15,046 matches
-
nu mă vizitează nimeni. Tăcerea din palatul meu devine din ce în ce mai apăsătoare. Când Zăpada vine la mine în brațe sunt mișcată până la lacrimi. Pe parcursul zilei hrănesc pisica, îi fac baie și mă joc cu ea până mă plictisesc. Citesc cărți și copiez alte poeme din vechime. De asemenea, mă apuc de pictat. Picturile reflectă starea mea de spirit. Au întotdeauna un singur copac în peisaj sau o singură floare pe o imensă întindere de zăpadă. În sfârșit, în cea de-a cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cade bărbia, îi iau pana din mână, ca să nu strice documentul. Uneori însă ajung prea târziu, și atunci găsesc pe hârtia de orez o pată de cerneală care se întinde. Pentru a salva lucrul irosit, iau o foaie curată și copiez cuvintele sale. Îi imit stilul de caligrafie și ajung să fiu foarte bună la asta. Când se trezește, nu bagă de seamă că pagina de pe biroul său nu este originalul. Nu vrea să mă creadă, până ce nu-i arăt pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
variatele destine pe care le doresc inamicelor. Nuharoo mi-a arătat o carte numită Calendarul fantomelor chineze, cu ilustrații bizare, pline de viață. Conținutul ei nu-mi este străin. Am auzit fiecare poveste și am văzut în Wuhu un exemplar copiat de mână. Cartea e folosită de povestitorii de la țară. Nuharoo este fascinată, mai ales de „Pantofii roșii brodați“, un basm vechi despre o pereche de pantofi purtați de o fantomă. Când eram copil, am văzut prezicători care făceau predicții false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asta! — Toată lumea în Orașul Interzis îți recunoaște scrisul! Împăratul ridică glasul: Cum ar putea toată lumea să se înșele? — Caligrafia mea nu este un secret, protestează doamna Yun. Sunt cunoscută pentru arta mea. Ar fi foarte ușor pentru oricine să-mi copieze stilul. — Numai că una dintre slujnicele tale te-a surprins când confecționai păpușa. — Vorbiți cu siguranță despre Dee. A inventat asta deoarece mă urăște. — De ce te urăște Dee? Doamna Yun se întoarce. În acest moment, ochii ei o zăresc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fost extins, pentru a deveni parte din rezerva imperială de apă. În 1488, împărații dinastiei Ming, care erau amatori ai frumuseții naturale, au început să construiască rezidența imperială lângă lac. În 1750, împăratul Chien Lung s-a hotărât să copieze peisajul pe care îl admira în sud, în preajma Lacului de Vest din Hangchow și Soochow. I-a luat cincisprezece ani să construiască ceea ce el a numit „un oraș cu un farmec poetic“. Stilul arhitectural sudic a fost copiat cu fidelitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
hotărât să copieze peisajul pe care îl admira în sud, în preajma Lacului de Vest din Hangchow și Soochow. I-a luat cincisprezece ani să construiască ceea ce el a numit „un oraș cu un farmec poetic“. Stilul arhitectural sudic a fost copiat cu fidelitate. Când a fost gata, palatul era transformat într-o pictură vie de o frumusețe fără egal. Îmi plăcea foarte mult să mă plimb pe Lunga Promenadă, un coridor acoperit împărțit în două sute de secțiuni. Începeam de la Poarta Invită-Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
domn, mi-a spus el atunci, al cărui nume nu trebuie să-l știi, îți oferă zece mii de lei în schimbul nuvelei dumitale Calul, pe care te roagă să i-o trimiți prin mine, în original, așa cum ai scris-o, și copie să-ți faci dumneata după ea. E un admirator al dumitale din' cenaclu. Ca să vezi, a mai adăugat criticul cu o blândă filozofie, nici n-ai apucat să te afirmi, și ți-ai și găsit, admiratori. Țin-te bine! Am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
salarii de-ale mele de proaspăt secretar de redacție la un jurnal de după-amiază la care am putut intra tot prin recomandarea criticului, către Ion Vinea, care era director, patron fiind celebrul, pe atunci, Pamfil Șeicaru. M-am grăbit să copiez manuscrisul și să trimit bizarului admirator originalul. Am aflat abia târziu de la Zaharia Stancu că trebuia să fi fost Dinu Nicodin, prieten bun cu criticul, scriitor încifrat, ilizibil, om foarte bogat și de o cruzime rafinata cunoscută numai de puțini
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și iritat dacă îi spui că există într-o operă secrete care nu pot fi desfăcute sau taine care nu pot fi sfâșiate. Ce secrete? Care secrete? Unde vezi dumneata taină? Iată proba: Cetățeanul Ghiță Calup! Jupân Dumitrache a fost copiat după natură. Iar Balzac n-a spus el însuși că vrea să fie secretarul epocii lui? Va să zică secretar! Ce e misteros aici? În edițiile următoare, intrăm însă nu într-o interpretare literară a operei caragialești, ci într-una pur sociologic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Georgescu din Balaci (pe primul despre care am vorbit mai înainte îl chema Ionel Teodorescu și era originar din sat) am scris vreo optsprezece pagini despre istoria invențiilor. Toată școala a rămas uluită. Domnul Georgescu m-a pus să-mi copiez lucrarea, s-o publice el undeva. Ar reieși că ar fi trebuit să ajung fie inventator, fie, în orice caz, un specialist în această materie. N-am ajuns! În ceea ce privește literatura, colegul meu Ion M. Ion, cel căruia fratele său i-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cum mă cheamă, s-a dus la catedră, s-a uitat în catalog și a făcut un mic semn cu creionul, după care și-a reluat plimbarea printre rânduri, dominând și speriind cu statura lui mare orice intenție de a copia ceva de la vecin. Am terminat cu o jumătate de oră mai înainte, am închis caietul și m-am rezemat de bancă uitîndu-mă într-adevăr provocator la profesor. Pe urmă, m-am ridicat, am depus caietul pe catedră și am ieșit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră bine toate soluțiile. ― Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora următoare profesorul cu obișnuitul său sâsâit disprețuitor, oprindu-mi teza. ― De la cine, domnule profesor? l-am întrebat eu în sfârșit cu o ironie la care nu mi se mai putea răspunde. ― Cum de la cine
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
său sâsâit disprețuitor, oprindu-mi teza. ― De la cine, domnule profesor? l-am întrebat eu în sfârșit cu o ironie la care nu mi se mai putea răspunde. ― Cum de la cine? De la vecini! ― Vecinii mei au patru! ― O să vedem. Dacă ai copiat o să-ți dau trei, să ai media generală anuală trei. ― Ce puteam copia de la ei? Vreți cumva să spuneți, dom' profesor, că am copiat din manual? Sau de pe vreo fițuică? A tăcut. Singur ne spunea că la tezele lui (și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
eu în sfârșit cu o ironie la care nu mi se mai putea răspunde. ― Cum de la cine? De la vecini! ― Vecinii mei au patru! ― O să vedem. Dacă ai copiat o să-ți dau trei, să ai media generală anuală trei. ― Ce puteam copia de la ei? Vreți cumva să spuneți, dom' profesor, că am copiat din manual? Sau de pe vreo fițuică? A tăcut. Singur ne spunea că la tezele lui (și avea dreptate) temele erau în așa fel concepute de el încît nici dacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai putea răspunde. ― Cum de la cine? De la vecini! ― Vecinii mei au patru! ― O să vedem. Dacă ai copiat o să-ți dau trei, să ai media generală anuală trei. ― Ce puteam copia de la ei? Vreți cumva să spuneți, dom' profesor, că am copiat din manual? Sau de pe vreo fițuică? A tăcut. Singur ne spunea că la tezele lui (și avea dreptate) temele erau în așa fel concepute de el încît nici dacă ai fi stat liber cu manualul pe bancă și tot nii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un caz de conștiință în transformare. Eroul, un elev, se pregătise pentru teză în felul său: și-a confecționat fițuici și s-a așezat în banca de lîngă fereastră pe unde, din cauza ghivecelor, profesorul nu se putea strecura. Tocmai cînd copia mai abitir, interveni acel amănunt semnificativ pe care atât de stăruitor ni-l recomandase Popescu: strecurată prin geam, o rază de soare îl mustră pe erou, declanșîndu-i în conștiință un proces. Scîrțîitul penițelor, bîzîiala unei muște ce se muta pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care pîrîitul tubelor și zbierătul trompetelor se dezlănțuie triumfător, în personaj are loc o transformare. Roșu și transpirat, e se scoală trepidînd în picioare ca să predea profesorului coala albă. Recunoscînd că n-a învățat, mărturisește că a avut intenția să copieze. Față de colegi își luă atunci în mod solemn angajamentul că nu va mai repeta gestul. Abia acum conștiința i se liniștește. Luminoasă și fierbinte, raza de soare îi șoptea felicitări. Observam la cei care admiteau criteriile lui Popescu că interesul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trecută că sunt convins că e cea mai veche din lume. Cei care vor aduna În carnetele un număr suficient de ore vor primi la toamnă manuale noi; ceilalți, vechituri mâzgălite și cu foi lipsă, smulse de târlanii care au copiat pe la extemporale. Observ că anumite strălucite minți nu ne mai onorează astăzi cu prezența: cu atât mai bine! Voi avea grijă să recupereze gravele rămâneri În urmă. Am vorbit data trecută despre un fenomen care aici, la noi, la câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așezați temeinic În rosturile lor, să le arate ce drăcii făcuseră pe când erau mici. În acel dosar strecurase și o copie - pe care, am aflat de curând, o avea de la un cumătru al său, sanitar, care la rândul său o copiase pe un colț de masă În separeul din fundul Bufetului, tot după o copie de mână făcută de negustoreasa Olga, pe tejgheaua de la prăvălia fără firmă unde mirosea a gaz, untdelemn, zahăr, vanilie și detergent la saci. Eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În lemnul alb, neted și mângâios când trăgătorul Își proptea pe el palmele și obrazul drept, vânat de tot felul: mistreț, iepure, fazan, gâscă, cerb, prepeliță, căprioară și chiar, fioros și ridicat pe picioarele din spate, un urs. Desenele le copiase mai Întâi cu o foiță de indigo dintr-o carte veche de cunoștințe despre natură găsită prin podul casei și abia apoi, scoțând de atâta Încordare și uitare de sine limba pe la colțurile gurii, arsese contururile cu vârful Înroșit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și a faptului că el chiar voia să-i Învețe carte pe acei năpăstuiți elevi, Însă nu se Împăca În sine cu gândul că mulți dintre dascăli veneau la școală mai mult ca să se odihnească, Îi puneau pe copii să copieze pe caiete lecțiile din manuale, numărau zilele rămase până la leafă, apoi plecau către treburile cu adevărat serioase: creșterea de orătănii, distilarea de rachiu, negoțul cu alimente pe sub mână prin orașele mai apropiate. După revoluție, neliniștea și setea de dreptate i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câteva zile de liniște și pace ar fi fost cea mai bună pregătire pentru apropiata campanie. Mitsuharu avea deplină încredere în bunul simț și în inteligența vărului său. Întrebându-se cum își omora vremea Mitsuhide, îi vizită camera. Mitsuhide picta, copiind dintr-o carte deschisă. — Ei, ce faci? se opri Mitsuharu lângă el, privind, mulțumit de calmul lui Mitsuhide și bucuros că puteau împărtăși ceva. — Mitsuharu? Nu te uita. Nici acum nu pot picta în fața altora. Mitsuhide puse jos pensula, manifestând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
1997, întrucât prima variantă pe care i-o prezentasem cu un scris mărunt, Mariana mi-a spus că nu poate citi un asemenea scris. Această a doua variantă era rescrisă și nu copiată, pentru că îmi venea mult mai greu să copiez, decât să rescriu totul. Doamna Felicia Obrocaru-Sloviev m-a contactat telefonic și m-a rugat insistent, repet, insistent să public cele scrise, deoarece a văzut în scrisul meu un mod atât de cursiv în prezentarea trăirilor mele în cadrul unor evenimente
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
celelalte prin forța ei de simbol, personalitatea bătrânului Duca a fost îndeajuns de puternică pentru a domni o întreagă epocă numită vremea Ducăi Vodă. Duca Vodă cel bătrân „era de moșie din Țara Grecească, de la Rumele”<footnote Ion Neculce, Cronica, copiată de Ioasaf Luca (manuscrisul Mihail), Editura Litera, București, 1980, p. 5 (vezi Nicolae Iorga, Del Chiaro - satul Policiani) footnote>. Legenda spune că, pe când prezida Divanul a fost întrerupt de un turc, fostul lui stăpân din Rumele care i-a strigat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
neam și de limbă a românilor, iar unele traduceri prin frumusețea limbii și a capacității de evocare s-au impus și au rămas ca adevărate monumente literare. În chiliile mănăstirilor au viețuit caligrafi și miniaturiști care, cu talentul lor au copiat și decorat textele sacre. Alți călugări au avut talentul de a făuri obiecte din metale prețioase, alții au realizat broderii cu fir de aur și argint. Unii și-au exprimat talentul sculptând în piatră pietre de mormânt, iar din lemn
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]