2,395 matches
-
ei albi și mărunți ca de pisică, loviți de lumină îi fulgeră inima. „Dacă nu e la mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise el. Fata era înaltă, zveltă, cu părul auriu, de culoarea orzului copt, lins pe frunte și legat într-un coc mare, ochii mari de culoarea sinelei, obrazul alb trandafiriu, nasul subțire cu nari pâlpâiitoare și gură fermecător arcuită... Sânii zglobii, drepți, plini de o viață misterioasă, pâlpâiau fără încetare. Șoldurile glorioase, pline
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mama pe care o cunoșteau ele, încât habar n-aveau ce trebuiau să facă. În fiecare clipă a vieții lor, Minette le fusese alături. Când se întorceau de la școală, o găseau în bucătărie, înconjurată de parfumul pâinii și biscuiților proaspăt copți; mulțumită abilității ei de a copia orice model de rochie și de a-l croi la mașina ei de cusut, fetele erau întotdeauna îmbrăcate la modă; ori de câte ori vreuna din ele era mâhnită sau suferea din cauza cuiva, femeia reușea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
astfel de moarte. Dar tăieturile astea din piele? Arată ca niște răni cauzate de cuțit. — Din nou, ceva la care te poți aștepta, răspunse Illmann. Căldura din timpul unui incendiu puternic face ca pielea să crape precum coaja unei banane coapte. Asta, dacă mai ții minte cum arată o banană. — Unde ai găsit canistrele cu benzină? El Își ridică sprâncenele Întrebător: — Oho, și despre astea știi? Da, am găsit două canistre goale În grădină. Nu cred că erau acolo de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, dar nu se zărea țipenie de om Înăuntru. În vecini, la biroul lui Heinrich Billinger, contabil „german“, cărbunarul livra niște bricheți din cărbune cafeniu pe ceva care semăna cu o tavă de copt pâine. L-am Întrebat dacă-și aduce aminte când s-a Închis pensiunea. El se șterse pe sprânceana-i transpirată, și apoi Încercă să-și amintească. — Nu a fost niciodată ceea ce s-ar putea numi o pensiune adevărată, declară el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu știu a mă iscăli! Alte vremuri, vecine, suspină megieșul Dimitrie. Dar, hai mai bine să ne bucurăm de nașterea pruncului Hristos! Bătrana puse înaintea oaspeților o strachină cu turte cu julfă, scoase, din cuptor, o oală cu sarmale, cartofi copți și o tingire, în care străluceau plăcinte cu bostan. Se strânseră toți în jurul unei mescioare, cu trei picioare, așezată înspre laița de la geam. Se închinară la icoanele sfinte și începură a mânca bucatele gătite de baba Ileana, dând, mai întâi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war), și șoldurile 169 lor acaju erau aidoma cu ale unor femei coapte și dulci, așezate în poala celor care cântau. Profesorii se aplecau unul spre altul, pe locurile din față, rozîndu-și brațele ochelarilor și numărîndu-și elevii. Tabăra, cu lumea ei pestriță și enigmatică, trecuse pe lângă ei fără să lase vreo urmă în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi-am întors niciodată ochii spre lumea din biserică, știam că este acolo, am cântat cum am putut eu mai frumos, o vedeam cuminte la brațul mamei sale, doi ochi albaștri frumos îmbrăcați de sărbătoare, părul blond de culoarea grâului copt, dat peste cap în strânsoarea unei cordeluțe aurii, m-a oprit părintele după slujbă, să trec pe la el, așa că n-am mai ajuns-o din urmă pe Ileana, abia am scăpat de preoteasă să nu rămân la ei la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el, și brațul lui face iarăși o acoladă prin aerul luminos al bisericii, la el parcă totul se petrece deodată! Așa este, părinte! Spune-mi, Daniel, tu ai mai stat de vorbă cu Theo, deși mintea ta nu era prea coaptă să înțelegi totul, mie nu-mi place deloc ceea ce văd și cred că nici lui Dumnezeu, de ce crezi că a pictat Theo astfel? Eu, părinte, nu simt! De când am făcut noi această biserică toate picturile pe care le văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când am mai fost la Paris?! Acum eu singur și ea bronzată, întoarsă de la mare cu miros de sare în păr, îmbrăcată probabil în galben-portocaliu, i-am spus întotdeauna că-i stă bine în galben-portocaliu cu pielea ei de piersică coaptă, neînțelegând ce se întâmplă cu noi, înțelegând fără s-o recunoască că nu sunt capabil de dăruire, și cum aș putea fi când alte doruri neiertătoare, de ce, se întreabă cu fiecare gând al ei ce mă face prezent acolo, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și mii de ani, am adăugat alte șapte. Și, după tonul solemn cu care vorbea, părea să știe că acele șapte litere, născute din alfabetul demotic, aveau să se perpetueze, după multe secole, în alfabetul pe care astăzi îl numim copt. — Dar, pe lângă toate acestea, fiecare obiect pe care îl vezi pe pământ, fiecare faptă pe care o faci, fiecare idee a minții tale este reprezentată în limba sacră printr-o imagine. Pentru că între lumea vizibilă și cea invizibilă nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cuvânt scris asistă, chiar În actul scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă din ceața ce plutește deasupra apelor; „De ce m-ai strigat, soră?“; alergat de cuvinte pe marginea miriștilor Înflorite, a doua oară pândit de spicele de grâu coapte, ademenit de greieri În țărâna somnolentă; „De ce m-ai strigat, soră, nu știai că scriu?“; mă Întorc spre vorbire ca un prizonier Înrăit măsurând pereții temniței. (azi) Nu pot să dorm: o visez pe mama; „Băiatul mamii, adu-mi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Gheorghe. Aș veni, Adriana, cum aș mai veni, dar nu-mi arde de Însurătoare, căci tu, fată dragă, ești bună de nevastă. Ce nevastă bună ai fi tu! (azi) Aproape toți, În liceu, eram fascinați de Caterina, o fată mai coaptă, ce se plimba cu soldați pe centru, fără frică de profesorii severi cu carnețelul În mână; cu ea Își dădeau Întâlnire fiecare din noi Într-un parc sălbăticit de lângă spital; i-am dat Întâlnire și eu, deși se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
încă pe partea greșită, aș fi luat vreo două sau trei Cola, un aperitiv sau ceva gen inele de ceapă sau pate de pui, o groază de pâine cu unt pe tot timpu’ mesei și o friptură uriașă cu cartofi copți (și mai mult unt drag!) sau cu cartofi prăjiți (sau câteodată scăpam la amândouă, punând-o pe Denisha să comande). Și la sfârșit desert, bineînțeles! De obicei prăjitură cu ciocolată sau înghețată cu sos de unt și scotch. Aseară am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
drag!) sau cu cartofi prăjiți (sau câteodată scăpam la amândouă, punând-o pe Denisha să comande). Și la sfârșit desert, bineînțeles! De obicei prăjitură cu ciocolată sau înghețată cu sos de unt și scotch. Aseară am comandat doar... un cartof copt! Asta a fost tot!! Și nici măcar ceva de băut, în afară de apă!!! Mi-am mâncat aproape tot cartoful cu un pic de Flora 1 și am luat cam două mușcături din friptura de pulpă a lu’ Charlie. Am fost așa mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am speriat? Când se uită mai bine, văzu că stătea în balansoarul din lemn de mahon în celălalt capăt al camerei. Ținea mâinile încrucișate la piept și capul sprijinit de speteaza scaunului. De undeva venea miros de usturoi și pâine coaptă. Ce faci aici? — Te admiram cum dormi. — Cum dorm? — Am urcat să te chem la masă, dar arătai atât de senină. Eu nu prea pot să dorm, așa că întotdeauna îmi place să mă uit la cineva care doarme. Poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
le aștepta la bagaje turuind într-una plină de bucurie și de idei despre cum își vor petrece weekendul. — Mai întâi mergem la cumpărături, anunță Adriana în timp ce deschise portiera mașinii ei nou-nouțe, un BMW M3 decapotabil, roșu ca un măr copt. — Drăguță mașină! zise Emmy plimbându-și mâna pe capotă. Adriana zâmbi fericită. — Așa-i că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru independență” de la părinții mei. — Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de la doamna Hug. Basie ședea pe podea, lîngă el, iar cei doi băieți englezi dormeau cu capetele În poala lui. Stewardul de cabine era conștient Încă, dar se retrăsese În sine, cu fața lui moale ca pulpa unui fruct prea copt. Adesea Îi era greață și podeaua camionului era acoperită de vomă și urină, și Îl tot bătea la cap pe Jim să o curețe. Și doamna Hug Împreună cu tatăl ei zăceau, pe podea, vorbind rar unul cu celălalt și concentrîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părul din nas, șmirghel, spirtiere, chit, motoare, șaltere de porțelan, naftalină, brice, oglinzi, mileuri, mașini de tuns, mașini de cusut, carbid). Într-un târziu, după o lungă plimbare prin praful talciocului, altul decât praful câmpiei, un praf mirosind a hârtie coaptă, levănțică și ulei de nucă, printre maldăre de cărți, bani vechi, ilustrate și clasoare cu timbre lipsite de orice valoare, răsare paltonul mult râvnit, gri Închis, aproape spre negru, din stofă groasă și fină. Nou-nouț. Cu târguială mare ajunge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bolnavii, în timp ce treceam pe lângă ei căutând un pat gol. Da, mi-ar fi plăcut să mă vâr într-unul din așternuturile acelea albe și să rămân acolo așteptând să aibă cineva grijă de mine. Un termometru sub braț, un măr copt, o pijama care să mă scoată din lume. Vroiam să-i spun Italiei adevărul, dar am strâns-o în brațe și am închis ochii. Avea deja o față de pisică gravidă, pe care apărea deseori o expresie de greață, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zonă vulnerabilă unor pericole ca sticla spartă, cuiele ruginite și alte o sută de capcane? Privirea îmi urcă pe trupul ei, de la pulpele curbate ce te invitau la dans la pantalonii scurți mov care îi transformau fundul într-o prună coaptă. Mâna mea cuprinse forma aceea. În fața ei, două corpuri mici arămii, lucioase, pline de săpun, care stropeau în delir. Fiica mea mai mare se ridică să mă ia în brațe, dar alunecă și dispăru dincolo de bordura căzii. M-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era sirop obișnuit de mere și l-am dus înapoi în frigider, dar era prea târziu. Știam la ce se gândește. Ce bărbat ia mâncarea de la gura copilului? Nu putea înțelege. Frigiderele din copilăria ei fuseseră pline ochi cu fructe coapte, lapte cu smântână și atâta mâncare rămasă încât se strica și trebuia aruncată. În anexa secretă, am fi putut trăi o săptămână din mâncarea pe care o arunca soacra mea într-o zi. Pentru soția mea, foamea însemna o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin descoperind obiceiurile sexuale ciudate ale eschimoșilor. Acela de a pune la dispoziția adolescenților o văduvă coaptă ca parte a ritualului de inițiere Îi trezi brusc pulsații delicioase În abdomen. Mâinedimineață le va explica totul iubitelor sale, care Îl vor ierta cu siguranță: doar era vorba, mai mult sau mai puțin, de intervenția unei forțe majore. În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
felie făcea o impresie stranie, ceea ce îi sărea oricum în ochi oricui, datorită cojii de un oliv închis. Tata se aplecă peste sfertul lui, curios, cu obrazul lui ascuțit, își vârî lingura de argint în masa verde-gălbuie - Vi se pare coaptă? - și-și băgă o bucată în gură, luându-și o mină de cunoscător și degustător cu experiență, dar fața i se întunecă repede. Scuipă ce avea în gură și spuse: - Să n-o mai văd! Parcă aș mușca dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
loc două fete slăbănoage, stoarse de muncă. Ceva mai înaltă decât mine, Albertina mă privea de sus, cerceta banana ce i-o dăruiam în treacăt, și zicea cu gura plină „Ih dankă”. Era femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-se de cămin cu capul susținut În palme, el Își storcea mintea În căutarea unui mot juste, și niciodată, dar niciodată nu Îi sugera ea Însăși vreunul. Îi admira opera până la idolatrie, cu rezerve În ce privea stilul târziu, mai copt, fără a visa măcar să dea glas vreunei critici. Loialitatea și discreția Îi erau totale. Singurul ei regret era că Începuse să lucreze pentru HJ abia după ce lucrările mai bune fuseseră scrise - ar fi fost o onoare imensă să colaboreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]