3,198 matches
-
printre ospătarii care susțineau tăvi de argint, evită un măscărici ce continua să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau un clovn al cărui machiaj era de-acum șters de transpirație și priveau un monitor așezat la picioarele lor. Cântau - urmărind cuvintele care se desfășurau pe ecran. Acestea se aprindeau unul câte unul colorându-se În roșu. Pentru Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bucure de viață, cămașa de un albastru strălucitor, deși puțin cam frivolă, parfumul de mosc, deși puțin cam excesiv, blugii decolorați de culoarea mării, deși puțin cam prea mulați, așa cum Îi poartă ăia, păcat că nu și-a pus și cravată, dar În ziua de astăzi nu se mai poartă. Dar mai mult decât orice aprecie faptul că Îl cunoștea pe jurnalistul acela de la televizor. Mă rog, adevărul era simplu. Profesorul ăsta tânăr, timid și atât de bine crescut, era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dormea ea, unde poate că mai rămăsese urma parfumului ei, un fir de păr, amprenta corpului ei În saltea. Copiii desculți, el Îmbrăcat - dar nu pentru a ieși. Un trup masiv Îmbrăcat Într-un costum negru, cu pantaloni la dungă, cravată, vestă descheiată, căci anii au trecut și talia nu mai este cea de odinioară. Trupul masiv al lui Buonocore, respectat de toți, un om drept și curajos, care cândva primise o mențiune pentru capturarea unui asasin periculos. Acum va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de fapt, două camere: una cu trei birouri mici și cealaltă cu biroul lui Andrei Ionescu. La una dintre mese stătea Ancuța Goianu, iar în fața ei era așezat un bărbat tânăr, aranjat ca pentru interviu: cămașă albă, cu mânecă scurtă, cravată și tuns proaspăt. - Bună ziua, spusese Giulia, zâmbind, cum se zâmbește când intri într-o încăpere ca aceasta. Sunt Giulia Colceru și îl caut pe Andrei Ionescu. - E ieșit puțin, dar se întoarce în câteva minute. Luați loc și așteptați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plăcere să treacă fără să-i pese. Dar nu putea și deja începuse să-și facă planuri s-o ajute în vreun fel. Cu acest gând s-a aruncat în Daniel, care tocmai pleca, gătit cu cămășuța lui albă și cravata de poliester, să cumpere fornetti pentru toată lumea. În stradă a intrat într-un bărbat ce tocmai coborâse din Matiz. Voia să ducă un dosar undeva, dar Zogru l-a făcut să urce din nou în mașină și s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
orașul într-un văl alb ca de mătase. Într-un târziu, după ce ninsoarea s-a oprit și luna era singura lumină de pe cer, am adormit și am început să visez. Eram îmbrăcat elegant, aveam o pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna dreaptă și, în stânga, sacoul pe care mi-l dădusem jos deși nu îmi fusese cald. Mă plimbam pe o plajă pustie și aveam sentimentul că veneam de departe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
replică fără acel verb? Iar răspunsul vine: Nu. Mă uitam după prietenul meu cum își găsește logodnica și-o sărută... cam șchiopătat. În acel moment, în imaginația mea, mă aflam și eu lângă o logodnică iubitoare care să-mi aranjeze cravata și să-mi ureze succes la cursuri. ”Mulțumesc...” Intrat în incintă, am urcat nesfârșitele scări până când am ajuns în sală. Mi-am salutat prompt colegii (care articulau cu zgomot fiecare cuvânt) apoi m-am așezat într-o lene de nepătruns
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cealaltă lui Janika, în regulă, a spus, suntem niște băieți de treabă, a văzut el cât de bine și de onest am lucrat, putem să fim mândri de noi, căci prin munca noastră susținută am demonstrat că merităm cu prisosință cravata de pionier. Apoi ne-a întrebat dacă ne iubim patria, iar noi am dat din cap că da, chiar și Janika, deși Janika era iehovist, iar iehoviștii nu pot fi pionieri și nu pot să-și iubească nici patria, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sunete, mi-a zis și azi proful că n-am exersat și să nu mai calc pe-acolo, s-a ocupat de mine dintr-un hatâr, când mi-au tras un șut în cur din școală, mi-au luat și cravata roșie, și de-atunci n-am mai avut voie să merg la Casa Pionierilor, iar proful ăsta predă acolo, și de-aia o să mă-nveți tu la acordeon, dacă nu vrei să te omor, dar nu mă lua cu chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doi, uitându-mă în continuare la Iza, avea ciorapi groși, maro, și pantofi negri cu baretă, și, privind-o, am simțit cum mă ia cu cald și începe să mă mănânce spatele și să mă strângă cămașa la gât, deși cravata roșie nici măcar nu era strâns legată, am încercat să înmulțesc treizeci și două de mii șapte sute șaizeci și opt cu doi, Iza scria foarte frumos, vedeam literele din caietul ei, caligrafiate cu grijă, stătea singură în banca fruntașilor, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
oricât de cald ar fi fost, nu se putea merge doar așa, în pantaloni scurți și tricou, ci trebuiau îmbrăcați pantalonii aspri de lână, pe care mi-i făcuse dintr-unul din costumele tatei, cu cămașă albă, vestă tricotată și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să-mi lustruiesc bocancii și eram gata, desigur mama n-a pierdut ocazia să-mi pună-n vedere să mă pieptăn, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eram gata, desigur mama n-a pierdut ocazia să-mi pună-n vedere să mă pieptăn, dar m-a scutit, măcar, de netezitul părului cu mâna udă, apoi m-a mai măsurat o dată din cap până-n picioare, mi-a potrivit cravata, m-a pupat și iată-mă gata de plecare. Ajuns în fața blocului, am dat cu ochii de mașina neagră, bunicul nu întârzia niciodată, mereu îmi spunea și mie că punctualitatea înainte de toate, de cum m-a văzut, mi-a zâmbit, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a uitat la nume, a dat din cap, apoi și-a scos din poșetă rujul și oglinda, rujându-se acolo, în casa scărilor, le-a pus la loc, mi-a aranjat și mie vesta și cămașa, mi-a îndreptat cravata, și-a umezit palmele cu limba, mi-a netezit părul și mi-a spus c-o să urcăm la etajul patru, la tovarășul ambasador, să mă port cum se cuvine, să vorbesc numai dacă sunt întrebat și să răspund cuviincios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de gresia din bucătărie, și atunci mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca mama să nu-și sorteze propriile haine, ci pe ale tatei, s-ar putea ca tocmai să se uite la hainele tatei, la cămășile, cravatele, pantofii, curelele și costumele tatei. Înainte de asta, niciodată nu ne-atinsesem de lucrurile tatei, nici măcar dulapul lui nu-l deschisesem, nici sertarul de la biroul lui nu-l trăsesem, ca atunci când se va fi întors acasă, să le găsească pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puse pe categorii, în una doar cămăși, în alta doar șosete făcute ghem și izmene, în a treia pantofi eleganți de damă, pe puțin cinșpe perechi, printre care și unele cu toc foarte înalt, o altă valiză era ticsită cu cravate și pantaloni împăturiți, doar în două valize nu erau haine, una era plină cu plăci de gramofon, iar în cealaltă, sub un teanc de bancnote vechi mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a umplut cu zgomot, iar apa a făcut un mic vârtej în mijloc, am aruncat apa asta dintâi, pe urmă l-am umplut din nou, mai grijuliu, și l-am dus celorlați, Csabi mi-a pus în mână o cravată mototolită, eu am muiat-o în apă, apoi am început să frecăm pereții exteriori ai barăcii, Zsolt mi-a șoptit că suntem norocoși că nu interiorul trebe să-l spălăm, iar eu i-am șoptit la rându-mi că tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cât colo cu paginile fâlfâinde, n-am văzut unde a căzut, între timp muzica mă redirecționase, caporalul țopăia și el, se lăsa în jos pe picioru-i zdravăn, se ridica, sălta în aer, sprijinindu-se de cârje, obiectele zburau în jurul lui, cravatele, învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam și noi, gramofonul urla, scârțâitul acului îl simțeam parcă în piept, îmi vâjâia capul de sunetul acordeonului, îl vedeam pe caporal aruncându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de unde a făcut rost de dubă, și dacă el m-a urmărit trei zile-n șir, iar dacă da, atunci din ce motiv, și atunci, deodată, am observat că bunicul avea cămașa prost încheiată, gulerul îi atârna strâmb și nici cravată nu avea la gât, asta m-a mirat atât de mult că nu l-am mai întrebat nimic, mă uitam prin geam, n-am mai stat într-o dubă ca asta, avea scaunul mult mai înalt decât o mașină obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cimititrul e atât de departe, deși, iarna, de multe ori veneam până aici pe jos, cu băieții, ca să ne dăm cu sania, acum însă drumul mi se părea mult mai lung, poate și din cauză că mă jenau pantofii de lac, iar cravata neagră, pe care mama mi-o croise dintr-una de-a tatei, mă strângea atât de tare încât, de câteva ori, am simțit că mă sufoc, numai pentru că nu vroiam s-o supăr pe mama, nu i-am lărgit nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tolerant, mai primitor și mai deschis decât universul tinerilor marginali, reprezentați În epocă de hippies. „Pot să mă deghizez Într-un funcționar respectabil, iar ei mă vor accepta, obișnuia să spună Bruno. E suficient să-mi cumpăr un costum, o cravată și o cămașă - totul, 800 de franci la C & A În perioada de solduri; practic, e suficient să Învăț să fac un nod la cravată. Mai e, ce-i drept, problema mașinii - În fond, e singura dificultate În viața funcționarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă vor accepta, obișnuia să spună Bruno. E suficient să-mi cumpăr un costum, o cravată și o cămașă - totul, 800 de franci la C & A În perioada de solduri; practic, e suficient să Învăț să fac un nod la cravată. Mai e, ce-i drept, problema mașinii - În fond, e singura dificultate În viața funcționarului mediu; dar asta se poate rezolva, faci un Împrumut, muncești câțiva ani și rezolvi. În schimb, nu mi-ar sluji la nimic să mă deghizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Îmbrățișară. „Admirabilă ceremonie, superbă...”, spuse finanțistul cu emoție. — N-ai rămas la petrecere..., Își aminti Bruno. Era cam jenant, nu cunoșteam pe nimeni și era totuși nunta mea. Tata a venit foarte târziu, dar totuși a venit: era nebărbierit, cravata Îi era legată strâmb, părea un libertin ramolit. Sunt sigur că părinții Annei ar fi preferat altă partidă, dar mă rog, ca burghezi protestanți de stânga, aveau totuși un anume respect pentru Învățământ. Apoi, eu aveam agregația, ea numai definitivatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aparatului de climatizare și gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe un pat lângă o brunetă Înaltă, cu sânii grei, pe care o lingea un ins de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul și Începu să-l masturbeze, privind În jur. Un bărbat se apropie, Îi vârî o mână sub fustă. Ea Își desfăcu fermoarul, fusta lunecă pe mochetă; nu purta nimic pe dedesubt. Bărbatul se așeză În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și-mi întorc privirea și îl văd pe Arnold Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei. Are păr gri lânos, care mi se pare puțin cam extravagant pentru un avocat, și un gust excentric la cravate. Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și eu zâmbetul și simt că încep să mă relaxez. Sunt sigură că Arnold e cel care trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]