. Ținea toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreun paznic lăsat peste noapte, ascuns în cine știe ce ungher, l-ar fi luat la întrebări. În curând se afla în fața unei ravene adânci, peste care nu putea trece. Împrejmuirea nu mergea mai departe ci continua în sus, spre stânga, urmărind conturul prăpăstiei. Pentru că nu putuseră înfige stâlpii chiar pe margine, între aceasta și golul din stâncă rămăsese o porțiune de nici o jumătate de metru. Era periculos dar, dacă voia să-și continue drumul, nu avea de ales, trebuia să meargă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din punctul său de observație cercetă atent toate cotloa nele din curte. Nu mai era acolo. Probabil că, negăsind nimic să consume, plecase la vânătoare în altă parte. A doua zi, își continuară lucrul la fel de susținut. Cușca începea să prindă contur, pe măsură ce pereții de tablă erau fixați pe șasiu. Până seara, treaba era gata. Nu le mai rămăsese de confecțio nat decât capacul mobil. Aceasta era partea cea mai grea. Nu capacul în sine, ci dispozitivul de acționare de la distanță ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pete de culoare, tata și-a suflecat mînecile și s-a pus pe treabă. Cum n-a reușit să le Înlăture de pe pereți, și-a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i-am adus laude. Au venit și de prin vecini să-i vadă opera. PÎnă și nepoțelul lui drag și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decît trezia, un vis pe care-l visează doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
schimbat titlul: Protocolul a devenit Conspirația. Plasată pe firul faptelor - nu prea denaturate - povestirea va Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele vag cunoscute, Într-o nebulozitate În care lucrurile vor dobîndi umbre și contururi mișcate. În privința dramatizării firului epic, cum ar fi spus Borges, unele detalii au fost estompate ori potențate. „CÎnd scriitorul Își numește creația roman (romance)“, zice N. Hothorn, „abia dacă mai trebuie avertizat că prin asta dorește să-și asume o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din 1989 care au însemnat o negare, uneori violentă (să n-o numim distrugere) și a ceea ce s-a făcut bun în anii dictaturii, procesul de modernizare, prin construirea unor locuințe după planuri și reguli noi, a început să prindă contur. Cei care, lucrând în țările Uniunii Europene, au câștigat bani mai mulți, i-au investit în modernizarea locuințelor, construcția unor case spațioase din materiale noi, de ultimă generație, cu holuri largi, living, bucătării moderne, băi faianțate, dormitoare, cameră de zi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
noi doi nu o puteam vedea. M-am uitat spre ea cu coada ochiului, temîndu-mă să-i Întîlnesc privirea, care rămăsese pierdută spre nicăieri. Chipul și brațele Îi scoteau la iveală pielea palidă, aproape translucidă. Avea trăsăturile ascuțite, desenate În contururi ferme, sub un păr negru ce strălucea ca o piatră umezită. Am socotit că avea vreo douăzeci de ani cel mult, Însă ceva din atitudinea ei și din modul În care sufletul părea să-i cadă la picioare, ca ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
smulge din minte gîndul că o pusesem În primejdie pe Clara atunci cînd Îi dăruisem cartea lui Carax. Am ajuns În piață ud leoarcă. Am alergat să mă adăpostesc sub arcadele de pe strada Fernando. Mi s-a părut că zăresc contururi de umbre tîrÎndu-se În urma mea. Am căutat În mănunchiul de chei setul pe care mi-l dăduse Barceló. Aveam cu mine cheile de la prăvălie, de la apartamentul de pe Santa Ana și de la locuința familiei Barceló. Unul dintre vagabonzi Înaintă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vagabonzi Înaintă spre mine, murmurînd dacă Îl puteam lăsa să-și petreacă noaptea În vestibul. Închisei ușa Înainte să-și fi terminat fraza. Scara era un puț de Întuneric. Adierea fulgerelor se filtra printre comisurile porții de la intrare și șfichiuia contururile treptelor. Am Înaintat pe bîjbîite și am găsit prima treaptă, Împiedicîndu-mă de ea. M-am agățai de balustradă și am urcat Încetișor scara. După puțin timp, treptele am făcut loc unei suprafețe plane și am Înțeles că ajunsesem pe palier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-a părut a fi o fîntînă sau un heleșteu din care se ridica o mînă Întinsă, arătînd către cer. După cîteva clipe, am priceput că era vorba de o mînă din piatră și că mai existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În tot. S-a apropiat În penumbră și mi-a luat mîna. Mi-a mîngîiat palma În tăcere, ca și cum ar fi vrut să-mi citească liniile de pe piele. MÎna Îmi tremura sub atingerea ei. M-am surprins desenînd În minte conturul trupului aflat sub acele veșminte Învechite, de Împrumut. Doream s-o ating și să-i simt pulsul arzînd sub piele. Privirile noastre se Întîlniră și am avut certitudinea că ea știa la ce mă gîndesc. Am simțit-o mai singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
apare ideea unei forțe supreme, vitale, ideea unui Dumnezeu, mai întâi unic. Canibalismul începe să lase loc ritualizării sale, în cursul unui sacrificiu religios: a mânca trupul unui om trimis la Dumnezeu pentru a se apropia de El. Proprietatea capătă contur; limbile se diversifică; diviziunea muncii devine mai complexă: unul face colibe, altul coase piese de îmbrăcăminte sau cioplește pietre, unii meșteresc unelte și arme, iar alții vânează, povestesc, îngrijesc bolnavii ori se roagă. Bărbații se impun în fața femeilor, își plasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că poate rezista cuiva mult mai puternic decît ea. De altfel, este pentru prima oară când Occidentul rezistă unor invadatori veniți din Orient. Ordinea economică suscită de îndată interesul a numeroase popoare. Ea se întărește mereu, iar valorile sale capătă contur. în vreme ce în Israel profeții le anunță dezastre iminente, în 444 î.e.n., Pericle, șef incontestabil al Atenei, face din metropola elenă o mare putere militară, economică și culturală; timp de douăzeci de ani, aici înfloresc sculptura, poezia, teatrul, filosofia și idealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acesta: cea de-a noua formă ar intra în declin și ar urma o a zecea, consecință a răsturnărilor geopolitice, economice, tehnologice și culturale cristalizate în jurul unei noi „inimi” și statuând condiția altor învinși. Istoria trecutului va ajuta la trasarea contururilor acestui viitor, la punerea în evidență a pericolelor, tocmai pentru a le putea controla. 3. Sfârșitul imperiului americantc "3. Sfârșitul imperiului american" Aici începe istoria viitorului, a priori imprevizibilă: parametrii care pot să-l influențeze sunt extrem de numeroși; o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
va lăsa locul unei alte forme, cu o altă „inimă”, cu alte tehnologii și alte raporturi geopolitice între continente. Astfel, întreaga istorie povestită în detaliu în capitolele anterioare își află justificarea, întrucât acest fapt ne permite să trasăm cu precizie conturul viitorului. Dacă, într-adevăr, această a zecea formă se va asemăna cu cele nouă anterioare, ea va face să apară noi echilibre între națiuni; va extinde libertatea moravurilor; noile tehnologii vor permite reducerea și mai consistentă a timpului necesar producției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi relativ ușor să-l localizeze dacă orașul, exceptând cazul în care avea formă de romb, ar fi înscris într-un paralelogram, așa cum, în vorbirea rece a albatrosului, e circumscris spațiul de încredere de care se bucură din partea lui, dar conturul lui e neregulat, iar la margini, de o parte și de alta, nu se mai știe dacă acela mai e nordul sau e deja răsăritul sau apusul. Comisarul se uită la ceas și se simți speriat ca un agent clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de vorbire sau asupra vreunei ciudățenii de comportament aș putea să le dau o semnificație aparte. Așa cum arată acum, sunt doar ca niște figuri dintr-o tapiserie veche. Nu se detașează de pe fundal, iar de la distanță par să-și piardă conturul, încât nu ne sugerează decât o atrăgătoare pată de culoare. Singura mea scuză este că impresia pe care mi-au făcut-o nu era câtuși de puțin altfel. Aveau exact acea neclaritate ușoară pe care o găsești la oamenii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care să sugereze tărâmurile aurite ale fanteziei mai mult decât apropierea de Tahiti. Insula geamănă, Murea, se înfățișează privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu insula Montserrat din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni păzesc, cu rituri stranii, mistere pe care nu-i legiuit ca oamenii să le cunoască. Frumusețea insulei se dezvăluie pe măsură ce apropierea îți arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
căreia se dovedea reticent, și cu persoane de teapa lui o întrebare directă nu se dovedește niciodată prea înțeleaptă. A făcut aluzie la o nenorocire nemeritată și nu încape îndoială că se socotea victima unei nedreptăți. În imaginația mea prindeau contur tot soiul de forme de înșelăciune și de violență și am fost întru totul de acord cu el și l-am înțeles pe deplin când a făcut observația că autoritățile din bătrâna Anglie sunt îngrozitor de formaliste. Dar era drăguț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lucru pe care Îl construiau Rigo și Brunetto. Matematicianul Își aținti asupra hârtiei ochii tumefiați. Cu un efort vădit, reuși să focalizeze imaginea, iar apoi, cu o mână tremurătoare, Începu să traseze niște linii care, Încetul cu Încetul, căpătau un contur. Sub ochii lui Dante apăru o stranie roată octogonală, Înconjurată la vârfuri de tot atâtea octogoane mai mici. Ora stingerii Dante Înfipse din nou compasul, trasând a noua circumferință. - Așadar, Primul Mobil. Care imprimă mișcarea mașinăriei cerești, murmură În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate. Privește. Îi Întinse un cerc lucitor din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura pilei. Dante examină rapid perfecțiunea conturului În lumina ferestrei. - Se pare că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze pe cea a păgânilor. Însă acum, Îndărătul perfecțiunii formei trebuie să surprinzi sufletul obiectului pe care Îl ai În față. Și asta repede, Întrucât timpul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ciudat felinar de alamă, ceva mai Înalt de un cot, de formă octogonală. O ferestruică se deschidea pe una din laturi, ocrotită de un cristal gros. Filosoful atinse cu un deget suprafața metalică, ca și când ar fi vrut să Îi parcurgă conturul. - E ultima operă a maestrului meu, Elia da Cortona, zise el cu afecțiune. - Un felinar? Arrigo Încuviință. - Dar de un tip extraordinar. Fratele Elia a spus că lumina lui va putea trece peste mare, ajungând și până la necredincioșii din Palestina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mie de ceruri, unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse. Umbra omului cu două fețe despre care vorbise Marcello. A noua umbră... Asta ce Însemna? Ridică iarăși cupa, după care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]