3,263 matches
-
Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor, beau, cântă la armonică, joacă șah și table, au provizii din belșug, iar ostaticii crapă de sete Închiși În vagoane de marfă, care sunt atât de solid făcute, că nici un șurub, nici o șipcă nu se clintesc de la locul lor, iar unghiile lor s-au rupt până la carne. Sunt murdari și sfârșiți de oboseală. Două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
privirea lui. După ce terminase de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe cer. „De-ai fi tu steaua mea norocoasă, oftă ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care adăugă: „Femeie În toată firea și visezi cai verzi pe pereți, ia apucă-te de treabă, nu vezi că s-a crăpat de ziuă?!“ Și, abandonând pe cerdac tămâia și agheasma, Mașa desprinse dintr-un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele Înroșite se transforma instantaneu În aburi. În baie temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă, apoi se Întorcea În baie cu tălpile Înroșite și dinții clănțăind de frig. Făcea drumul acesta dus-Întors de zece-douăzeci de ori, până când babulea, sătulă de fâțâiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai atinge de alcool sau, dacă se va atinge, se va limita la un singur păhărel, ca să cinstească masa. Acum ce era de făcut? Ippolit mătură cu privirea podeaua. Oare nu cumva apriga-i nevastă venise după el? Văzând podeaua crăpată de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui. Și aici nu se simțea nici urmă de consoartă. La această oră, probabil nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vise...? Desigur, se află Într-un coșciug Înmormântat și, adormit visează...! Deci nu este mort...! Iar dacă nu-i mort, atunci l’au Îngropat de viu...? Încercă să strige după ajutor. Zadarnic. Gura nu putea fi deschisă. Buzele Îi erau crăpate și-l usturau În timp ce limba și cavitatea bucală erau uscate datorită glandelor salivare care Încetase orice activitate!! Așternutul și lengeria de corp erau profund umede și, drept urmare Îi era frig. Un frig penetrant! De frică suporta supliciul, era În viață
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răutate, cu ce m’am făcut vinovat...? Nu mi-ai pricinuit suficiente necazuri...? Nu am eu destule cu muncitorii În realizarea producției...! Ori poate, imaginația ta ieșită din comun, e greșit alimentată de prietenul nostru comun Mingoti...? Ori poate Îți crapă obrazul de rușine promițând arestarea secolului douăzeci...?” Anchetatorul zâmbind sarcastic, dându la iveală o altă țigară. „Continuă, am răbdare să te ascult...!!” „Departe de mine gândul a cere iertare pentru ce n’am făcut unui imbecil ca tine. Voi comuniștii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi noua Americă. Accesul la mecanisme centrale de date ar putea da naștere unui nou Adam.“ Ei, era foarte straniu ce se pomenea domnul Sammler că gândește Întins În camera lui, Într-o clădire veche. Reașezându-se În loc, clădirea Își crăpase tencuiala, și de-a lungul acestor crăpături piezișe el Înscria mintal anumite propuneri. Conform uneia dintre acestea el, personal, stătea deoparte de toate evoluțiile. Dintr-un sentiment de deferență, datorită vârstei, din bune maniere, câteodată se afirma a fi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
când Ahmad avea șaisprezece ani și tatăl lui l-a prins furișându-se afară din casă pentru ultima oară, abia atunci vorbele Qur’an-ului au pătruns în inima lui Ahmad. Când taică-su l-a bătut de i-a crăpat țeasta, Ahmad și-a adus aminte pasaje întregi din cartea sfântă, începând cu Qur’an 4:46: „Cei care nu cred în revelațiile noastre, vor fi condamnați la focul iadului. Și de fiecare dată când pielea de pe ei va arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se ralieze la o religie atât de feroce. El putea să scape pe fereastra de la dormitor, iar bătăile pe care le încasa la întoarcere nu făceau decât să-i întărească hotărârea. Ceea ce a continuat să fie adevărat, până când i-a crăpat țeasta. Lacrimile au început să curgă pe obrajii lui Ahmad, iar tatăl lui a lăsat mâinile în jos și-a făcut un pas înapoi. Singurul care n-o să te dezamăgească e Allah, i-a spus taică-su și așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce învie O privire ca zorii ce se crapă In dulce și amară rapsodie Când mă scald în ei ca într-o apă Macină timpul ziua către seară Ca o liniștire-n somn necunoscut Pe-ale nopții plete stele-ncep s-apară Ce cad ca visele din al meu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fotbal... la UTA. Mi a promis că o să mă invite pe stadion, să-l văd cum joacă. E tare tipul și e îndrăgostit de... „moi”. Nu te bucuri? O să fiu prietena celui mai tare tip din școală și celelalte vor crăpa de ciudă când mă vor vedea alături de el. Cu Dana cum o să te descurci? E șefa ta de nivel. N-o să-ți facă necazuri? Dacă se bagă peste noi, am s-o sap. Doamna pedagogă pune botul la micile mele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu mai am atâta răbdare să te aștept ca să crești, mi-a răspuns și mi-a tras o palmă cu sete, de parcă așa trebuia să-mi plătească pentru vorbele mele. În timp ce țineam mâna rece pe obrazul care voia să se crape, ea plecă la el și-l luă de braț ca să pot pricepe că deja a ales. Rămăsesem în mijlocul lumii la fel cum apărusem, singur și confuz căutând să pricep cum să trec peste toată durerea care mă încerca la fiecare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cumva ultimul gest : Ca să-ți poarte noroc... Chiar îți doresc tot binele din lume. Să fii iubit! Și cu aceste fraze scurte, o legătură încă nesudată se rupse definitiv lăsându-l pe Titi să privească pământul care încă nu se crăpase dar care îi înghițise în câteva clipe toate visele și speranțele pe care și le pusese într-o relație fără viitor. Se tot întreba cu ce i-a greșit, ce vină purta și cum de aflase Erjika despre visul său
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
repede. Am deschis ochii, dar nu vedeam dincolo de lumina care mă orbea. Am mai clipit de câteva ori apoi am înțeles că privesc spre lumina unei lanterne. M-a prins... gata cu somnul, gata cu visul. O mână mare și crăpată de muncă răsări dintr-o parte și stătea deasupra capului meu amenințătoare. O să doară, mă gândeam în acele momente așa că am închis ochii așteptând lovitura cu resemnare. Îmi era ciudă că tata nu mă lăsase să învăț cum se plânge
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lipsească niciodată curățenia sau pâinea de pe masă. Poți să le mai faci câte o clătită sau un borș ca pe la noi din când în când... știi că le place... Să fii bun, Silviule, și să nu mă faci să-mi crape obrazul de rușine când o să mă revăd cu oamenii ăștia! Eu nu te-am crescut un derbedeu și sper din tot sufletul că nu ai de gând să calci pe urmele lui taică-tu. Să ai grijă să nu lipsești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic pătrunzător pe șina deformată. Am crăpat-o doar puțin, cu oarecare reținere, atît cît să mă pot strecura, și imediat o pătură de aer cald și lipicios mi se prinse de față precum o batistă umedă. Chiar Înaintea ochilor mei se găsea un ecran despărțitor Înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aștepți mântuirea de rău de la cei care ți-au băgat cândva mortu-n casă. Gorbi era un fel de Stalin pe dos. Maestrul deconstrucției practice. Sigur, acum aș spune al deconstrucției de tip conservator: ușurel cu fata popii, lăsați-o să crape natural, cu încetișorul. Da’ la noi nu crăpa nimic. Acum zece ani pe vremea aceasta ne pregăteam de Congresul al XIV-lea... Mai amân să scriu despre perioada hot. Nici nu mă văd în stare. Cred că îți voi insera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au băgat cândva mortu-n casă. Gorbi era un fel de Stalin pe dos. Maestrul deconstrucției practice. Sigur, acum aș spune al deconstrucției de tip conservator: ușurel cu fata popii, lăsați-o să crape natural, cu încetișorul. Da’ la noi nu crăpa nimic. Acum zece ani pe vremea aceasta ne pregăteam de Congresul al XIV-lea... Mai amân să scriu despre perioada hot. Nici nu mă văd în stare. Cred că îți voi insera pur și simplu relatările mele de jurnal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge printre degete. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după dânsul! Am să mă duc să-l caut!... Mâni mă duc să-l caut... Fără el nu pot să trăiesc... Și maică-sa își urmă și ea tânguirea, căutându-și iar călțunul: —...Așa om ticălos să deie Dumnezeu să crăpe!... Ce are el cu noi? Ce are cu fata noastră!... Haie, tu ai să ne vâri în mormânt! Mai bine fugeam de-aici... Mai bine ne duceam acu șase ani la America... America-i altfel de târg... Acolo-i altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece gârla să mă bată. Fugire-aș de el, că pute ca lupu. Scârbi-m-aș de el ca de măgarul lui Calapod, care-a crăpat în capu grindului și trăgeau câinii de el. Bată-te un Dumnezeu și optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate formele retorice, curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
peste patruzeci de ani sau oricât speri tu că mai ai de trăit. Am încercat să pocnesc din degete, dar n-am reușit. Să mă fi îmbătat deja? Nu vreau să fiu morbidă, Gaz, zicându-ți c-ai putea să crăpi în orice clipă, dar ăsta e adevărul. Uită-te la Aidan, a murit și era mai tânăr decât tine, Gaz, cu câțiva ani. Dacă el a putut muri, atunci i se poate întâmpla oricăruia dintre noi, inclusiv ție. Nu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-Și isprăvi Zidirea? Cind în mințile voastre și în cele ale fiilor voștri s-a strecurat îndoiala vătămătoare și nelegiuită, îndoiala care vă îndepărtează de Creator, de Cartea Sa, de Trimisul Lui și de Comunitatea Credincioșilor, îndoiala care face să crape zidurile și chiar temeliile Granadei? Pe măsură ce tata vorbea, tonul lui se făcea în chip simțitor mai puțin vesel, gesturile mai puțin ample și mai puțin dezordonate, iar vorbele îi erau mai puțin presărate cu astaghfirullah. — Când cheltuiți fără rușine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai aminteau, când și când, că nu ne aflam într-o tăbără părăsită, bântuită de fantome, ci într-un oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă zgomot mânuind oalele. — E adevărat că abia s-a crăpat de ziuă, dar e ăsta un motiv ca la poarta spre Najd să nu fie nici o sentinelă de veghe? se întreba mama cu glas tare. M-a lăsat jos și a împins canatul porții, care a cedat fără greutate, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]