55,062 matches
-
celebru aproape peste noapte datorită unei discutabile cărți despre Proust, o scriere la limita dintre ficțional și non-ficțional), nu pentru observațiile critice la adresa volumului cu pricina, ci mai curînd pentru o idee generală, referitoare la relația dintre psihologie și literatură. Credința lui Updike, exprimată în această cronică, este că psihologismul dăunează literarului. Adică: cu cît înțelegem mai bine dedesubturile psihologice ale unei intrigi, sau felul în care funcționează lumea mentală și sufletească a personajelor, cu atît ne vom simți mai puțin
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
Nicolae Manolescu Dintotdeauna am fost convins că, dincolo de credința pe care o implică, mistica are nevoie de un limbaj care nu este acela logic. Reprezentările misticului sînt simbolice. Este motivul care face atît de sterile comentariile interpreților sau istoricilor doctrinelor mistice. Răsfoind din cînd în cînd cele patru volume
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
acela logic. Reprezentările misticului sînt simbolice. Este motivul care face atît de sterile comentariile interpreților sau istoricilor doctrinelor mistice. Răsfoind din cînd în cînd cele patru volume ale Enciclopediei misticilor, am fost frapat de asemănarea explicațiilor oferite de specialiștii în credințe religioase cu explicațiile pe care ni le dau muzicologii despre muzică. Pur și simplu, nici mistica, nici muzica nu se lasă "traduse" în cuvinte sau, mai exact, în propoziții logice. Despre mistică și despre muzică nu se poate vorbi decît
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
europeană, americană, acest om a trecut prin închisori, prin Pitești, și vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sinchisea de ce trecuse, de ce suferise. Pentru el totul era întru Christos, totul era admirabil, totul era nădejde, totul era credință și totul era posibil. Pentru un astfel de om, cu credință de asta fantastică, lămurită în focul teribil al suferințelor pentru un om de acesta, care a iertat tot și învață și pe alții să ierte, pentru un om ca
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sinchisea de ce trecuse, de ce suferise. Pentru el totul era întru Christos, totul era admirabil, totul era nădejde, totul era credință și totul era posibil. Pentru un astfel de om, cu credință de asta fantastică, lămurită în focul teribil al suferințelor pentru un om de acesta, care a iertat tot și învață și pe alții să ierte, pentru un om ca ăsta, uite, e posibilă împăcarea. Dacă am avea mai mulți părinți
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
e mai necesar și mai urgent. În pragul unei asemenea perioade ne găsim, poate, astăzi[...] Îndoielile grave s-au strecurat astfel - și continuă, din nefericire, a se strecura - în sufletele multora din contemporanii noștri de pretutindeni, slăbindu-le din ce în ce mai mult credința în posibilitatea înlăturării relelor de care suferă și de care omenirea pare condamnată să nu mai poată scăpa niciodată. O asemenea stare sufletească e însă primejdioasă, fiindcă poate duce la o pasivitate care să împiedice în adevăr, sau cel puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
din anchetatori, mai ales, îl tot întreba în legătură cu mine, ce credea despre mine, ce idei aveam eu și alte lucruri necesare unui anchetator care ar vrea să-l înfunde pe vreunul. Simțind acest lucru, Nego, cu extraordinara sa onestitate și credință în Dumnezeu, se aprinsese pe loc pledînd în favoarea mea. Bîlbîindu-se, el încerca să-i convingă, vorbind sus și tare, că dacă ar fi ținut seamă de prevenirile lui C. Țoiu, cu care vorbea în Cișmigiu, în vara lui 1956, n-
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
Gheorghe Grigurcu Nietzsche proclama, după cum se știe, o eră a neîncrederii. A unei neîncrederi generalizate, răsturnătoare a tuturor valorilor, dar, în primul rînd, a celei ce se opune nemijlocit scepticismului: credința. Și nu numai credința în Dumnezeu se afla în chestiune, ci și orice credință într-un factor pozitiv, într-un impuls constructiv, precum o metodică destrămare a tot ceea ce ține de ordinea lumii. Simptomatic, era vizată comunicarea omenească: "Mă tem
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Gheorghe Grigurcu Nietzsche proclama, după cum se știe, o eră a neîncrederii. A unei neîncrederi generalizate, răsturnătoare a tuturor valorilor, dar, în primul rînd, a celei ce se opune nemijlocit scepticismului: credința. Și nu numai credința în Dumnezeu se afla în chestiune, ci și orice credință într-un factor pozitiv, într-un impuls constructiv, precum o metodică destrămare a tot ceea ce ține de ordinea lumii. Simptomatic, era vizată comunicarea omenească: "Mă tem, spunea gînditorul german, că
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
după cum se știe, o eră a neîncrederii. A unei neîncrederi generalizate, răsturnătoare a tuturor valorilor, dar, în primul rînd, a celei ce se opune nemijlocit scepticismului: credința. Și nu numai credința în Dumnezeu se afla în chestiune, ci și orice credință într-un factor pozitiv, într-un impuls constructiv, precum o metodică destrămare a tot ceea ce ține de ordinea lumii. Simptomatic, era vizată comunicarea omenească: "Mă tem, spunea gînditorul german, că nu ne vom putea debarasa de Dumnezeu cît timp mai
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
discursul, ci și rațiunea, înțelesul profund, de natură divină, al ființei. Iată premisele de la care pleacă Dan Stanca atunci cînd stabilește rolul soteriologic al cuvîntului în epoca noastră atît de încercată de criza limbajului, urmare, consideră d-sa, a prăbușirii credinței: Pînă la urmă orice fel de viață ai duce, izbăvirea rămîne în preajmă cu condiția să nu uiți capacitatea rostirii. În tot vălmășagul de vorbe, în lumea vorbăriei e imposibil să nu găsești odată cuîntul, cuvintele care să te spele
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
putem vorbi de o demonie a creatorului, egolatru, narcisist, exclusivist, dar acestea sînt trăsăturile, variabile de la caz la caz, ale psihologiei acestuia și nu ale textului, mîntuit de harul estetic, care, producînd un analogon al cosmosului, reverberează puterea Creatorului suprem. Credința, consideră pe bună dreptate Dan Stanca, nu e un lucru comod: "A afirma credința într-un mod direct și simplificator coincide pînă la urmă cu anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă o constituie tranziția de la credința
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
variabile de la caz la caz, ale psihologiei acestuia și nu ale textului, mîntuit de harul estetic, care, producînd un analogon al cosmosului, reverberează puterea Creatorului suprem. Credința, consideră pe bună dreptate Dan Stanca, nu e un lucru comod: "A afirma credința într-un mod direct și simplificator coincide pînă la urmă cu anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă o constituie tranziția de la credința în Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
de harul estetic, care, producînd un analogon al cosmosului, reverberează puterea Creatorului suprem. Credința, consideră pe bună dreptate Dan Stanca, nu e un lucru comod: "A afirma credința într-un mod direct și simplificator coincide pînă la urmă cu anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă o constituie tranziția de la credința în Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Credința, consideră pe bună dreptate Dan Stanca, nu e un lucru comod: "A afirma credința într-un mod direct și simplificator coincide pînă la urmă cu anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă o constituie tranziția de la credința în Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
dreptate Dan Stanca, nu e un lucru comod: "A afirma credința într-un mod direct și simplificator coincide pînă la urmă cu anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă o constituie tranziția de la credința în Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
la urmă cu anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă o constituie tranziția de la credința în Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
optimă o constituie tranziția de la credința în Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în societatea contemporană. La un capăt al ei se se află mișcările extremiste, de stînga și de dreapta, care au uzurpat mesianismul religios în numele adorării unor concepte și au făgăduit un paradis tearestru, în numele unor aberante operații de chirurgie istorică
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
făgăduit un paradis tearestru, în numele unor aberante operații de chirurgie istorică. La celălalt capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu poate fi asimilat
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu poate fi asimilat în adîncimea sa inepuizabilă
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
paradoxală cînd plenitudinea sa se resoarbe în vacuitate, iar golul la rîndul lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește pe credincios de-a aluneca în neantul afirmațiilor fanatice". Dacă e cazul a ne delimita de falsele accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Deoarece ne-ar fi greu a recunoaște exclusiv un Dumnezeu ecleziastic, cînd misterul caracteristic al artei îl oglindește de asemenea, transfigurîndu-ne precum o spovedanie și o revelație. Între increat și creat, esteticul e una din chezășiile naturii divine a omului: "Credința în misterul lui Dumnezeu înseamnă de fapt și acceptarea marelui Risc nu de-a crede de pomană cum ar zice unii, ci de-a te lăsa dominat și locuit de o inteligență mai presus de inteligența umană, față de care aceasta
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]