1,871 matches
-
fiind faptul că venise de la o mare depărtare și în plus cheltuise mulți bani pentru această expediție. Jean de Nevers a preluat comanda forțelor reunite, (cam 100 000 de luptători), și apornit în marș spre Nicopole. Regiunea străbătută de armata cruciată a fost prădată, iar orașul Rahova a fost luat cu asalt și jefuit, iar locuitorii săi uciși sau luați prizonieri. Nicopole era un oraș bine fortificat și bine aprovizionat, iar cruciații nu aduseseră cu ei mașini de asediu pentru a
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
000 de soldați ai sultanului au ajuns în fața Nicopolelui. Este foarte probabil ca efectivele celor două armate să fi fost mai mici, dar în mod sigur erau aproximativ egale. Baiazid I avea avantajul de a primi informații despre mișcările trupelor cruciate de la Gian Galeazzo Visconti. În ziua de 25 septembrie, ambele armate s-au pregătit pentu bătălie. Înainte de bătălie, prizonierii luați de cruciați la Rahova au fost executați de francezi dintr-un motiv necunoscut. Francezii și englezii formau avangarda, iar Sigismund
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
dat dovadă în timpul în care a apărat stindardul de luptă al francezilor. Jean de Nevers, Enguerrand al VII-lea de Coucy și mareșalul Jean Le Maingre, au fost luați prizonieri. Între timp, caii fără călăreți s-au reîntors în tabăra cruciată. Sigismund a atacat ca să-i sprijine pe cavalerii francezi și a dat piept cu forțele principale ale lui Baiazid pe creasta dealului. Rezultatul luptei a fost indecis până în momentul în care au sosit trupele sârbești. Sigismund a fost convins de
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
păgâni." Deoarece aceste admonestări epistolare au rămas fără efect, în ultimele luni ale anului 1146 Bernard a plecat personal în Flandra, Lorena și Renania. Deși nu vorbea germana, succesul său a fost enorm iar el a reușit să stăpânească mișcarea cruciată, făcându-l pe Raoul să i se supună și punând astfel capăt masacrelor. Textele evreiești ale epocii îi aduc un călduros omagiu: "Domnul s-a milostivit de ei (evreii). El le-a trimis acestor ticăloși (cruciații) pe Sfântul Bernard de
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
organizat statele imperiului sub forma unor confederații pacifiste, în care orașele imperiale aveau un rol important. A reușit să obțină dominația imperială asupra frontierelor estice printr-o succesiune de tratate cu Habsburgii, prin cumpărarea Brandenburgului și prin asigurarea vasalității statelor cruciate din Prusia și Livonia. În timpul domniei sale a fost adoptată Bula de Aur, textul constituțional fundamental al Sfântului Imperiu Roman. Prin căsătoria cu Ana de Bavaria, fiica lui Rudolf al II-lea de Bavaria, conte palatin de Rin, a făcut alianță
Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299368_a_300697]
-
să triumfe. Însă nu era timp de răzbunări căci marea ofensivă a lui Saladin amenința însăși existența statului. Raymond încearcă obținerea unei păci între creștini și musulmani însă evenimentele au dus la confruntarea de la Hattin, moment de cotitură pentru statele cruciate din Orient. În urma acestei confruntări teritoriul comitatului este drastic micșorat, Raymond murind de pleurezie la scurt timp după eveniment nu lăsă nici un urmaș. Ruda ce-a mai apropiată este principele de Antiohia, Bohémond al IV-lea de Poitiers, care ia
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
în care Biserica Romei a încercat aducerea ortodocșilor "la staulul Romei" trebuie consultate studii de specialitate. O lucrare obiectivă și de mare acuratețe pentru secolul al XIII-lea, dar și perioada anterioară este "Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată și Imperiul mongol" a lui Șerban Papacostea. Aceste tentative sunt legate de ceea ce se va întâmpla în secolele al XVII-les - al XVIII-lea. Atunci Papalitatea, recâștigând prin Austria autoritate asupra unor teritorii pierdute anterior prin extinderea Imperiului Otoman și Reformă
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
Innocentiu să conducă biserica Catolică. După ce Ierusalimul a fost cucerit în iulie 1099 ca urmare a primei cruciade, mulți pelerini europeni s-au îndreptat spre locurile numite de ei Țara Sfântă. Totuși, deși orașul era relativ sub control, restul statelor cruciate nu erau. Bandiții erau prezenți în număr mare, și mulți pelerini erau măcelăriți, uneori cu sutele, pe drumul de la Jaffa, situat pe coastă, în Țara Sfântă. În jurul anului 1119, cavalerul francez Hugues de Payens și ruda sa Godfrey de Saint-Omer
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
au murit în timpul mandatului, iar câțiva au murit în timpul campaniilor militare. De exemplu, în timpul Asediului Ascalonului din 1153, Marele Maestru Bernard de Tremelay a condus un grup de 40 de templieri printr-o spărtură în zidurile orașului. Atunci când restul armatei cruciate nu i-a urmat, templierii, inclusiv Marele lor Maestru, au fost încercuiți și decapitați. Marele Maestru Gérard de Ridefort a fost decapitat de către Saladin în 1189, în timpul Asediului Acrei. Marele Maestru supraveghea toate operațiunile Ordinului, atât cele militare din Țara
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
ca înfățișare, în pofida încercărilor autorităților centrale de a reglementa această situație. Aceste reprezentări pot fi grupate conform elementelor lor constitutive, în patru categorii distincte: Prima variantă de stemă a fost propusă în iulie 1860, și avea următoarea descriere: o acvilă cruciată, încoronată cu o coroană închisă, care are pe piept un scut mai mic ce cuprinde capul de bour cu o stea între coarne. Acvila ține în gheara dreaptă spada, iar în cea stângă sceptrul — însemnele puterii și suveranității. Această reprezentare
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
în care au intrat țările noastre de la realizarea principiului unirii și cu datele istorice de la colonizarea romanilor în Dacia"”. Stema cuprindea un scut despicat, având prima jumătate tripartită, în brâuri de roșu, aur și azur, și încărcată cu o acvilă cruciată în zbor deschis. Cea de-a doua jumătate, tăiată roșu și azur, era încărcată cu un cap de bour având soarele între coarne. Acest scut era timbrat de o coroană închisă și avea drept tenanți doi delfini afrontați, însoțiți de
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
și accesorii ca urmare a unificării Armatei, Alexandru Ioan Cuza a emis la 9 februarie 1861 un Înalt ordin de zi prin care stabilea ca simbolul Principatelor Unite să fie două scuturi acolate, cu capul de bour în dreapta și acvila cruciată în stânga (neîncoronată), ambele timbrate de o coroană. Acest fapt nu a simplificat lucrurile, fiecare instituție folosind în continuare o altă reprezentare a stemei. La 17 martie 1862 Consiliul de Miniștri condus de Barbu Catargiu adoptă o hotărâre referitoare la confecționarea
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
roșu în cartierul unu, albastru în cartierele doi și trei, și aur în carterul patru. Peste cartierele unu și trei era suprapus capul de bour/zimbru cu o stea între coarne, iar peste cartierele doi și patru se afla acvila cruciată, încoronată. Scutul era bordat cu două ramuri de laur, iar sub el se afla cifrul domnului Alexandru Ioan I. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, ce se prindea sub o coroană închisă. Și
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
consultați și specialiști francezi. Drept urmare, în octombrie 1863 a fost alcătuit un nou proiect de stemă, primul care respecta întru totul cerințele științei heraldicii. Noua stemă cuprinde un scut sfertuit, având în cartierele unu și patru, pe fond albastru, acvila cruciată, încoronată și purtând în gheare semnele puterii (sceptrul în stânga și sabia în dreapta), iar în cartierele doi și trei, pe fond roșu, capul de bour cu stea între coarne. Peste cartiere un scut mic, tripartit în brâuri roșu, aur și albastru
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
avea să fie votată și de Senat la 12/24 aprilie 1867, fiind promulgată de principele Carol în cursul aceleiași luni. Noua stemă cuprindea un scut sfertuit, având reprezentată în cartierele unu și patru, pe fond azur și auriu, acvila cruciată, încoronată și având în partea superioară-stângă a cantonului un soare de aur. În cartierele doi și trei, pe fundal azur și roșu, se regăsea capul de bour cu o stea în cinci colțuri între coarne, însoțită de o semilună la
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
legea publicată la 11 martie noua compoziție heraldică, proiect al lui Ștefan D. Grecianu, arăta astfel: scut sfertuit, având în cartierele unu și patru câmp albastru, iar în doi și trei roșu. În cartierul unu este reprezentată acvila de aur, cruciată și încoronată cu același metal, având în gheara stângă sceptrul, iar în cea dreaptă spada. În partea superioară a cantonului, în dreapta se află un soare de aur. În cartierul doi a fost reprezentat un cap de bour având o stea
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
adoptare forurilor legiuitoare, o nouă reprezentare a stemei de stat, pe baza modelelor propuse de heraldiștii József Sebestyén și Paul Gore. Legea din 23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă. Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă. Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele și semiluna de-o parte și de alta, toate de aur. În cartierul doi a fost reprezentată stema Moldovei, pe fundal roșu: un cap negru de bour, având o stea între coarne și fiind flancat de un trandafir
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
coroană murală cu un număr specific de turnuri: 1 pentru comune rurale, 3 pentru comune urbane (orașe), 5 pentru orașe reședință de județ și 7 pentru municipii. Orașele care au fost capitale ale principatelor române prezintă în creștet fie acvila cruciată, fie capul de bour. Amintim aici București, Câmpulung, Curtea de Argeș, Târgoviște, Craiova (în Țara Românească); Suceava, Iași (în Moldova); Alba-Iulia (în Transilvania). Este de menționat că numai orașul Focșani a avut o eșarfă cu deviză (), plasată sub scut. Regimul comunist a
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Statele dezbinate ale selgiucizilor au dorit consolidarea teritoriile proprii și obținerea controlului asupra vecinilor lor, decât să coopereze împotriva cruciaților în timpul primei Cruciade. Selgiucizii au învins cu ușurință cruciada țărănimii neinstruită din 1096, dar nu a putut opri progresul armatei cruciate, care a capturat orașe importante, cum ar fi Niceea (Iznik), Iconium (Konya), Mazaca Cezareea (Kayseri) și Antiohia (Antakya), în marșul lor spre Ierusalim (Al-Quds), iar în 1099 în cele din urmă capturat cu succes Țara Sfântă, înființând primele state cruciate
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
cruciate, care a capturat orașe importante, cum ar fi Niceea (Iznik), Iconium (Konya), Mazaca Cezareea (Kayseri) și Antiohia (Antakya), în marșul lor spre Ierusalim (Al-Quds), iar în 1099 în cele din urmă capturat cu succes Țara Sfântă, înființând primele state cruciate. Selgiucizii pierduseră deja Palestina în favoarea Fatimizilor, care au recapturat-o chiar înainte de capturarea acesteia de către cruciați. După prima cruciadă, beii independenți s-au aliat frecvent cu statele cruciate împotriva altor bei, ce concurau unul cu celălalt pentru teritoriu. La Mosul, Zengi
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
1099 în cele din urmă capturat cu succes Țara Sfântă, înființând primele state cruciate. Selgiucizii pierduseră deja Palestina în favoarea Fatimizilor, care au recapturat-o chiar înainte de capturarea acesteia de către cruciați. După prima cruciadă, beii independenți s-au aliat frecvent cu statele cruciate împotriva altor bei, ce concurau unul cu celălalt pentru teritoriu. La Mosul, Zengi l-a succedat pe Kerbogha ca bei și a început cu succes procesul de cucerire a beilor din Siria. În 1144, Zengi a capturat Edessa, comitatul de
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
haine, care au fost atârnate pe zidurile castelului local. Până la urmă, cruciații au primit permisiunea să se deplaseze către Niș, unde li s-a asigurat hrană și unde au așteptat autorizația pentru traversarea teritoriilor bizantine. La sfârșitul lunii iulie, armata cruciată a ajuns la Constantinopol, fiind escortați de militari bizantini. Pierre și restul cruciaților au părăsit Kölnul pe 20 aprilie. Cam 20.000 de oameni au plecat imediat, în timp ce alții au urmat după ceva vreme. (Vedeți și: Cruciada germană). Când au
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
insistat să-și continue drumul în Asia, în ciuda oricăror avertismente. În orice caz, se știe sigur că Alexis l-a sfătuit pe Pierre l'Ermite să nu intre în conflict cu turcii, pe care împăratul îi considera superiori pestriței armate cruciate din punct de vedere al pregătirii militare, și să aștepte principala armată a cruciaților, care era încă pe drum spre Constantinopol. Oamenilor lui Pierre li s-au alăturat francii lui Gautier Sans-Avoir și un număr de detașamente de cruciați italieni
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
este sinonim cu lașitatea să se aștepte la nesfârșit venirea liderului religios și că ar fi mult mai nimerit să se pornească imediat împotriva turcilor. Părerea lui a avut câștig de cauză. În dimineața zilei de 21 octombrie, întreaga armată cruciată de 20.000 de luptători a pornit în marș spre Niceea, lăsând femeile, copiii, bătrânii și bolnavii în tabără. La cam 5 km de tabără, în locul în care drumul se strecura printr-o vale îngustă și împădurită lângă satul Dracon
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]