1,999 matches
-
întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să se întoarcă muierea cu copiii. Țipenie. A ieșit grăbit pe poartă și a pornit în neștire în susul uliței. La prima cotitură, s-a întâlnit cu ea. Ducea de mână pe cel mare și pe cea mică în brațe. Venea aproape alergând, smiorcăindu-se. Todiriță i-a smuls copila din brațe, l-a apucat pe celălalt de mână și, pornind spre casă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul se răsucea neîncetat, întorcându-se neașteptat când la stânga când la dreapta. De multe ori, raza lanternei se pierdea dincolo de cotituri. Pe jos, se întindea un strat subțire de nisip sub care inspectorul simțea pietri cele mărunte. Galeria prin care mergeau acum fusese cândva umplu tă cu apă. Roca netezită a pereților nu făcea decât să întărească acest lucru. Un șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-mi arate drumurile, să-mi descurce încurcăturile și să-mi pună la îndemînă soluțiile cele mai bune. Ce-i drept, luminile ei m-au ajutat deseori, însă numai în lucruri mărunte, de suprafață. Pe cele importante, marile răscruci și cotituri ale vieții, e neputincioasă să le rezolve. Îți dă numai iluzia că le-a rezolvat. E neputincioasă prin însuși rostul funcțiunii, pentru că se află în serviciu comandat, slujind acelui uriaș inconștient unde se fermentează orice gând și faptă, unde se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
grupul Ligii. O planetă dintr-o mie... dar eticheta de "capitală" va avea o valoare simbol pentru spiritele neintegrate, pentru care harta, semantic vorbind, era teritoriul, iar cuvântul, lucrul însuși. Chiar și pentru Gilbert Gosseyn distrugerea lui Tuul semnifica o cotitură. Nu mai cuteza să aștepte După cină, o invită pe Nirena să-l însoțească la Crang și Patricia. - Sper, zise el apăsat, că vei avea multe de vorbit cu Gorgzida. Ea îl privi, surprinsă pe moment, dar el nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mie de ori îmi simt corpul prea firav ca să suporte aceste zbuciume, și mă plâng că n-am avut noroc. Și în ora când mă strecor printre cele câteva corăbii ce odihnesc pe plaja mică și mă ascund după o cotitură unde nu vin oameni de obicei și acolo mă întind pe nisip, cu marea și cerul în fața mea, și urlu de disperare și singurătate, nu pierd conștiința de importanța Cavarnei pentru mine de-a lungul anilor, cum mă vor purta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
proporție între durere și kilometrii făcuți. Probabil că este o complacere în trăirea întunecoasă, întreținută de atmosfera aceleiași camere pe care o locuiești, acelorași prieteni ce-i întîlnești fatal, iar în voiaj n-ai timp de gânduri vechi, la fiecare cotitură apare un spectacol nou și viu. (O carte în clipele grave n-o utilizezi, căci ți se pare moartă, oricât ar fi suprapusă pe realitate). Apoi dificultatea ca să te înțelegi cu străinii, ca să te descurci în locuri necunoscute, te preocupă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
expresie înverșunată. După Yaganase, opinia lui Katsuie despre Hideyoshi trecuse printr-o schimbare. Până atunci, îl considerase pe Hideyoshi inferiorul lui și era de părere că nu fuseseră în relații deosebit de bune. Dar lupta de la Yamazaki reprezentase un punct de cotitură. Acum, numele lui Hideyoshi era rostit în fiecare zi, cu autoritate crescândă, în legătură cu treburile rămase neterminate după moartea lui Nobunaga. Katsuie nu suporta să asiste pasiv la acest fenomen. Iar sentimentele îi erau accentuate de reacția sa față de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i pe ticăloooooși, își mai vărsă el teribila ură încă o dată, râzând și plângând în același timp. În acea clipă am simțit o durere cum nu am crezut că poate exista și care de altfel a devenit un punct de cotitură în viața mea, schimbându-mi-o definitiv. Am strigat, icnit și suspinat în același timp, cu o suferință și o intensitate care cred că a străbătut întregul oraș. Ochii mi s-au umplut de sânge în nu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
liniștit la marginea drumului. Dacă e un cal aici, înseamnă că trebuie să fie și o fântână, am presupus, pentru că un cal n-ar fi stat în arșița amiezii fără să aibă apă prin apropiere. Și așa a fost. După cotitura cărării, dincolo de lanul de grâu, era o fântână cu capac de lemn. Ne-am umplut sticlele și ne-am răcorit, turnându-ne apă în cap. Era răcoroasă și limpede, în acel câmp pustiu, deși părea că acolo se adunaseră toate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
legat de al ei. Paladinul crezu că visează. El a rămas locului uluit, ca o pasăre care dând să zboare se pomenește cu picioarele prinse într-o plasă. Roand a mers de-a lungul apei și a ajuns la o cotitură unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de pe scenă. Eu zic să rămânem la Caduta, moșule. E perfectă pentru noi. Ia gândește-te. Gândește-te. Ai vorbit cu Lorne? — Mda. — Lorne traversează o perioadă dificilă. — Văd că nu glumești. Cariera lui a ajuns la un punct de cotitură și a avut de plătit optzeci de miare pentru o lucrare dentară. E la pământ. — La pământ? Și atunci cum e când e în formă? Două ore am vorbit cu el la telefon. Uite ce e, Fielding, o să facă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
săptămâni când i-am servit drept șofer, dându-i bani ca să plătească prostituatele și târfele cu jumătate de normă care-și făceau veacul în jurul aeroportului și-a hotelurilor lui, l-am privit pe Vaughan cum explorează fiecare stradă și fiecare cotitură a raportului sex-automobil. Pentru el, mașina era cel mai important și singurul loc adevărat al actului sexual. Cu fiecare dintre femeile acelea, Vaughan explora câte un act sexual diferit, introducându-și penisul în vagin, anus și gură aproape ca reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
corpului omenesc, cinematograful - ochiului, radiofonia - urechii”. Potrivit lui Thibaudet, „Prima generație ai cărei adolescenți au fost scutiți de umanismul tradițional a fost scutită, în plus, prin tinerețea ei, și de umanitatea tradițională. A avea 20 de ani în 1914 corespunde unei cotituri”. Și în România, generația Primului Război Mondial a fost ultima formată - în perioada studiilor liceale - de „umanismul” și „umanitatea” tradiționale: o generație scindată între un Vechi Regim liberal-conservator, estetizat și epuizat („La Belle Epoque”), și un Nou Regim, marcat de „revolta maselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu abilitate și prestanță, cortegiile. Lucru cu deosebire greu, care cere un efort de atenție reclamat și de natura materialului, dar și de fundalul concepției pe care sînt proiectate imaginile” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 81). Avem deja o „cotitură” critică decisivă: poezia lui Voronca va fi privită de-acum ca lirică de virtuozitate, cu elemente de meditație vizionară: atent la elementele „poeziei de compoziție” ale volumelor din această a doua etapă de creație, Perpessicius sesizează, în spatele aparentei dezordini imagiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la revedere, de la cei ce rămâneu la domeniu, pentru trei zile, lăsându-i pradă liniștii și singurătății. Totul a fost ca-n povești. Și mai tare, și mai ca dincolo de povești, a fost, revenirea. întoarcerea acasă. Căci, după ce au făcut cotitura, de la Fagul Stingher, au rămas, cu toții, muți, de uimire. Nu le venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Doamne gândul cel bun, ca să meargă cât mai curând acolo! Eliberarea finală a poporului român Popor român, poți în sfârșit să ridici capul cu mândrie și să zâmbești la soare, fiindcă azi 10 decembrie 2010, poate fi considerată o dată de cotitură în existența ta milenară, dată ce merită a fi înscrisă cu litere de aur în istoria României, data când, iubitul și neobositul nostru cârmaci pe valurile existenței noastre ca popor, inestimabilul fost tovarăș, acum dom’ Președinte al României, Traian Băsescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în frunte la matematică pe școală, dar pentru necazurile celor trei nu l-a uitat. Nu au mai putut da examene nicăieri în anul acela! Locurile la facultăți au fost ocupate din sesiunea de vară. A fost un an de cotitură pentru cei trei. Kemi a ajuns inginer constructor și Magi profesor de limba si literatura franceză la universitate, amândoi poartă părul lung. Pe Ion nu l-a mai văzut însă este sigur că putea intra la orice facultate cu profil
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu toții. Fratele meu și o fată de vârstă mai mică decât mine, și toți ceilalți, fugeau de nu-i țineau picioarele. Nici eu nu eram mai presus, că fugeam și eu la fel de tare. Așa a fost să fie! La o cotitură, vegheați de lumina stelelor, ne oprirăm și fiecare plecă acasă tot râzând pe drum. Povestii pățania noastră, acasă, mamei și tatei, ca să afle și ei ce consăteni de treabă avem. A doua zi trecu ca prin urechile acului și seara
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cristale care tocmai căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru nemaipomenit s-a întâmplat datorită Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aminte ce s-a întâmplat. Memoriile mă sufocă cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care zac neputincioasă acum. Apoi... apoi momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dezvăluie una cîte una laturile lor obscure. De ce orbire dăduse dovadă voind mereu să creadă că insula ei era o lume ideală, ferită de corupția și de compromisurile care domneau prin alte părți... Masa austeră a castelului se profilă la cotitura drumului. Marie Își Întrerupse reflecțiile trecînd pe sub poarta de intrare pe proprietate. Silueta lui Jeanne ducînd un coș cu rufe se decupa pe fondul apei cenușii a estuarului care mărginea parcul. Marie rămase surprinsă că mama ei venise la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și-a lărgit coapsele de la baza vârfului, iar umerii ascuțiți de ghețar tânăr din trecătoarea stâncilor abisale nu mi se mai păreau atât de amenințători, zăpada și-a pierdut acea consistență rugoasă și cristalină făcând schiurile să geamă la fiecare cotitură. Continui să vin aici să schiez de unul singur, ca să mă pot gândi și să pot fi cu prietenul meu. De fapt, nu știu dacă a fost un accident, cert este că acest ghețar continuă să exercite aceeași fascinație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură, dădu peste un cleric burtos care Înainta poticnit În sens contrar, suflând din greu, cu aerul nesănătos al cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apusul soarelui, avea să poată străbate străzile mai În voie. Rolul său de prior al Florenței Îi conferea dreptul de a se deplasa și după ora stingerii. Atunci avea să acționeze. 6 În aceeași zi, după ora stingerii La fiecare cotitură a străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zbură la depozitele de lemne dinspre mori, de-a lungul Arnului. Ocupați să lupte Împotriva flăcărilor spre a-și salva propriile averi, poate că oamenii aceia aveau să se potolească. Alungă repede gândul acela dictat de disperare. După o ultimă cotitură pe Lungarno, larma sporise În intensitate. În depărtare, se zăreau deja torțele celor două tabere care se Înfruntau. Era stranie această confruntare nocturnă, se gândi, În timp ce se oprea o clipă, aplecându-se din pricina efortului. Îi lipsea pe adversari de plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]