1,685 matches
-
doar al-‚all"q nu-i poate fi aplicat decât lui Dumnezeu, asemenea biblicului BÄrQ’. Toate aceste nume sunt cel mai adesea traduse în limba română cu „Făcătorul”; tradiția traducerilor biblice a încetățenit și numele metaforic „Ziditorul”, iar traducerile din Coran nu se tem să folosească și termenul mai nou și mai propriu „Creatorul”. 4.1.18. al-Muœawwir (2.1.9.4.) și YÄțQr (3.1.10.2.), ambele traduse uneori cu „Plăsmuitorul”, sau „Făuritorul”, desi numai cel biblic denumește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dynástQs (3.2.1.6.3.), despótQs (3.2.2.8.2.), ho árchÄn (3.2.2.8.3.). Toate aceste nume se pot traduce cu „Domnul”, sau „Stăpânul”. Totuși, între numele coranice și cele biblice există o deosebire: niciodată Coranul nu-l numește pe Dumnezeu „Domnul” al-Rabb, ci fie Rabb al-‘"lamn („Stăpânul lumilor/veacurilor”), fie Rabb al-samaw"t wa al-arð309 („Domnul cerurilor și al pământului”), Rabb al-mašriq wa-l-maghrib („Stăpânul răsăritului și al apusului”) sau Rabb al-‘arš al-kar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și de contextele mai numeroase în care se întâlnește această din urmă face din acestă unul dintre cele mai importante atribute ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament, iar în Noul Testament, chiar atributul esențial, Dumnezeu fiind definit că agápQ, „Iubire”311. În Coran și în contextul islamic, Wadód este departe de a avea o astfel de importantă. Ambele ar putea fi traduse cu „iubitor”, dar pentru cel biblic orice soluție de traducere este insuficientă. Din fericire, contextul îi atenuează rezistență la transfer. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ele, cele biblice conotează și vindecarea celui care, păcătuind, s-a rănit, a căpătat tare, handicapuri. De aceea și verbul s"laƒ, de la care sunt derivate, nu-l poate avea ca subiect decât pe Dumnezeu. 4.3. Nume divine din Coran care nu au corespondent în Biblietc "4.3. Nume divine din Coran care nu au corespondent în Biblie" Această lipsă de corespondență se explică fie prin faptul că în Biblie nu apare numele care să exprime respectivă semnificație, deși ea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a căpătat tare, handicapuri. De aceea și verbul s"laƒ, de la care sunt derivate, nu-l poate avea ca subiect decât pe Dumnezeu. 4.3. Nume divine din Coran care nu au corespondent în Biblietc "4.3. Nume divine din Coran care nu au corespondent în Biblie" Această lipsă de corespondență se explică fie prin faptul că în Biblie nu apare numele care să exprime respectivă semnificație, deși ea este exprimată altfel, fie prin faptul că semnificația numelui respectiv îi este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care să exprime respectivă semnificație, deși ea este exprimată altfel, fie prin faptul că semnificația numelui respectiv îi este străină Bibliei. Totuși, o delimitare strictă a acestor două situații este dificilă, din pricina unei deosebiri majore între aceste două cărți: în vreme ce Coranul exprimă o experiență religioasă la un nivel aproape sincronic, Biblia este produsul unei evoluții îndelungate și, ca atare, semnificația unui nume coranic poate spune despre Dumnezeu un lucru pe care Biblia l-a exprimat într-un text mai arhaic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3.2.), deși este în toate listele tradiționale, nu se află ca atare în Coran, ci sub formă de verb la imperfect, persoana a III-a singular (yabq"). Ideea existenței neschimbătoare a lui Dumnezeu, a dăinuirii lui infinite este exprimată și în Biblie, de pildă în Psalmul 102/101,27: „Ele (i.e. cerurile și pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-ți erau ascunse oasele mele când am fost plăsmuit în taină, urzit în adâncurile pământului. Ochii tăi m-au văzut înainte de a ma naște/și în cartea ta îmi erau scrise zilele toate: erau făurite pe când nu era nici una. Și Coranul spune, când îl numește pe Dumnezeu W"si‘: „Oriunde v-ați întoarce, veți afla fața lui Dumnezeu, căci El este Cuprinzător, știutor.” (2,115) (GG) Pe de altă parte, în psalmul citat, ideea de atotprezență se împletește și cu aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.6.2.), Muqtadir (2.1.6.3.) se referă la capacitatea lui Dumnezeu de a săvârși orice voiește. Biblia exprimă această idee de obicei prin narațiuni întregi, dar nu conține nici un nume sinonim cu cele trei nume divine din Coran. 4.3.9. șal-țLa” f (2.1.8.14.), în contextele în care pare să însemne „Cel ager/pătrunzător” poate fi echivalat cu trei dintre multiplele atribute ale „duhului” care se află în înțelepciunea personificata din Înț 7,22-23: leptón
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbul n"tan la un mod personal sau la participiul prezent urmat de complement direct ce exprimă darul (hrană, binecuvântare, urmași, ploaie etc.) Și în acest caz se constată caracterul concret al limbajului biblic, față de cel mult mai conceptualizat al Coranului. 4.3.15. (al-)Taww"b, Q"bil al-tawb (2.1.15.3.). Nici pentru aceste nume care exprimă atitudinea lui Dumnezeu față de păcătosul căit nu aflăm corespondent în Biblie, ci afirmații de tipul: lQ> nišeb"r we-ni:ekeh ’Eloh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exprima interiorul omului (cf. Mt 6, 1-6.16-18). De aceea nu are sens să fie socotite, numărate. 4.4. Nume divine din Biblie care nu au corespondent în Corantc "4.4. Nume divine din Biblie care nu au corespondent în Coran" 4.4.1. YHWH (3.1.2.), numele revelat din Vechiul Testament. În majoritatea traducerilor însă, care au optat pentru transferarea lui cu o vocabula ce traduce de fapt pe ’A:Än"y, respectiv kýrios, ce a ajuns să-l înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oștirile israelite sau oștirile de stele. 4.4.7. BoƒQn (3.1.9.4.), ‚oqQr (3.1.9.5.) și TokQn (3.1.9.6.), nume care spun despre Dumnezeu că cercetează, scrutează, sunt specifice limbajului concret al Bibliei. Limbajul Coranului, măi conceptualizat, conține nume cu foarte multe ocurente care îl arată pe Dumnezeu că „Știutor”: ‘!lim (2.1.8.1.), ‘All"m (2.1.8.2.), (al-)‘Alm (2.1.8.3.), (al-)‚abr (2.1.8.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru fiecare om, exprimă o relație cu divinitatea care este de neconceput pentru islam. 4.4.10. Ro‘eh (3.1.16.6.), ho poimen șho kalósț (3.2.2.16.1.). Metaforă păstorului pentru divinitate nu este prezentă în Coran: poate fiindcă este prea concretă și pare a sugera că Dumnezeu se ostenește pentru om. 4.4.11. MÄšia‘ (3.1.16.1.), ho sÄter (3.2.1.11. și 3.2.2.13.1.). Sunt nume care îl arată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.1.1.5.), hQ megalosýnQ („Mărirea” - 3.2.1.1.6.), ho eulogQtós („Cel binecuvântat” - 3.2.1.1.8.), tò ónoma („Numele” - 3.2.1.1.10. și 3.2.2.1.3.) nu au corespondențe în Coran. Excepție face ho hýpsistos („Cel Preaînalt”), pe care l-am semnalat la 4.1.8. 4.4.13. Ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos (3.2.1.3.3.) este un nume care exprimă într-un mod specific
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un mod specific numai Bibliei veșnicia lui Dumnezeu în relație cu mersul istoriei umane. Această, precedată și însoțită de Cel care este, îl are și că orizont ultim, dătător de sens. 4.4.14. Unele nume hristice au corespondențe în Coran, dar, evident, nu ca nume divine: IQso¤s este în Coran ‘Œs" ibn Maryam (2, 87; 4, 171; 19, 34 etc.), Christós este Mas≤, folosit de unsprezece ori că nume propriu al lui Isus, dar nu în sensul de „consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mersul istoriei umane. Această, precedată și însoțită de Cel care este, îl are și că orizont ultim, dătător de sens. 4.4.14. Unele nume hristice au corespondențe în Coran, dar, evident, nu ca nume divine: IQso¤s este în Coran ‘Œs" ibn Maryam (2, 87; 4, 171; 19, 34 etc.), Christós este Mas≤, folosit de unsprezece ori că nume propriu al lui Isus, dar nu în sensul de „consacrat prin ungere”, ca ebraicul mÄša≤, ci de „cel care atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hyiòs to¤ theo¤ ori faptul de a-i atribui lui Isus nume divine constituie în ochii islamicilor o cumplită blasfemie (cf. 19, 89-90). 4.4.15. În același fel, nu poate fi vorba de nume pneumatice. Cand se spune în Coran ’ayyadn"-hu bi-róh al-qudus, „l-am întărit șpe Isus, fiul Marieiț cu duhul sfințeniei”, sau fă-’arsaln" ’ilayh" róhan", „I-am trimis șMarieiț duhul nostru” (19, 17), ró≤ se referă, spun comentatorii, la solul ceresc, la îngerul Gabriel. Constatăm, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
însemnat (mai mult de o treime din numele divine din Coran au astfel de echivalente). Acestora li se adaugă numele comparabile care nu constituie echivalente propriu-zise (peste douăzeci de astfel de perechi). Chiar când e vorba de nume divine din Coran care nu au corespondent explicit în Biblie, ceea ce exprimă ele despre Dumnezeu consuna cu cele afirmate și în Biblie, cu doar două excepții: Mai numeroase sunt numele divine din Biblie fără echivalent în Coran: cele străvechi (Šaddai, ’Pl ‘ol"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
e vorba de nume divine din Coran care nu au corespondent explicit în Biblie, ceea ce exprimă ele despre Dumnezeu consuna cu cele afirmate și în Biblie, cu doar două excepții: Mai numeroase sunt numele divine din Biblie fără echivalent în Coran: cele străvechi (Šaddai, ’Pl ‘ol"m, cele specifice revelației mozaice (YHWH, YHWH Te>"’ ÄÖ) sau care exprimă și legătura privilegiată cu poporul israelit (’!>r Ya‘aqo>) și mai ales cele ce țin de revelația neotestamentară (ho pater, ho sÄter, numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în valoare, în fiecare dintre cele două cărți sacre.tc "4.5. Ni se pare interesant de comparat, în acest context, și modul în care numele divine sunt accentuate, puse în valoare, în fiecare dintre cele două cărți sacre." În Coran, ele apar cel mai adesea grupate câte două în final de verset, cu sonorități asemănătoare, date mai ales de schemele adjectivelor verbale cu sens intensiv; mai rar, aceste nume se înșiruie că o „lista” în miniatură, cum este cea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kaì ho éschatos, hQ archg kaì tò télos: „Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urma, Începutul și Sfârșitul.” (Ap 22, 13) Însă efectul poetic și de incantație pe care il realizează alăturările de nume la sfârșit de verset în Coran este comparabil mai degrabă cu acela al paralelismelor din textele poetice ale Bibliei. E vorba de paralelisme sinonimice, care, din punct de vedere sintactic, sunt așezate fie simetric (a), fie în hiasm (b): a) - we h"y"h l"k
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
q we’lohQynó mer"ƒem. „Îndurător și drept e YHWH, Dumnezeul nostru este milostiv.” (Ps 116, 5) Cele două procedee au un efect similar: conferă muzicalitate textului și au puternice virtuți mnemotehnice. La traducere se observă totuși o diferență majoră: Coranul pierde foarte mult din frumusețe deoarece sonoritățile, date mai ales de schemele adjectivelor verbale cu sens intensiv din arabă, nu se pot echivala, oricât de bun ar fi traducătorul, în vreme ce pasajele poetice din Biblie pot fi transferate cu pierderi stilistice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Biblie pot fi transferate cu pierderi stilistice minime sau chiar fără pierderi, fiindcă de fapt ceea ce „rimează”, ceea ce alcătuiește întreaga armonie sunt în primul rând semnificațiile. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Concluzii privind traducerea în limba română a numelor divine din Coran și din Biblietc " Concluzii privind traducerea în limba română a numelor divine din Coran și din Biblie" Înainte de a formula concluzii în privința traducerilor, am considerat util să alcătuim trei tabele care să ofere o privire de ansamblu asupra soluțiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fapt ceea ce „rimează”, ceea ce alcătuiește întreaga armonie sunt în primul rând semnificațiile. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Concluzii privind traducerea în limba română a numelor divine din Coran și din Biblietc " Concluzii privind traducerea în limba română a numelor divine din Coran și din Biblie" Înainte de a formula concluzii în privința traducerilor, am considerat util să alcătuim trei tabele care să ofere o privire de ansamblu asupra soluțiilor de traducere pe care numele divine coranice și biblice le-au cunoscut în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le-au cunoscut în limba română. La numele coranice, am inclus în tabel și unele nume care nu se găsesc ca atare în text, însă sunt bine cunoscute datorită listelor tradiționale. George Grigore a alcătuit și el, la sfârșitul traducerii Coranului pe care a realizat-o, o astfel de listă, în care a inclus aceste nume. În tabelul nostru, ele poartă mențiunea „doar în liste”. De asemenea, am constatat că același traducător optează pentru o anumită soluție când traduce textul, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]