1,945 matches
-
am dus deci din nou în cămară și am luat ligheanul de sub raft, și atunci am auzit ușa bucătăriei deschizându-se și pe mama întrebând, e cineva aici, ea nu mă putea vedea de ușa de la cămară, dar eu, prin crăpătura ușii, am văzut-o cum stătea acolo, desculță, în cămașa ei de noapte albă și lungă și i-am văzut chipul, când a dat cu ochii de lalele s-a făcut albă ca varul, sprijinindu-se de tocul ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spart, s-a crăpat doar pe toată lungimea ei, chipul lui Csákány a devenit rigid, și-a făcut cruce, spunându-mi că nu știu ce vorbesc. A ridicat de jos oglinda murdară de noroi, și-a plimbat degetul de-a lungul crăpăturii, spunându-mi c-a fost greșeala lui, n-ar fi trebuit să pună întrebarea, dar poate mai e o șansă să îndrepte lucrurile, apoi s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă aș da și viață-n schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a întrebat dacă aș da și viață-n schimb, dându-mi de înțeles din cap să nu, și spunându-mi să chibzui, dar temeinic, temeinic de tot, răspunsul, am simțit aerul din jur răcindu-se deodată și, uitându-mă la crăpătura lungă a oglinzii, am spus că da, mi-aș da și viața, da, și atunci oglinda din mâna lui Csákány s-a spart în două, iar el, în șoaptă, a spus că asta e, acum totuna, săvârșitu-s-a, ireversibilul se produsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că greața a început să mi se ridice spre gât De fapt, greața îmi dispăruse fără urmă, înecată într-altă tonă de băutură. În timp ce urcam scările, curățindu-mi costumul de cioburile ude, am observat că tatăl meu mă privea prin crăpătura draperiilor roșii. M-am uitat la el zăpăcit, așteptând o reacție din partea lui Dar el îmi aruncă o privire scârbită, care îmi cerea să dispar, după care se retrase în umbră cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bani. Stând în spectralele lui turnuri din Sixth Avenue și Cheapside, blondul Ossie se folosește de bani spre a cumpăra și vinde bani. Având la dispoziție doar un telefon, el cumpără bani cu bani, vinde bani pe bani. Lucrează printre crăpăturile și fisurile cursurilor valutare, vânzând și cumpărând cu acoperire, călare pe mareea zilnică a cursului. Pentru aceste servicii e răsplătit cu bani. Cu foarte mulți. E frumos și frumos e și Ossie. Am schimbat Sidecar-ul cu Old Fashioned 1. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alta. Amândouă nu se poate. — Și nu e asta o tragedie? Îmi aruncă o privire atentă. I-am urmărit ochii cu tristețe și am văzut și eu ce a văzut și el. Obrajii albicioși și pleoapele injectate, gura ca o crăpătură, cu dinții muiați parcă în tanin - și părul, un păr uscat, păr de bețiv. — Deci îți cheltuiești încă toți banii seara. — Mda. — Și dimineața te simți ca un căcat îmi privi amuzat carafe cu vin. Și după-amiaza tot ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pat. Nici nu se punea problema să mă duc după ea. Știi, interiorul coapsei fetei ăsteia e deosebit de neted. Pielea e a dracului de excitată acolo: are luciul unui șarpe. Când te uiți, descoperi cute complice, mătăsoase, în tendoanele de lângă crăpătură. Nu dai în fiecare zi peste fete cu asemenea coapse pe dinăuntrul lor. Selina arată ca o fată din revistele pentru bărbați. Probabil că e o fată din revistele pentru bărbați: astăzi sunt atât de multe, încât e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Pe la spate. Te-ai prins: ea e în patru labe și se ține de tăblia nechezătorului ei pat de bronz. Dacă mă uit în jos și-mi sug burta, pot să-i văd asul de treflă și poteca misterioasă a crăpăturii ei, ca interiorul unui măr tăiat în două. Acum mă crezi? Așteaptă: uite-i mâna, atârnându-i leneșă sub fund, zece parai de manichiură pe fiecare unghie. Seamănă cu... Uau. Nici chiar Selina nu face așa ceva prea des. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de murături peste picior, am alunecat pe lapte și m-am trezit pe podea cu nasul în lada de gunoi... După care am dat-o-n bară cu râșnița. I-am scos capacul prea devreme, orbindu-mă și spreind fiecare crăpătură din bucătărie. În cele din urmă am reușit să-mi croiesc drum afară din bucătărie cu o cană de cafea căldicică, dar foarte neagră, care s-a înnegrit și mai tare după ce i-am adăugat și laptele. Până la urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nopții, până spre ziuă. Sub lampa cu gaz, lucra. Curioșii, destui, distingeau printre scândurile obloanelor doar mișcarea, nu și obiectele, dar cu toții, acum, știau că e vorba de un ceas. Se cățărau unii pe umerii altora, încercând să distingă, printre crăpături, detalii care să le potolească, măcar în parte, curiozitatea. Dar unghiul era nepotrivit; singura imagine mai clară era o parte din pălăria meșterului, agățată în cui. S-au scurs așa mulți ani. Ceasornicarul era chiar bătrân. Chelise aproape de tot, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
doare capul, tâmplele și creștetul îmi pocnesc, parcă mă apasă ceva; cred că vântul, când suflă, mărește presiunea aerului în încăperi, strecurându-se prin coșul sobelor, pe sub uși, pe sub tocul ferestrelor, peste tot pe unde există, cât de cât, o crăpătură, și capul e ca un barometru, e primul care simte. Curios e că atunci când ies din casă îmi trece, dar asta ți-am mai spus-o. Întrerup acum; am să-ți scriu mai departe mâine. Nu am continuat scrisoarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
asistaseră la proces cu teama cu care privești un râu umflat, așteptând să rupă zăgazurile; urmăriseră acea spirală a cedării, acea revenire sentimentală asupra deciziilor raționale, atât de diferită de întunecata a lui Tiberius, și avură impresia că descoperă o crăpătură într-un zid. Împăratul își ținu gândurile pentru sine. Îi adresă lui Callistus un singur cuvânt: „Supraveghează-i“, știind ce furtună avea să se dezlănțuie în sufletul grecului. Și păru că uită totul, fiindcă Euthymius, constructorul de corăbii, și arhitectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca acelea imortalizate în fotografiile sale. Regizorul de televiziune se târî obosit la ușă, cu o țigară udă desfăcându-i-se între degete. - V., poți repara asta? Seagrave a făcut-o de toată groaza. Apoi, trăgând în gol dintr-o crăpătură a țigării, îmi spuse, clătinând din cap: - Centrul nervos, ha? Vaughan face orice lucru să pară o crimă. Vaughan lăsă jos trepiedul pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
animale pursânge. Pozițiile lor relaxate sugerau o înțelegere comună a celor mai mici subtilități, ca și când și-ar fi dat seama cu toții de întreaga semnificație a deplasării grilajului de radiator al limuzinei, a distorsiunii caroseriei taxiului și a desenelor formate de crăpături pe parbrizul spart. Între mine și Catherine se îndesa cu blândețe, pe terasament, un băiat de treisprezece ani îmbrăcat în costum de cowboy, care urmărea, fără să se oprească din mestecatul gumei, cum e urcat pe o targă ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orice cunoaștere de fapt a stărilor din Rusia sovietelor. Cel avid de idei noui, urmăritor de noui încercări, interesat de rezolvări poate greu afla ceva din ceiace se întîmplă în vastul laborator. Ici, colo, o mînă prietenă strecoară prietenului prin crăpăturile zidurilor cîteva foi de revistă sau un manuscris pentru a fi tălmăcit sau tipărit într’o țară neîncercuită. Cu astfel de mijloace, cunoașterea crezului unuia, a muncii altuia devine muncă de deducție”. Citînd un articol din revista de teatru modern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
niște uși, iar funcționarul de la casa de licitații cântă o melodie. Intru în baie și sting lumina. Ca să nu văd ce-i în sacoșă. Ca să nu văd ce trebuie să iasă. În întunericul dureros de strâmt, înghesui un prosop în crăpătura de sub ușă. Mă așez pe veceu, cu pachetul în poală, și ascult. Asta-i ceea ce numim civilizație. Oameni care, altfel, n-ar arunca în ruptul capului un gunoi din mașină te izbesc fără să stea pe gânduri cu bubuitul radioului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un telefon și zice: — Biroul de avocatură Dooley, Donner și Dunne. Spuneți-mi, zice, ce culoare are ciuperca pe care ați contractat-o? Bursuc iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare de țap bătrân tăvălit în vomă de curve ultima trepanație a eșuat sufletul lui a devenit inoperabil a rămas zâmbetul ca o crăpătura în scoarța unui cedru la noapte va trebui să-i explic iar culoarea albastră ziua nu înțelege nimic pentru că în orașul ăsta sofisticat oamenii și-au pus măști ca să semene cu noi pseudo-stigmata îmi trebuie un trepied să rămână doar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iarnă, mută nămeții la Pol, dar când se apleacă pe ziua cea albă vede femeia căzută-n zăpadă, cu mâinile întinse a rugăciune, Ninge-n Decembrie, ninge. Oglinzi ciobite S-a deformat oglinda concavă a vieții, pe la colțuri au apărut crăpături, destinul a încercat să le chituiască vremea asfințise de mult. Nimic din splendoarea ființei nu reflecta spre mine, speranțe, ochii albaștri și triști umbreau așteptări pe ninsoare, chipul, încremenit în ziua de ieri, îi era sete de fericire, n-avea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
MUREȘAN) așteptarea, o execuție lentă mă bântuie o liniște grea un gol îmi delimitează privirea nu pot să dorm de câteva nopți mă gândesc la ziua în care voi ieși din mine ca apa din albie mă voi revărsa peste crăpăturile uscate ale pământului totul pare să fie pregătit nu protestez încă trăiesc printre oameni locația îmi priește femeile îmi fac cu mâna din când în când joc șah negrul câștigă mereu e o chestie de timp (moartea -singura monedă de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se aflau un urcior plin și două cupe. Turnă apa Într-una dintre ele până când se revărsă, făcând pe jos o baltă. De acolo, pârâiașul prinse să curgă peste pavajul din cărămizi, urmându-le neregularitățile și infiltrându-se Într-o crăpătură din pardoseală, unde se făcu nevăzut. — Coboară. Coboară cu necesitate, zise cu voce tare. I se păru că, În fața lui, o umbră Încuviința din cap. Afară, ceva curmă tăcerea deplină a nopții. Niște pași greoi, din ce În ce mai aproape, Însoțiți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primejdios, În pofida aerului său marțial. În timp ce Îi vorbea, Dante nu pierduse din vedere mâinile acestuia, una ocupată cu un opaiț, iar cealaltă dezarmată, pe lângă trup. Ar fi fost ușor de atacat. Între marginea coifului și cămașa de zale era o crăpătură de un deget. Iar deschiderea frontală a vizierei, deși mai greu de atins, oferea un spațiu prin care se putea administra o lovitură mortală, Împlântându-i lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu aici din motive ce țin de datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]