1,864 matches
-
canistră. — Toshiro dragă - zise bărbosul -, du-te și mai adă ceva pentru băieți și copilașul ăsta, vezi și tu în sacul ăla maro... Toshiro reveni cu sacul și-l puse înaintea bărbosului. Ia luați, băieți, de-aici. Ia și tu, copilaș! zise bărbosul către micul Benga și începu să scoată cu amândouă mâinile pixuri, gume, bujii, săpunuri, minicalculatoare, mulinete „Shakespeare”, baterii, aftershave-uri, banane. Goli tot sacul, apoi îl aruncă pe hublou. — Domnule Herbert - îndrăzni comandantul Felix -, dacă nu vă supărați, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de sudoare -, da’ nici până astăzi nu m-am putut obișnui cu toată fierăria asta. Da’ dacă astea sunt condițiili... Păi cine te pune să umbli așa în spațiu? zise Dromiket 4. — Nevoia, dom’șef, răspunse omul. Când acasă plâng copilașii, ce să faci? Îți iei sarsanaua și te duci oriunde să aduci, că ei ce știe dacă e mici și mamă n-are... — Copii ai? întrebă Getta 2. — Da’ ce n-am, coniță! Am reumatism, am un frate-n pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pieptul i se uscase în timpul bolii. Însă asta era o tristețe pe care o putea suporta. Avea doi fii, amândoi sănătoși și puternici și nu-i părea rău după fiica visată. Când au crescut și n-au mai fost niște copilași și au plecat de lângă ea, Zilpa a fost tristă pentru că n-avea o fată pe care s-o învețe și să-i spună povești femeiești. Dar când îi ținea în brațe, simțea doar bucuria de a fi mamă și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au umplut inima și casa soțului meu. Am primit sute de sărutări dulci în fiecare zi. - Sunteți elixirul tinereții, spuneam eu, în timp ce-i gâdilam și râdeam cu ei. Sunteți reazemul acestor oase bătrâne. Mă țineți în viață. Dar nici măcar devotamentul copilașilor nu poate ține moartea la distanță pentru totdeauna. Îmi venise vremea. N-am suferit mult. M-a trezit în noapte o greutate care îmi zdrobea pieptul, dar după primul șoc n-am mai simțit durere. Benia mi-a ținut fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
credeți-mă, aș visa somn dacă mintea mea nu ar fi plină de o groază de alte lucruri decât de vise, Îmi place să mă furișez În camera lui Ben, să mă așez pe scaunul albastru și să-l privesc. Copilașul meu arată ca și cum s-ar lua de piept cu somnul, ca un omuleț În miniatură care Încearcă să sară Într-un autobuz care accelerează. În noaptea asta, doarme lățit pe toată suprafața pătuțului, pe burtă, cu brațele Întinse, cu degețelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
toaletă, fata mea cântă colinda fără să se Încurce la nici un cuvânt, iar eu simt o Înțepătură de mândrie În cutia toracică. De ce oare te emoționează mult mai mult să auzi colindul Away in a Manger 1 interpretat de niște copilași În stilul acela al lor abrupt și grăbit decât de Întregul cor de la King’s College, perfect sincronizat? Cotrobăi În buzunarul hainei și, Într-un colț uitat, găsesc un șervețel. 15.41: La gustarea de după, poți vedea o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o buiotă umană. Când se uită peste curtea școlii, Își dă seama pe loc că sunt eu, dar Îi ia o secundă până se vede pe fața ei plăcerea. —O, Kathy, iubita, Îmi spune ea apropiindu-se de mine cu copilașul rănit, ce surpriză minunată. Credeam că ești În America. —Am fost. M-am Întors acum câteva zile. Când o pup, obrazul Îi e rece ca un măr. —Lauren, spune mama adresându-se copilului care scâncește, ea e fetița mea. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Building. Îți amintești că așa Îi spuneai clădirii Empire State Building? — Nu, nu e adevărat. Ba da, iubire. —Maaaaa-mi, Îmi spune Emily lungindu-mi sâcâitor titlul pentru un maxim de efect, așa vorbesc copiii foarte mici. Eu nu mai sunt copilaș. Nu, draga mea, nu mai ești. Totul trece așa de repede, nu-i așa? Într-o zi Îi auzi spunând toate lucrurile astea haioase pe care juri că o să le notezi și nu o faci niciodată și dintr-o dată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu horbote de spumă, străfundurile amâmdorora rămânând Însă răscolite de gânduri și taine. Sufletul lui Va era copleșit de ceva ce nu-l putea concretiza ca durere, dar era apăsător ca lipsa ultimei speranțe. Înțelegea oare, În universul său de copilaș, pierderea primei sale mari iubiri care durase numai douăzeci de luni? CAP. II - A doua mare iubire Pe când Soarele cobora vertiginos spre Asfințit, Dorița copleșită de gânduri, vise și mai ales de scumpa povară din spatele său, povară ce abia se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru a câștiga câte ceva. „Frumoasîfrumoasî da’ cam prostuțî” a admis Maria după ce Anica, așa o chema pe fata de nici douăzeci de ani, a plecat acasă cu câștigul muncii sale, sub forma a o sută de lei și cu un copilaș În burtă! Maria mai știa că Victor nu putea să reziste tentației tentantei fete și a uzat de toate mijloacele sale de cuceritor făptuind grozăvia ce va aduce schimbări În viața tuturor. Între Victor și Maria au Început certuri interminabile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ea ați venit, discuția noastră încetează înainte de a începe. Fața i se întunecase și mâinile puse pe brațele fotoliului în care stătea începuseră să îi tremure. Târfa asta trebuia spânzurată încă de acum șase ani! Nu știați? Sunt aici doi copilași gemeni, care au crescut fără mamă. Știu și înțeleg asta, pentru că și eu am crescut un băiat, dar ce mai știu, Aga Malek, vă spun asta în calitate de avocată, e că niciuna dintre probe nu o 1. Nimic nu întrece înțelepciunea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
plătește! Zice el că-i bine, tu zi la fel. Zice el că-i rău, rău este! Nu-l încontra! Mușteriul tău, stăpânul tău! Mai aduci vorba, încerci: "Mă nea cutare, dacă v-aș căra eu și niște zahăr pentru copilași, acadele, ba făină, că n-aveți, nițel mălai, pastrama, ce nu trebuie la casa omului? Sare, borș, să facă nevasta, aici e aici!" De la lucru mic ies banii! Ascultă ce zic oamenii, pe urmă bagi capital în fleacurile astea și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea să ne facă bine. Soarele strălucea și, deși aerul se simțea rece, era, cel puțin, mai proaspăt decât în canal, în ciuda gazelor de eșapament de pe Pentonville Road. Am luat-o încet către Islington, pe lângă locul de joacă plin de copilași care urlau și mame care tot fumau și se priveau în gol, cu tristețe, pe lângă domeniul privat care urma, pe lângă părculețul cel verde unde mâncam sandvișuri când era vreme bună, pe lângă strada Cynthia și în sus, pe deal. Ascunși, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dăruindu-le mai mult decât li se cuvenea, având În vedere cataclismul care urma să lichideze toată lumea pe care o cunoscuseră. Geniul a dispărut după ce totul a fost Înmagazinat, așa cum se Întâmplă și cu ceilalți copii mai speciali, copii minune - copilași frumușei, cu capete cârlionțate, care flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
patului meu. Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
meu. Mama urca dinspre verandă sau dinspre salon, unde viața continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
non-unionist Înrăit și nu mă atrag excursiile organizate prin paradisuri antropomorfe, mă las În voia propriilor stratageme, deloc neglijabile, când mă gândesc la ce e mai bun În viață; ca acum, când văd retrospectiv grija mea de falsă lăuză pentru copilașul nostru. Îți amintești descoperirile noastre (pe care le fac probabil toți părinții): forma perfectă a unghiilor miniaturale ale mâinii pe care mi-o arătai În tăcere, așezată pe palma ta ca o meduză eșuată pe plajă; țesătura epidermei de pe membre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și până la maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-o pantomimă, câteva gesturi rapide. Mâna dreaptă sus, apoi la piept, capul întors spre stânga, cu un zâmbet cât mai larg. La un moment dat a strigat scurt: „Paulică, vino cu șoimu’!“. A apărut un alt ins, cu un copilaș de mână. Cei doi au venit drept spre mine. „Toarșu’ - mi-a spus cel care-l chemase pe Paulică - vă rog io, mă-nțelegeți, se face reportaj filmat în direct la televizor, ziceau că vine la opt, când își exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intrat. Am votat în cabină cu șoimul în cârcă. Ajunși la urnă, copilul s-a aplecat cum trebuie, rămânând cu buletinele în mână, rânjind patriotic. Trei inși filmau de zor. O femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului și a rămas cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În lumina orbitoare a reflectoarelor, în timp ce șoimul se chinuia să bage buletinul de vot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăsături ale propriului său chip, trăsături pe care mai apoi le căuta În băltoacele pe care le formase marea printre stînci, Întrebîndu-se prin ce capriciu bizar al Creatorului le pedepsise Natura cu o asemenea Înfățișare. Să fi avut oare dreptate copilașii care Îi strigau pe stradă că maică-sa se culcase cu Însuși dracul? Era oare cu putință ca cineva să fie fiul lui Lucifer și să trăiască așa, ca oricare muritor, pe Pămînt? Cu ani În urmă, cînd se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă poarte mai departe, ca să zic așa, puteam să par celor din jur ca și cum aș purta o responsabilitate reală. Câteodată aveam impresia că Sally vede foarte bine: a fost un copil foarte precaut - așa fusese dintotdeauna - și, în vreme ce Ben fusese copilașul meu, Sally îmi păruse adesea mai degrabă o egală. Și totuși, în momentul acesta, privind la trandafirii roz de pe felicitare, mă simțeam de vreo șase ani. E așa un scump, Charlie al meu, m-am gândit eu. Doar un băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Chiar și de unde mă aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit. Părul din față îi era întunecat și ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
i-o și răpise. Suferința și durerea i-au stat mereu alături; una de-a dreapta și alta de-a stânga. Îndărăt, nu putea să se întoarcă, era văduvă. Dumnezeu, însă, îi lăsase o posibilitate de a putea privi înainte; era copilașul ei - Costică- așa îi zicea ea. Lacrimile mamei și dragostea ce i-o purta parcă îi turnau apă la rădăcini, ca unui pom. Creștea înalt și frumos ca un brad. Era muncitor și ascultător. Îl crescuse și educase bunica Dosia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]