1,983 matches
-
de purtătoarele sale. Și totuși, nici măcar grația copilăriei din amintirile mele, atît de dominatoare, de subjugantă, nu izbutește să aducă feerie pe mutrele tuturor muierilor din lumea asta, chiar dacă sînt tinere. Cele antipatice poartă pe umeri un cap masculinizat, vag conturat, fiindcă el nu mă interesează. Constrîngerea aceasta subconștientă la reprezentare vizuală a trecut cumva și În plan tactil, dar, din nou, numai În contextul simpatiei sau al atracției erotice. Fetițele sînt de regulă nu slabe, ci suple. Am fost atît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vecinătatea lor. Zăresc groapa din mijlocul drumului, dar o oco lesc numai după ce o Încerc cu piciorul. Cu oamenii e mai simplu: În vis, ei Îmi vorbesc, iar vocii i se atașează spontan o figură mai mult sau mai puțin conturată. Nu e nevoie totuși să ating ființa aceea ca să mă asigur că e acolo. Glasul ei o aduce de nicăieri și o Încarnează În fața mea. Dar și aici apare un soi de metisaj: aud vocile contemporane, bărbătești ale foștilor colegi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se întâmpla în coliba mică și întunecoasă care își pierdea încet-încet conturul pe măsură ce focurile mureau și dansatorii se retrăgeau la păturile lor. În spatele lui, sus pe cer, luna se făcuse mică și rece; copacii aruncau pe potecă pete negre, distinct conturate, iar vântul aducea miros de dimineață; abia atunci îl văzu pe tânăr venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
îmi pierd cunoștința. De presupus că numai pentru scurt timp, în măsura în care timpul putea fi măsurat. Ce s-a întâmplat imediat după aceea, cu mine și în jurul meu, se potrivește și se dizolvă în imagini fantomatic voalate, apoi din nou precis conturate: gamela aproape goală a dispărut, la fel și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un clămpănit bâlbâit coli de hârtie DIN A4 și nu se mai sătura. Cântam la două piane. Ar mai fi de înșirat și alte exemple ale neliniștii mele, și totuși acel du-te vino nu ar oferi o imagine precis conturată: nu reușesc să mă prind, sau dacă da, numai pe fragmente. Într-o fotografie stau lângă o sculptură de bronz care, întinsă pe înălțime, se aseamănă cu o pasăre și își are originea literară într-un poem în proză: „Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avu buna idee să-i arate o fotografie. Mini o cercetă cu atenție. Nu-și putea deloc închipui pe Leonora la oraș și în ținută de stradă, departe de un pat cu polog de tulle și panglici mauve, altfel decât conturată plastic de un chimono indiscret, pe care, strîngîndu-1 printr-un gest permanent în jurul corpului, părea a se dezbrăca astfel la fiece minut. Pe bună dreptate Mini se mira ca de o anomalie de o Lenoră aiurea și altfel decât în cadrul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic la atingerea mâinilor mele. „Doamne, cum mai sângerează luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
filme atâtea negrese frumoase? Și voinice? Când te strânge în brațe, te pierzi cu totul printre sânii ei. — Îți bați joc de mine, zeflemisto! o ia în brațe și-o sărută începând și terminând cu buzele ei fragede și frumos conturate. — Să nu-mi spui că nu ți-ar plăcea, că-s focoase, se zbenguie în brațele lui. — Ca..., a vrut să spună ca țigăncile, dar s-a oprit la timp ca să nu-i amintească Teofanei trecutul. — Ce-ai vrut să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
trezindu-se. M-am oprit pe poduri ca și pînă atunci, dar am mers și de-a lungul uneia dintre largile străzi de acces în oraș, printre șinele de tramvai, pe mijlocul străzii. Totul în jurul meu era neobișnuit de limpede, conturat parcă cu ascuțișul unei lame, casele, frunzele copacilor, pavajul străzii ca și cum desăvîrșitul maestru al realismului și-ar fi pictat capodopera. Dacă nu ar fi fost atît de frumos, mi-aș fi rănit ochii. M-am întins, cît eram de lung
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dilematică veche de când lumea, probabil. Dar Andrei Oișteanu reușește să pară proaspăt în demonstrația ilustrată și mai ales să-și pigmenteze "istoria" cu tot ce poate conferi savoare unei proze: acțiune dinamică (în sensul tensiunii interioare a scenelor), caractere bine conturate, năluciri amestecate cu realitatea, întâmplări bizare, descrieri pitorești (viața nocturnă a unui port balcanic la mare, unde se desfășoară subiectul) un filon exploatat pe tradiția Mateiu Caragiale, Panait Istrati, Pavel Chihaia (cel din Blocada) ș.a.m.d. Finalul povestirii rămâne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
este confruntarea, pe spații vaste și sunete wagneriene, dintre acest Imperiu al morții și pustiirii și cei care se încăpățânează să mai spere în viitorul eliberat de frică. Profilul celor trei actori ce domină saga lui Jacobs este pe deplin conturat. În Francis Blake, curajul englez își află ipostaza sa clasică. Retorica rezistenței amintește tonul churchillian al toamnei lui 1940. Nici un compromis nu se poate închipui cu răul ce posedă resurse inepuizabile. Speranța se cere conservată, cu orice preț. Mortimer este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
comuni. Călugărul și insula ascunsă Din adâncurile Pacificului fără de margini se ivește și pluta pe care plutește ciudatul naufragiat din La ballade de la mer sallée. Odată cu acest text, datând din 1967, mitologia specială a lui Corto Maltese este pe deplin conturată, iar maturitatea capodoperei este atinsă de către Pratt. Banda desenată se emancipează de sub tutela minoratului intelectual, extinzându-și domeniile către spațiile până atunci colonizate de roman. În acest text simbolist dedicat oceanului care ascunde și dezvăluie mistere, Pratt reîntâlnește acel trunchi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mathilda. „Minți, minți. Totu-i minciună și vânare de vânt”, urlă cinicul, răsucindu-și o dată și Încă o dată vârful țigării de foi pe fruntea penitentului. Acum triunghiul conjugal, ce ardea deasupra capului lui Noimann-cel-puternic, coborî, așezându-se Între sprâncenele frumos conturate ale lui Noimann-cel-bicisnic. Acolo se aflau Vărsătorul și Scorpionul și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
valoarea sa de poet al ideii, ca pe un baladist, ca pe un romantic colorist, așa cum apare în Riga Cripto și lapona Enigel, în Nastratin Hogea la Isarlîk și chiar în Domnișoara Hus. În poemele sale, construite retoric, pe figurație conturată, poezia nu mai captează esențe, satisfăcîndu-se într-un pitoresc nostalgic; la baza acestui ciclu parnasian poate fi o idee generatoare, aceea a substratului oriental al trecutului nostru. Fără teoretizări și dogme, d. Barbu trece în câmpul tradiționalist; viziunea sa este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și elegant, având un aer distrus. Angela era o femeie de vreo 30 ani, înaltă cu părul negru, pe care îl purta într-un coc, la spate, ochii căprui foarte ageri, fața ovală și mare, nasul lat dar gura frumos conturată, în colțul căreia mereu flutura un zâmbet ironic. Privindu-l pe Radu al cărui chip avea o strălucire palidă aureoalată de părul lui castaniu, buclat, făcându-l să pară un călător aparținând unei alte lumi. Ochii i se umezesc Angelei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cu orice preț, să se trezească-odată, expulzat, irumpt și instalat în zona comercială a orașului, printre lume încălțată cu pantofi văcsuiți, printre bărbați și femei, care se plimbă, intră și iese din magazine, care fumează, glumește, vorbește fără temeri anume, conturate și evidențiate pe figurile lor ... Se dădu, îndărăt, în marche-arrière, cu câțiva metri, încercând să se desprindă, ca dintr-o placentă vâscoasă și nesuferită, din neputința lui acaparatoare, din cuprinsul acesta de ziduri schimonosite, de molozuri cafenii, cu mirosurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei, de la stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai multă atenție calității actului didactic, îmi scutură un glas de roabă neunsă ciocănelul din urechea internă. Și asta tocmai când reușisem să-mi duc până la capăt, fără greșeală, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bucătărie. În fața chiuvetei, umplând un fierbător cu apă, stătea o femeie la vreo treizeci și cinci de ani. Era vizibil mai înaltă decât domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe și, deși mai slabă decât Mma Ramotswe, părea mult mai solidă, având bicepși conturați și picioare bine-făcute. Pe cap purta ditamai pălăria roșie, uzată, și avea un halat albastru peste rochie. Purta pantofi confecționați dintr-o piele curios de lucioasă, aproape ca pielea lăcuită din care se fac pantofii de dans. Domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lucrurile se întorc la locul lor. Pactele cu diavolul nu mai au nici o valoare. Kentu te aduce în brațe: o maimuțică roșie într-o păturică albă. Te primesc, te studiez. Ești urâtă rău. Ești frumoasă foc. Ai buze puternice, deja conturate, răsfrânte în mijlocul fețișoarei zbârcite încă, ochii umflați, pe jumătate închiși, pentru că toată lumina aceea neașteptată te deranjează. Ridic brațul să te apăr de raza puternică ce plouă de la lampa scialitică rămasă aprinsă. Este primul gest pe care îl fac pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unde se află grajdurile (oare m-am născut într-un staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că mi-e greu să mă definesc în afara unei relații”, am încheiat citatul. Cu alte cuvinte, obișnuitele ei psihoaiureli. Adriana și Leigh schimbară priviri cunoscătoare. — Ce? întrebă Emmy. Leigh se uita fix în farfurie, iar Adriana își arcui sprâncenele perfect conturate, dar niciuna nu scoase o vorbă. — Haide, zău așa! Nu-mi spuneți că și voi sunteți de aceeași părere cu Izzie. Habar n-are despre ce vorbește. Leigh se întinse peste masă și o bătu pe Emmy ușor pe mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
hârtia. Când Încercă să o ia, i-am ținut mâna. O strângere scurtă, dar apăsată; ea mă strânse, la rându-i, Înfigându-mi o unghie În palmă, fără să mă rănească, dar lăsându-mi, pentru câteva minute, o urmă bine conturată. Două surâsuri ne-au Înflorit pe buze, aceeași frază a fost rostită la unison: — Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Vreme de două luni, n-am văzut nimic care să semene cu ceea ce am obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
udețul Botoșani) Cărțile de poezie publicate din 1969 încoace, și cu deosebire Antologia din 2005, au spus convingător și destul despre statutul și înzestrarea lirică ale lui Mihai Munteanu. Bala dele lui aduc nuanțe de culoare, la un portret totuși conturat. S‐ a putut vedea, cu multă vreme înainte, predilec ția lui M.M. pentru această specie de cântec. Pentru că baladele sale se integrează prea puțin într‐o definiție de dicționar. Ele sunt, mai degrabă, ipostaze lirice; așa cum balada a și fost
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pentru că se cunoaște că are oase mari și puternice. E genul care arată incomparabil mai bine complet dezbrăcat. Câteva fete îi aruncă priviri pofticioase. — Știi cum se cheamă musculatura abdominală în Franța? întreabă Daisy. Nu. —Tabletă de ciocolată. Din cauza bucăților conturate gen ciocolata Cadbury. Daisy se ridică puțin, ca să atingă mușchii lui Davey, dar el îi dă mâna la o parte, roșind. Când ești cuplată, nu faci astfel de gesturi, zice el. A, nu te impacienta, zice Daisy. Abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
numai acela care o avea și care, în același timp, nu avea timp destul pentru a străbate timpul. Foșgăiau pe pardoseala microlumii din Brăila cărăbuși roșii. Câinii maidanezi încolăciți pe răcoarea solului îi priveau dezinteresați. Cărăbușii roșii conturau drumul deja conturat al pașilor celor ce trecuseră prin piață. Era un drum al naibii de întortocheat. Dar fiecare cărăbuș avea destinat un singur traseu și, precum gândurile care nu se ciocnesc, pauzele de linii aveau trasee clare și abateri calculate, nefiind posibilitatea vreunei coliziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]