5,590 matches
-
Floricoul, mare sluger - i se spunea astfel, fiindcă se însurase cu Florica, fiica lui Mihai Viteazul -, a fost ucis la București, în 1631, combătându-l pe Leon Vodă169; Albu Golescu, căsătorit cu Irina, fiica lui Miloș Voievod, i-a fost credincios unchiului soției sale, Alexandru al II-lea Mircea, și a murit - avea doar 23 de ani - la Jiliște în 1574170) sau luptând contra grupărilor adverse (banul Detco din Izvorani a stat alături de Craiovești până la sfârșit 171; marele clucer Badea din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și pe banul Toma din Pietroșani, însurat cu Mara, fiica marelui logofăt Harvat 213), dar și pe marele logofăt Vlaicu din Pricani (a înfiat, neavând copii, un fecior al fratelui său, Mihnea pârcălabul), cel care o vreme i-a fost credincios 214 ori (tot în 1536 ca și pe banul Toma) pe marele logofăt Tudor din Drăgoești (era căsătorit cu Dumitra, fiica lui Dimitrie Ghizdavăț), bănuindu-l de „hiclenie”215. Și Vlad Vintilă și-a învinuit boierii de trădare. Au pierit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ciobanul, care l-a prins pe acest pribeag în lupta de la Periș din 1547. Fiica lui Udriște și a Ancăi (pe care Radu de la Afumați o făcuse cu Voica), Elena sau Ilina, a fost soția marelui vornic Ivașco Golescu, boier credincios lui Alexandru al II-lea Mircea și fiului aceluia, Mihnea Turcitul. îi va fi dat lui Ivașcu să se stingă în pribegie, în Moldova (după ce fugise întâi în Transilvania, în 1583, apoi în Polonia), de „moarte năpraznică”. O fiică a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a făcut mare ban), dușmanul neîmpăcat al lui Radu Paise, care l-a înfrânt la Fântâna țiganului și l-a omorât. Tot Voievodul Radu Paise l-a ucis și pe marele logofăt Vlaicu din Priscani (acesta îi fusese o vreme credincios); n-a avut urmași boierul Vlaicu, și l-a luat copil de suflet pe un fiu al fratelui său (fusese botezat tot Vlaicu), pârcălabul Mihnea. N-a ajuns până la noi nici numele soției serdarului Drosu (criminalul jefuitor ucis din porunca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șerban, și el pribeag în acea vreme), persoană ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă). Ștefana devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector, bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, că anii de conviețuire cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
logofătului Șerban și nepot al unui Semion), cel pe care Iorga îl bănuia a fi fost și autor al Istoriei țărăi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini. A ajuns în tinerețe om „de casă” postelnicului Constantin Cantacuzino și a rămas credincios (un „client” local, care abia târziu, pe la începutul anilor 80 ai secolului al XVII-lea, va ajunge ispravnic de Târgoviște) acestui neam până la moarte (s-a stins către sfârșitul veacului, cândva între 1693 și 1697). Ni-l putem închipui într-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și al lui Preda Buzescu, marele căpitan al lui Mihai Viteazul, (apropiat al Domnului, căruia i-a fost sprijin și sol, deși, se pare că relațiile dintre ei s-au înăsprit după 1599; l-a servit „foarte cu bună și credincioasă slujbă” și pe Radu Șerban) de la fosta mănăstirea Stănești (ctitorie a neamului lor). O glorie personală, cea a defunctului, se îngemănează cu gloria vremii (în inscripția de pe marmora albă așezată în pronaos, și trec spre viitorime), căci evocatele combateri au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu se deosebesc de cele ale Sfântului Apostol). „Viduitatis professione non damnari secundas nuptias”. Este mai îngăduitor Augustin decât Tertulian și Ieronim. Nu poate ignora, însă, zicerea sacră - în Omilia la I Corinteni, 7, 39-40: „[Apostolul] arată deslușit că femeia credincioasă este liberă întru Domnul să se mărite din nou după moartea bărbatului ei”. în pasajul citat, Sfântul Apostol Pavel precizase „Mulier alligata est, quamdin vir ejus vivit; quod si mortus fuerit vir ejus, liberata est: cui vult nubat, tantum în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o carte publicată acum câțiva ani, am dat acestei „trepte” un sens mai înalt decât „țiitoriei”, chiar dacă în DEX între cele două cuvinte - țiitoare și concubină - există o relație de sinonimie - „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector (căruia i-a vegheat ultimele clipe), bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au fost băgați și ei în temniță) și toți cei care îl însoțiră pe Vodă la Istanbul fură exilați în Asia Mică, la Kiuta Lia (Chiutaia). Și membrii familiei (Pană, fratele Doamnei Marica, nu s-a alăturat surghiuniților), și boierii credincioși (mai târziu, prin 1746, unul dintre ei va pomeni într-un zapis acele timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii au stat în apropierea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau în țara Românească, există încă discuții, căci informațiile din izvoare sunt uneori confuze, situația complicându-se și prin niște coincidențe onomastice) un număr foarte mare de ani, de la 21 noiembrie 1632 până la 25 aprilie 1654, fiind unul dintre cei mai credincioși sfetnici ai lui Matei Basarab. în „literatura” scrisă despre el - bineînțeles, în cea favorabilă lui -, mavele postelnic Constantin Cantacuzino („stari [bătrânul] postelnicul”) apare ca un personaj omogenizator și ordonator. Prin înțelepciune politică, el instaurează în jur („jurul” fiind țara) momente
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moștenit de la întemeietorul lui, a cărui jertfă hrănește o identitate socială puternic marcată”313. Porunci pentru viitor întâiul testament al jupânesei Elina Cantacuzino a fost redactat în 1667. L-a scris logofătul Stoica Ludescu, „bătrânul, plecat slugă al dumnealor”, slujitor credincios al Cantacuzinilor. „Am pus și eu puțină osteneală, până am scris această împărțeală asupra coconilor dumneaei, cu voie și cu știrea tuturor, ca să le fie dumnealor neclintită, amin” - spune cel care va alcătui, după părerea lui Nicolae Iorga, mai târziu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
amestec și nici o bântuială să n-aibă de Domnia Mea, ci să aibă a se răposa la casa lui, ca o slugă bătrână a noastră și a țării, și nici la dări să n-aibă bântuială, că l-am aflat credincioasă slugă și părintelui mieu, și noauă, și țării și nu numai atâta, ci să am Domnia Mea a-l milui cu ce va fi prilej peste an să fie pentru hrana lui, fiind bătrân și credincios; și nici să crez
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că l-am aflat credincioasă slugă și părintelui mieu, și noauă, și țării și nu numai atâta, ci să am Domnia Mea a-l milui cu ce va fi prilej peste an să fie pentru hrana lui, fiind bătrân și credincios; și nici să crez cuvintele cuivaș, de ar pârî ce ar pârî, că Domnia Mea mă odihnesc în credința lui. Iar, de mă voiu lepăda și voiu călca aceasta ce scriu mai sus, Dumnezeu și pe mine să mă lepede
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se presupunea că fusese ucis de evrei -, fapt care a dus la masacrarea câtorva sute de evrei din Damasc. Potrivit obiceiului anual, Surra-Emini (conducătorul pelerinilor), Însoțit de mii de musulmani, venea din Constantinopol la Damasc pentru a se alătura aici credincioșilor sosiți din Bagdad și Persia. La Încheierea ramadanului (postul mare), pașa din Damasc plecă În deșert, unde, Într-o fortăreață (Muzerib) neînsemnată, de altfel, se desfășura un mare târg În care puteau fi vândute sau cumpărate cantități Însemnate de articole
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu cumva să-i denunțe că au Încălcat interdicția potrivit căreia nici unui rus nu-i era permis să meargă la Buhara. S-au folosit de acest prilej pentru a-l acuza de erezie, căci vizitase toate locurile sfinte ale musulmanilor credincioși. Susțineau, de asemenea, că era posesorul unei diplome - obținută de la ulemalele (Învățații) din Buhara - acordate pentru a-i fi convertit pe musulmanii credincioși din Rusia. Hoshbegi examină diploma În prezența mea și spuse că aceasta nu conținea nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
afgană a musulmanilor Îi va fi reamintită prin migrarea lor spre Kashmir. Acolo, islamicii șiiți și suniți Își ard unii altora, cu dramatice frecvențe, și casele, și manufacturile În care se produceau celebrele șaluri 1. Însoțit de un singur slujnic credincios (un creștin pe nume Antun), Honigberger pleacă din Bagdad via Bassora (Basra), Moscat, Bender-Karachi În Sind și apoi, cu o caravană providențială, spre Hyderabad. Până la Lahore, trecând deci prin sudul Indiei, vor face patru luni, dintre care două străbătând Marea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ce definește s., e aceea de a întreține cultul trecutului. Un adevărat credo în acest sens e poezia E mult de-atunci... a lui St. O. Iosif. După evocarea timpurilor defuncte, în care, deși „amarnice și grele”, erau „inimi drepte, credincioase, vin bun și cântece frumoase”, poetul conchide, împrumutând vocea unui uncheaș care a trăit în acele timpuri: „Azi cat nedumerit, nepoate: / Cum toate se schimbară, toate! / Din cântece azi n-ai ce-alege, / Nici vinul nu e vin în lege
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Cipariu” al Academiei Române (1965), Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1979, 2001), Marele Premiu „Mihai Eminescu” al Uniunii Scriitorilor (1989), Premiul Uniunii Scriitorilor (1994), Marele Premiu al Inspectoratului Județean pentru Cultură Timiș (1994), Marele Premiu al municipiului Timișoara (1995), Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002). În Studii de stilistică eminesciană T. abordează într-o primă secțiune lexicul, structura gramaticală, stilul și versificația liricii de tinerețe a lui Mihai Eminescu, iar în a doua aspecte stilistice ale creațiilor din perioada maturității
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
Asociației Cehoslovacia-România (azi Asociația Cehia-România), ulterior îndeplinind și funcția de secretar. Pentru meritele de promovare în Cehia a literaturii și culturii române, în 1991 i se decernează Premiul Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2002 este decorată cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer. Colaborează la „Philologica Pragensia”, „Romanistica Pragensia”, „Europa Annales”, „Litteraria Pragensia”, „Il Bianco e il Nero” (Udine), „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Orizont”, „Literární noviny”, „Tvar”, „Slavia”, „Svet literatury”, „Mosty”, „22”, „România literară” ș.a. Elevă a Mariei Kavková
VALENTOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290415_a_291744]
-
optimistă. Cucerea îndată simpatia oamenilor prin felul ei deschis, prin scânteierea spiritului ei ingenios, dar toate devotamentele pe care le câștiga pentru sine le îndrepta îndată către țara ei de obârșie, niciodată uitată, mereu prezentă în inima ei caldă și credincioasă. A fost timp de cincizeci de ani și mai bine un glas al României peste hotare și o parte a binelui care a putut fi gândit despre noi, a interesului arătat străduințelor pornite din partea bună a țării vechi, datorită și
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
director este Vladimir Al. Donescu, doar în primele trei luni pe frontispiciu figurând și Valjan ca director literar. În schița de program din numărul inaugural se precizează că noul periodic nu se vrea „un organ de partid”, ci „un interpret credincios al ritmului vremii”, și ca atare „va înfățișa actualitatea vremii, cu doctrina ei, cu cultura ei, cu arta ei”. Obiectivele sunt „studierea tuturor problemelor ce interesează viața societății” și „lupta [...] pentru o activitate mai intensă pe toate tărâmurile sociale, pentru
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
pentru întreaga activitate în domeniul cărții (2002), Premiul Național pentru renașterea cărții bibliofile (2002), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (2003). A fost recompensat cu gradul de Officier dans l’Ordre des Palmes Académiques al Franței (1986) și cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2003). Lirica lui V. nu este ușor de înscris în cadrele clasificative ale poeziei române postbelice. Identitate bine conturată, într-un proces de autoconstrucție pe care nu îl consideră niciodată terminat, aflat în continuă harță cu
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
de Michelangelo. Mai colaborează la „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Ateneu”, „România literară”, „Steaua”, „Familia”, „Ramuri”, „Tomis”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Convorbiri literare” ș.a. Din 1991 este președinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. A fost decorat cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2000). Autor de poeme și eseuri ivite ca o încununare a unei impresionante munci de transpunere în românește a poeziei italiene și franceze renascentiste și moderne, Z. se dovedește a fi, încă de la Călătorie spre transparență
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
ce veste minunată. Ca N. Steinhardt, V. descoperă în cele din urmă un sens religios în experiența sa carcerală: Dumnezeu a vrut să-i pună credința la încercare. Trebuie spus că este vorba de o încercare dincolo de capătul răbdării. Femeia credincioasă se simte pustiită pe dinăuntru și părăsită de Dumnezeu. Se îndoiește în credința ei și reproșează divinității chiar faptul de a se fi născut. Gest grav, nihilist, cioranian, de neimaginat la un creștin autentic: „O, Doamne, de ce ai permis să
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]