11,077 matches
-
devine profesor și șef de catedră la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Între 1965 și 1967 este redactor-șef al revistei „Viața românească”, apoi director general al Bibliotecii Academiei Române (1966-1975). În 1965 este ales membru corespondent al Academiei Române și în 1974, membru titular; discursul său de recepție (3 februarie 1975) se intitulează Viața și opera lui Theodor Vârnav. C. a debutat cu foiletoane critice în 1923, în „Facla literară”. Se afirmă de la început ca un redutabil
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
la Muzeul CFR, atașat de presă la Clubul Sportiv „Rapid”, inspector de învățământ peste liceele din București patronate de CFR, redactor la revistele „Urzica”, „Viața studențească” și „Amfiteatru”. După 1990, devine redactor-șef al revistei „Amfiteatru”, publicist-comentator la „Cuvântul” și corespondent la București al postului de radio Europa Liberă, după care intră ca redactor la secția română a aceluiași post de radio, la Praga. Debutează publicistic în 1973 în revista „Orizont” din Timișoara și la rubrica „Poșta redacției”, ținută de Ștefan
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
teologie la Gherla (1901-1905) și este apoi învățător și preot în Ieud (1909-1913), Călinești (1913-1920) și Sighet, din Maramureș, Orțișoara din județul Timiș și Vinga din județul Arad. Va fi ales președinte al Ligii Culturale din Sighet și activează în calitate de corespondent al secțiilor de istorie și folclor ale Astrei. A condus „Gazeta maramurășană” (Sighet). B. este autorul celei mai bogate (1200 de piese, unele foarte ample) și valoroase culegeri de folclor din Maramureș, realizată între anii 1905 și 1909 și între
BARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285648_a_286977]
-
Dicț. lit. 1900, 94-95; Adrian Fochi, Centenarul unui act fundamental de cultură: antologia de folclor transilvănean a lui J. U. Jarník și Andrei Bârseanu, REF, 1985, 152-155; Iordan Datcu, O carte a Blajului, T, 1985, 11; S. Fl. Marian și corespondenții săi, București, 1991, 82-84; Țepelea, Rememorări, 132-133; Datcu, Dicț. etnolog., I, 81-83; Dicț. analitic, I, 313-314. I.D.
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
de bibliotecari și ale Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, după care, vreme de un an, a fost învățător la țară, iar din 1966 s-a consacrat ziaristicii. A lucrat în presa locală, apoi a devenit corespondent Agerpres pentru județul Suceava. A făcut parte din echipa care, în 1981, a fondat Cenaclul Suceava al Uniunii Scriitorilor și care a realizat publicația „Pagini bucovinene”, supliment al revistei „Convorbiri literare”. A fost secretar, apoi președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
Casa Scânteii; devine redactor-șef al revistei „Luceafărul” (1962-1968), iar din 1970 până în 1989 conduce revista „Săptămâna culturală a Capitalei”; după 1989 este director-fondator al publicației „România Mare”. A fost membru supleant al Comitetului Central al PCR din 1969, membru corespondent al Academiei RSR din 1974 și deputat din 1975. A fost distins cu mai multe premii naționale și cu Premiul Herder (1978). Publică sub pseudonim (Eugen Rabé și Eugen Baraba) la „Epigrama”, „Gluma”, „Păcală”, „Veselia” și, din 1946, colaborează la
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
O altă latură a activității lui B. este aceea legată de programul de asistență socială, printre ai cărui inițiatori este socotit. A fost primul director general al Asistenței Sociale, în Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale (1921). În 1922, este ales membru corespondent al Academiei Române, referatul de recomandare fiind susținut de Mihail Sadoveanu. Călătorește în fiecare an, la diferite congrese, vizitând cu această ocazie orașe precum Paris, Varșovia, Geneva și făcând un tur prin Egipt, Palestina, Turcia. Cea dintâi carte, Jurnal de bord
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
ajunge prefect de Prahova, iar în 1926 ocupă, în Parlament, un fotoliu de senator. În 1909 se află printre fondatori, iar în 1912 este vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. În 1909, la propunerea lui Duiliu Zamfirescu, va fi ales membru corespondent al Academiei Române; recomandat de M. Sadoveanu, devine în 1935 membru plin. Nu îl ocolesc nici premiile literare, între care Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești”, și, în 1930, Premiul Național pentru Proză. Se pensionează în 1935, după o
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
subdirector, director (Institutul de Istorie „N. Iorga”, Institutul de Studii Sud-Est Europene), redactor-șef la „Revue des études sud-est européennes”, membru al comitetului de redacție la „Revue roumaine d’histoire”, „Studii și cercetări de istoria artelor” ș.a. A fost membru corespondent al Academiei Române, membru titular al Academiei Sârbe de Științe și Arte. În Studiu introductiv la volumul Pentru o istorie a vechii culturi românești (1985), Andrei Pippidi reproduce proiectele de sumare stabilite de însuși B. pentru nu mai puțin de cinci
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
istorie, scrise în limba rusă, apoi și în franceză și română. După moartea tatălui său (1937), B., devenit între timp membru fondator al Societății Scriitorilor Basarabeni, pleacă la București. Prețuit de N. Iorga, zelosul tânăr, care fusese cooptat ca membru corespondent al unor societăți științifice din străinătate, este angajat, în 1938, la Institutul pentru Studiul Istoriei Universale. În presa franceză, belgiană, elvețiană, austriacă, bulgară, cehă apar consemnări elogioase despre activitatea sa, referirile vizând mai ales revista, scoasă cu multe sacrificii, „Din
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
Gorki” al Academiei de Științe din URSS, între 1964 și 1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. Este cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească] (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
la King’s College și la Universitatea din Londra, a făcut cunoscută în Anglia cultura română, prin cursuri și prin cărțile publicate. Totodată, a semnat numeroase studii și cărți despre cultura engleză. În anul 1925, B. a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Din 1933 a îndeplinit misiunea de consul general al României la Ierusalim, ceea ce i-a înlesnit documentarea pentru lucrările sale de istoria culturii într-o direcție în care mai publicase și care se va dovedi ulterior de o
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
portrete morale pilduitoare ori sintetizează adecvat activitatea personalității omagiate. Volumul Cuvântări funebrale și memoriale (1889) adună discursuri de această factură, relevând talentul oratorului, iar cele trei volume intitulate Semințe din agrul lui Christos (1898-1899), premiate de Academia Română, al cărei membru corespondent B. devenise în 1887, includ cuvântări bisericești. Ispitit de poezie încă din gimnaziu, B. debutează în 1853, în „Telegraful român”, cu versuri ce omagiau publicația sibiană, al cărei redactor va fi mai târziu, între 1862 și 1865. În „Tribuna” și
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
Profesiune de credință către cititori imită solemnitatea, deseori fără conținut, pe care o afectau editorialele și articolele-program ale jurnalelor nou-apărute. Cititorul este asigurat că nu mai puțin de 39 de gazetari lucrează la redactarea gazetei, în timp ce un bogat grup de corespondenți împânzește Europa pentru a satisface nevoia de informație a celor 33 333 de prezumtivi cititori. Totodată se dau asigurări că eforturile redacției vor fi îndreptate mai ales spre păstrarea unei stricte neutralități în raport cu marile evenimente politice, sociale ș.a.m.d.
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
și puternica energie sexuală. Într-adevăr, sexul este atât de important și de puternic ca sursă de energie vitală în viața umană, încât în chineza scrisă se folosește aceeași ideogramă pentru a reprezenta cuvintele natură și sex. Pământul este așadar corespondentul polar yin al puterii yang a Cerului în viața umană. „Cerul a fost creat prin acumularea de yang”, afirmă Tratatul clasic de medicină internă al Împăratului Galben, „și Pământul s-a format prin acumularea de yin”. Pământul își exprimă forța
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S-a mai remarcat că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unui modest funcționar, prin câteva fraze pe o singură pagină dactilografiată. Un om pe care nu-l voi cunoaște niciodată, și care nu mă cunoștea decât prin intermediul chestionarelor. A doua zi, am înaintat un recurs. „Un recurs în anulare” potrivit corespondentului meu. Nu mai redactasem niciodată o scrisoare atât de fals personală, atât de stupid arogantă și totodată rugătoare. Nu mai înregistrasem curgerea zilelor. Mai, iunie, iulie. Exista doar apartamentul acela, pe care îl umplusem cu obiecte vechi și cu senzații
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
inspirat și erudit promotor al ineditului în mediul de afaceri, a găsit și o nouă sintagmă care să descrie adecvat prefacerile tehnologice, societatea post-capitalistă: „S-ar părea ca evoluțiile recente în tehnologie, afaceri internaționale și relațiile sociale nu au nici un corespondent în teoria economică și, mai ales în cercetarea asupra dezvoltării”. Nimic mai puțin adevărat. Cu peste două decenii în urmă David Landes scria: „Nucleul întregului proces de industrializare și dezvoltare economică este intelectual: el constă în achiziția și aplicarea unui
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
altor țări în curs de dezvoltare sau țări dezvoltate. Materialele didactice de bază (manuale, materiale audio-video și altele) par a avea un impact major asupra calității învățământului. În timp ce China și Japonia alocă 6% din bugetul educației pe asemenea articole, procentul corespondent altor economii este foarte mic. În contextul alocării inter-sectoriale a resurselor pentru învățământ, un aspect la fel de important este și cel legat de cheltuielile pentru burse și alte ajutoare sociale. Informații în acest sens sunt disponibile pentru patru dintre cele cinci
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
găsit, într-un fel sau altul, zei sau eroi cu care (uneori forțat, alteori nu) au putut fi asimilați sau chiar identificați, este interesant în schimb de urmărit felul în care au fost preluate alte figuri biblice, care nu aveau corespondent în mitologia daco-română. Mitul potopului este unul universal, cu o arie imensă de răspândire (China, India, Orientul Apropiat, civilizația maya, America de Nord, Oceania etc.), dar relativ rar atestat în tradițiile arhaice europene : la greci (posibilă influență orientală) și la nordici, unde
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintre corifeii Școlii Ardelene care a consemnat termenul în discuție. Samuil Micu-Klein a introdus termenul sholomonariu, ca articol independent, în al său Dictionarium valachico-latinum. Fără să găsească echivalentul latin sau german al cuvântului, învățatul ardelean a indicat totuși (informație prețioasă) corespondentul maghiar : garabantzás Diák (96, p. 424). în acest caz, știm exact când și unde a încheiat autorul lucrul la dicționar, datele fiind indicate la sfârșitul manuscrisului : In Monasterio SSS Trinitatis 1801. 10, Martii. Balasfalvae („în mănăstirea Sfintei Troițe. 10 martie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legat) cu mijloace magice și ucis cu mijloace războinice. În divinitatea supremă se regăsesc topite toate contrariile (coniunctio oppositorum) : masculin și feminin, războinic și magic etc. 1. Pentru omul arhaic, o entitate unică și bisexuală este o imagine abstractă, fără corespondent în natură. Ea a fost înlocuită cu o imagine mai concretă și mai naturală : un cuplu de entități sexualizate (masculin și feminin). Regulile din spațiul biologic au operat în spațiul mitologic. Caracterul bisexual (androgin) al zeului demiurg, precum și cel bivalent
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
semnat de d. Miulescu, tipograful. Acel articol purtând o semnătură personală e pur și simplu o inserțiune prin care tipograful se apără în contra acuzărilor ce i se adusese și nu privește deloc redacția acestei foi. [10 aprilie 1882] CESTIUNEA DUNĂRII ["CORESPONDENTUL DIN BERLIN"] Corespondentul din Berlin al ziarului "Neue freie Presse" scrie următoarele: Se susține cu deschiderea Comisiunei Europene, ce era să fie la 24 aprilie, se va amâna poate pentru luna lui mai. Până atunci se speră a ajunge la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Miulescu, tipograful. Acel articol purtând o semnătură personală e pur și simplu o inserțiune prin care tipograful se apără în contra acuzărilor ce i se adusese și nu privește deloc redacția acestei foi. [10 aprilie 1882] CESTIUNEA DUNĂRII ["CORESPONDENTUL DIN BERLIN"] Corespondentul din Berlin al ziarului "Neue freie Presse" scrie următoarele: Se susține cu deschiderea Comisiunei Europene, ce era să fie la 24 aprilie, se va amâna poate pentru luna lui mai. Până atunci se speră a ajunge la o înțelegere a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în adevăr rezultatele negustoriei de vorbe cu care ne 'ndeletnicim toți, din nenorocire, de la 1848 până astăzi. Aciia însă cari față cu faptul decăderii fizice sunt în stare să admită un progres real în țară sunt sau amăgiți sau amăgitori. ["CORESPONDENTUL DIN BUCUREȘTI... Corespondentul din București al "Gazetei generale" din Augsburg, printr-un articol intitulat Progresele Rusiei la Dunărea de Jos, se face organul acelor amănunte curioase cari ar fi circulând asupra sciziunilor din partidul roșu. Reproducem acea corespondență, deși ni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]