4,179 matches
-
curea în bandulieră. Am luat seama la scramasax, un dar din partea lui Faroald, spada scurtă cu un singur tăiș și cu vârful curb pe care longobarzii o folosesc în bătăliile de pe cal. Era o bijuterie: avea garda din lemn de corn sculptat și teaca de piele căptușită cu plăcuțe de aur. Un longobard pe nume Garibaldoo s-a ridicat și, prefăcându-se că nu era de acord, a susținut că Rotari nu era îndeajuns de copt ca să fie războinic. Nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de miel de curând jupuit. M-am dus să mă sprijin de zidul curții, în spatele lui Faroald. Când m-am întors cu fața, Rotari și adalingii dispăruseră, precum armele lăsate sub nuc. După o lungă tăcere, am auzit sunetul unui corn de război. Și iată-i că au reapărut, ieșind din pădure. Înaintau făloși, stând însă invers în șa, cu fața spre coada cailor, și strigând de mama focului. Vocea le răsuna puternic din pricina scutului ținut în fața gurii. Călărind în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au sosit și reprezentanții familiilor din apropiere. Primul lucru pe care l-au văzut băiețașii cățărați în copaci ca să zărească sosirea ducilor a fost stindardul albastru deasupra unui nor de pulbere. Vacarmul a fost întrerupt de îndepărtatul sunet al unui corn și de tropote de cai ce se apropiau cu iuțeală. Cei dintâi care s-au arătat au fost ducii, urmați de purtătorul de steag, de șase luptători, zece longobarzi și, la sfârșit, de douăzeci de soldați cu sulițe. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care le ascundeau. Pe drum ne-am întâlnit cu un bărbat zbârcit la față, cocoșat sub greutatea a două boccele groase și grele. Pe cap purta pălăria evreilor, asemănătoare cu boneta conică romană, dar mai lungă și țuguiată ca un corn. I-am zis: - Shalom, prietene. Îl căutăm pe rabinul Hiyya. Ne arăți și nouă care e casa? S-a oprit, privindu-ne pieziș, neîncrezător, căci nu era obișnuit să i se vorbească frumos, după care a făcut semn cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cususe pe acea pânză o cruce mică de aur, dar ea l-a liniștit: - E doar o amuletă în plus, rău n-o să-i facă. I-au pus alături armele, scutul, ligheanul folosit pentru spălatul pe picioare și pieptenele de corn, berea și mâncarea cu care s-ar fi ospătat pe timpul călătoriei spre străbuni. Rotari a depus lângă el o cutie de lemn de ulm care conținea obiecte prețioase, șoptind: - Odată cu tine îmi îngrop tinerețea. Se auzeau doar bufniturile bulgărilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care au văzut Bizanțul sau Constantinopolul, după cum mai e numit, pot să înțeleagă tulburarea care m-a cuprins când m-am aflat în fața orașului, chiar dacă încă departe de el. Ne apropiam de vechiul port; bine adăpostit, golful ce se numea Cornul de Aur era înțesat de un convoi de corăbii gata pregătite de luptă. Debarcând, tulburarea s-a transformat în spaimă. După un șanț plin de apă, lat de cincisprezece pași, dacă nu mai mult, se înălța un prim cerc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rege funest: nici măcar nu-și dădea seama că dincolo de mare arabii deveneau tot mai puternici și că în Neustria și în Austrasia papa își pregătea rolul de viitor rege. Când peste două sau trei generații la Roma va suna din corn, francii îl vor auzi de dincolo de Alpi, vor descinde în Italia ca să-i susțină domnia, și longobarzii vor fi loviți din toate părțile, mahomedanii la sud, bizantinii la răsărit și francii în nord. N-aveam darul lui Garibaldo, dar puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
VINDECĂTORUL Sebastian A. Corn TEXTULEȚELE astea sînt În deschidere, ca niște mottouri Dicaearchus (350 - 285 Î. Chr), discipol al lui Aristotel, a fost primul cartograf care a utilizat coordonatele geografice. Una dintre lucrările sale, Înconjurul Pământului, a fost criticată acerb de Polybios și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știau să argăsească, așa că eu și Logon le-am arătat cum se face, iar ei tare s-au mai bucurat. Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată, am doborât un fel de bivol cumplit, cu un singur corn, uriaș și gros, ce părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându-se cu mâinile de burtă, după care ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-am lăsat păgubași. - Sunteți tare viteji dacă ați dat jos un nas-mare din ăsta, ne zise Kikil. Numai că nu-i bun de mâncat. E bun la altceva, ne făcu el cu ochiul și, Împreună cu ai săi, Îi smulse cornul, chestie care le făcu pe femeile cele mărunțele să-și dea coate. - Cu pilitură de corn din ăsta, bărbatul nu obosește niciodată, chiar de s-ar duce de la o femeie la alta, nopți de-a rândul, ne zise Kikil. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zise Kikil. Numai că nu-i bun de mâncat. E bun la altceva, ne făcu el cu ochiul și, Împreună cu ai săi, Îi smulse cornul, chestie care le făcu pe femeile cele mărunțele să-și dea coate. - Cu pilitură de corn din ăsta, bărbatul nu obosește niciodată, chiar de s-ar duce de la o femeie la alta, nopți de-a rândul, ne zise Kikil. Spre seară, s-a făcut frumos deși dinspre Miazăzi Încă mai bătea un vânticel rece. Eram frânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram cel care mânca Îngrijit. Ravelstein, când Înfuleca și vorbea În același timp, te făcea să simți că se petrece un fenomen biologic, că Își aprovizionează organismul și Își hrănește ideile. În dimineața asta mă Îndemna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
interesele. Femei extrem de simple știu când a sosit momentul să se descotorosească de un soț dificil - și să extragă banii din contul bancar comun. Eu nu mă sinchiseam deloc de autoprezervare. Dar, din fericire - sau poate din nefericire - trăiam vremea cornului abundenței, o eră de belșug a tuturor națiunilor civilizate. Niciodată, din punct de vedere material, masele mari nu fuseseră mai bine apărate Împotriva foamei și a bolii. Și această parțială eliberare din lupta pentru supraviețuire Îi face pe oameni naivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de câteva ori s‑o Învăț cum să aleagă un pepene galben mirosindu‑l la codiță, dar, evident, ea n‑ar fi consimțit să facă un gest care nu cadra cu o exponentă a frumuseții și delicateții. Cumpăra pâine și cornuri, detergent pentru vase, bureți de sârmă pentru oale. Articole de băcănie În valoare de câteva sute de dolari erau ambalate În cutii de carton. După ce făcea cumpărăturile, Vela nu se Întorcea acasă, ci pleca la universitate cu mașina. Eu preluam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că afară s-a întunecat. Vizavi într-un geam neluminat de la etajul opt răsare sfidând geometria orașului de blocuri turn și lamă colțul argintiu al lunii noi. Iulia își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în oglindă dintr-o cazemată unde ca să afli cerul liber ar trebui să te cocoți în vârf la C.E.T. Progresul, o fi având același efect? Unde? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și popa de cupă. ─ Habar n-am ce înseamnă asta, dă Aurora din umeri. Totuși asta e. Ați zis ceva de o constelație. Păi vă spun eu ce e: Taurul. Dama e Aldebaran, zice Pascal și arată cu degetul spre cornul drept al divinului animal. Dacă îi dăm fiecărei cărți o literă a alfabetului, mergând pe verticală de sus în jos, constelația noastră conține literele Q, Q, K și R. Dacă dăm litere pe orizontală de la stânga la dreapta, iese E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am gândit. Victor și Tibi ridicaseră deja capetele peste computere, unul la stânga, altul la dreapta, și se uitau zâmbind la Cornel, care era în față. Sigur că da, au încuviințat, de parcă ei trebuiau să încuviințeze, ar fi o idee excelentă, Corni. În afară de Sara, care i-a tricotat un pulover, nimeni nu i-a luat nici un cadou lui Cornel. Cine să țină evidența? Nici nu ne interesa. Numărul unu. Numărul doi: dacă ar fi spus Cornel bă băieți, hai să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
i-am zis, întreabă-i pe toți, ideea e, a răspuns el, că nu pot să cheltui mai mult de un milion, și sunt stânjenit de lucrul ăsta, pe care aș vrea să nu-l mai știe nimeni. Ca mormântul, Corni, i-am zis, te înțeleg, cel mai bine e să suni la chinezi. Firește că nu i-am zis-o serios, dar trebuia să-i dau impresia de seriozitate. Atunci a izbucnit - ca să-l audă toți -, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
murmur prin care fiecare își arăta acordul. Trecuseră două zile de la fuga spectaculoasă a lui Ben și un grup restrâns de persoane interesate care aveau legătură cu spectacolul se aflau într-o Patisserie Bliss, la Angel, bând capuccino și mâncând cornuri cu ciocolată. Eu îmi comandasem unul cu brânză și roșii, dar atunci când l-am primit n-am putut decât să ciugulesc din el, fiind prea agitată. Îmi pierise cu totul pofta de mâncare. În curând aveam să merg la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aflat și pun pariu că o să ciripească tot, am sfătuit-o eu. Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic când m-a auzit vorbind despre Tabitha care urma să-i spună totul lui MM. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
repetițiilor, n-avea de ce să-și facă griji. MM cu siguranță că nu și-ar fi făcut. Totuși, asta avea să-l țină în alertă, lucru deloc rău pentru un iubit. M-am gândit imediat la Hugo și am împins cornul din fața mea, cu repulsie, de parcă ar fi fost cumva vreo legătură între cele două situații. Nimeni nu adusese vorba de Hugo; știau cu toții că ne certasem. — Dar cine a pus lacătul pe cablul Tabithei dacă n-a fost Violet? insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
consiliul teatrului despre regizorul care s-ar potrivi cel mai bine pentru a prelua piesa. Trebuia să meargă înainte. După cum ar fi spus Gita, ce era trecut în program era bătut în cuie. Cu viteza luminii, grupul de consumatori de cornuri s-a risipit, fiecare îndreptându-se către locurile în care trebuiau să ajungă după aceea. MM, mai ales, mi-a strâns mâna cu tărie și s-a uitat la mine de parcă ar fi vrut să-mi spună că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ambarcațiuni, au plecat din Cartagina în jur de treizeci de mii de bărbați și de femei. Comandantul era Hannon, care a descris călătoria în Periplus Hannonis. Hannon ne-a lăsat în cronicile lui o informație importantă. „La capătul golfului numit Cornul Sudului (Guineea), era o insulă cu un lac, și în interior, o altă insuliță, unde se aflau oameni sălbatici. Cea mai mare parte erau femele cu trupul păros și interpreții le-au numit gorile. Pe masculi nu i-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fie prea distractivă. La toate întâlnirile anterioare pe care le avusese cu Amanda Hardwick, ziarista își depășise reputația câștigată pentru scârboșenia ei arogantă. Îndesând documentele ofensatoare în birou, Alice s-a târât afară să-și ia o cafea și un corn. În cafenea, Alice și-a dus tava la o masă de lângă fereastră, unde se afla un număr din New York Times, deschis la pagina Nunți/Petreceri. În timp ce mânca, Alice și-a aruncat un ochi peste pagina cu pricina. Printre vedetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o cafenea, așezat lângă fereastră, cu un ceai negru în față, Magicianul puse picior peste picior și urmări amuzat întreaga scenă. O chelneriță cu fustă scurtă se apropie de masa lui și îl întrebă dacă mai dorește ceva. Ceru un corn cu gem și încă o cană cu ceai. Apoi întoarse din nou privirile către stradă. * Reuși să rămână calm. Și rosti cu o voce aproape mieroasă: - Atunci nu pot decât să vă fiu recunoscător, dragă domnule, bine i-ați făcut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]