1,644 matches
-
Unii oameni se simt vinovați pentru că au prea mulți bani, alții se simt rușinați că nu au destui, pe de altă parte sunt persoane cărora le este frică să gestioneze bani în orice fel pentru că au senzația că vor fi corupți de bani în vreun fel, în timp ce alții se preocupă în mod constant din cauza banilor, ceea ce afectează calitatea vieții lor. În afară de asta, există oameni care resimt o ușoară anxietate când vine vorba de bani, a cărui sursă nu o pot identifica
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
și sentimente conforme cu acelea ale unor persoane pe care le fac să vorbească, sau cărora le vorbesc. Or, nu sunt reprezentați decât oameni răi, și nu se vorbește decât în fața unor persoane de lume care au inima și spiritul corupte de pasiuni dereglate, și de maxime de proastă calitate. De aceea nu există nimic mai pernicios decât Morala Poetică și Romanescă, pentru că nu reprezintă decât o îngrămădire de opinii false născute din concupiscență, și care nu sunt plăcute decât prin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apară zâmbetul pe buze? Dacă avariția, înșelătoria, insolența, duplicitatea, trădarea, sunt vicii detestabile, Vicleniile lui Scapin (Les Fourberies de Scapin), Georges Dandin, Școala femeilor, Moștenitorul universal (Le Légataire universel) etc. sunt piese periculoase; căci dacă moravurile nu sunt formate, sunt corupte." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 5 "Desfășurare a capitolului precedent", intitulat la rândul lui "Despre Comedie"). Mercier este indignat de faptul că într-o piesă ca Burghezul Gentilom (Le Bourgeois Gentilhomme), Molière, bătându-și joc de Doamna Jourdain, umilește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care-l manifestă la Teatru; dacă fața-i rămâne indiferentă, dacă ochiul lui nu este deloc umed, când Tatăl de familie îi spune fiului: unde mergi, nefericitule? Dacă focurile indignării nu-i ard inima, când Narcisse reușește să-l corupă pe Nero, este, cu siguranță, un om de nimic; nu-și va putea salva reputația decât mărturisindu-și imbecilitatea." Model oferit spectatorilor, omul virtuos este personajul de predilecție al dramei. Diderot îl aduce în scenă chiar de la prima sa piesă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a elementelor naturale. Între acestea din urmă, entitățile care urmează sunt caracterizate În mod special de o tipologie foarte variată: Apaoșaxe "Apaoșa", demon al secetei, rivalul lui Tștrya; Ast½.vidh³tu, demon al morții; B¿șyanst³xe "Bu>șyansta>", o diavoliță care corupe și descompune cadavrele; A¶șmaxe "Ae>șma", care apare deja În G³th³ (al cărei ecou se găsește și În biblicul Asmodeuxe "Asmodeu"; cf. Pines, 1982), o forță violentă și crudă care se manifestă În timpul jertfelor animale. Acest amestec de figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
libertății. Dar cine, dintre cel ce are libertatea și cel care o caută, provoacă primul blocarea mecanismului puterii? Pentru că orice căutare este dificilă, oboseala, renunțarea sau uitarea țelului propus țin de însăși esența căutării. De aceea, cel care caută îl corupe primul pe cel care are, făcându-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișând, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza. Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Manifest Destiny. Slavofilul V. Soloviev spunea că: "Istoria este un martor; atunci cînd istoria depune mărturie, depoziția ei este decisivă în cazul unui litigiu între națiuni". Iorga comenta: Nu este de mirare faptul că există oameni care încearcă să-l corupă pe un martor atît de important." Un alt expert în istoria "pămîntului nimănui", Robert Lee Wolff, observa că "în Balcani, datele medievale acumulate de savanți sînt adesea considerate ca surse de argumente puternice pentru rezolvarea controverselor din zilele noastre"12
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aflată la poalele Carpaților. Pe vremea aceea nu exista încă o cale ferată spre Văleni, așa că au ajuns acolo cu trăsura, ai cărei clopoței "îi speriau pe lupi și-i avertizau pe hoți"; Iorga a fost entuziasmat: satul nu era corupt și era așezat lîngă o serie de mănăstiri "ale căror inscripții așteptau să fie descifrate". Vălenii erau un sat binecuvîntat de o atmosferă sămănătoristă (l.r.). Era pace și bună înțelegere românească, o armonie a zilelor de demult, netulburată de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu bazați pe o platformă Chasidică! Majoritatea acestor evrei erau asimilați și se aflau de zeci de ani în fruntea politicii de maghiarizare forțată. Ei nu se simțeau (ca și coreligionarii lor din Bucovina) prea fericiți de sosirea oficialităților românești corupte din Regat, care îi hăituiau pe evrei. În 1923, prietenul lui Iorga, dr. Constantin Angelescu, ministru al învățămîntului, oferea (pe baza principiului "dezbină și stăpînește") mai multe școli evreiești decît ungurești în Transilvania. Evreii au reacționat prompt, trimițînd o petiție
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sincer. Cu cît era mai josnic, cu atît era mai blînd și zîmbea înainte de a lovi. Plus corupția lui Argetoianu, prea flagrantă chiar și pentru deceniul lui Carol II44. Argetoianu are un partizan convins al totalitarismului. Afirmînd că Argetoianu era corupt, poate că divagăm, ținînd seama că ceea ce ne imaginăm noi că înseamnă slujirea altruistă a prosperității comune. Despotismul oriental consideră corupția drept un fel de accesoriu al postului deținut, cum ar fi limuzina oficială sau contul nelimitat pentru cheltuieli. Asemenea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
voturi. Dacă privim În urmă, e limpede că speranțele pentru o Europă de Est democratică erau minime după 1945. Europa Centrală și de Est nu avea suficiente tradiții democratice sau liberale autohtone. Regimurile interbelice În această parte a Europei fuseseră corupte, autoritare și uneori criminale. Vechile pături dominante erau adesea venale. Adevărata clasă stăpânitoare În Estul european interbelic erau funcționarii, recrutați din aceeași pătură socială care avea să furnizeze mai târziu cadre statelor comuniste. În ciuda retoricii „socialiste”, tranziția de la Înapoiere economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Berlinului scindat. Majoritatea vizitatorilor găseau Viena molcomă În platitudinea ei - și aceasta e dovada cea mai clară că Austria depășise cu succes un trecut tulbure. Dincolo de fascinația discretă a „republicii alpine” de o prosperitate crescândă, Austria era și ea coruptă În felul ei. Aidoma Italiei, Își cumpărase siguranța cu o doză masivă de uitare națională. Însă, În vreme ce majoritatea țărilor europene - mai ales Italia - puteau invoca un mit al rezistenței naționale Împotriva ocupației germane, experiența de război a austriecilor nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fim eliberați din... somnul rațiunii”. Clipa de speranță a luat sfârșit odată cu invadarea Ungariei. Câțiva observatori din Occident au Încercat să justifice intervenția sovietică sau măcar s-o explice, acceptând versiunea oficială comunistă potrivit căreia Imre Nagy condusese sau fusese corupt de o contra-revoluție. În stilul său caracteristic, Sartre insista că revolta ungară fusese marcată de un „spirit de dreapta”. Dar, indiferent de motivele insurgenților maghiari - și acestea erau mult mai variate decât părea la vremea respectivă -, nu răzvrătirea lor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
filmele de lung metraj americane - făcute adesea de regizori europeni care fugiseră de Hitler sau Stalin. Criticii contemporani se temeau că, alături de mesajele politice subliminale sau manifeste incluse În filme destinate publicului larg, conformismul suficient al culturii populare americane va corupe sau va seda sensibilitatea tineretului european. Însă filmele, În măsura În care contau, par să fi avut mai degrabă efectul contrar. Tinerii spectatori europeni filtrau conținutul propagandistic al filmelor americane obișnuite - invidiind „traiul bun” prezentat pe ecran În mai mare măsură decât o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei rece pentru tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care descria cândva cu indignare mașinațiunile bine cunoscute ale unui afacerist britanic corupt drept „fața inacceptabilă a capitalismului”, o detesta pe Thatcher - care nici că se sinchisea. Revoluția thatcheristă a consolidat statul, a cultivat piața - și a Început să dizolve firele care le uneau cândva pe cele două. Ea a distrus definitiv influența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
necesare, conform regulilor UE. Europei de Est Îi trebuia, de fapt, un Plan Marshall, pe care nu l-a oferit nimeni. Noii recruți nu ar fi fost numai costisitori, ci și o mare bătaie de cap. Sistemele lor legale erau corupte sau disfuncționale, liderii politici fără experiență, monedele instabile, granițele permeabile. Cetățenii lor săraci și lipsiți de posibilități fie ar fi luat calea Vestului În căutare de muncă și asistență socială, fie ar fi rămas acasă și ar fi acceptat salarii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vom intra În amănunte, dar Între ceea ce gândea teoretic Heliade și ceea ce practica el În creația literară, e o flagrantă contradicție. Al. Piru observă neconcordanța: ,,Balada (,,Zburătorul”) demonstrează că nu este adevărată afirmația că după 1840 limba lui Heliade se corupe, nici măcar În poezie, cu totul. Dimpotrivă, poetul face adesea apel la vorbirea populară, speculând efectele oralității În compuneri satirice, precum ... În „Păcală și Tândală”. (1854). Aceasta dovedește o dată În plus că tot ceea ce s-a Întâmplat cu părerile lui Heliade
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de puritate" i-a dat-o Ion Heliade Rădulescu. În manualul său, Prescurtare de historia românilor (1861), Heliade Rădulescu lecturează întreaga istorie a poporului său ca o alternanță de fluxuri și refluxuri ale purității și impurității. Originile romane pure sunt corupte și poluate în cursul istoriei de elemente etnice alogene care au alterat fibra etnică românească. Cel de-al treilea și ultimul stadiu al procesului, care urmează uverturii pure și actului secund al poluării, este purificarea politică și restaurarea purității. Întemeierea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]