2,185 matches
-
imaginației: un întreg deșeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului. Omul modern este liber să disprețuiască mitologiile și teologiile, dar aceasta nu-l va împiedica să continue să se hrănească cu mituri decăzute și cu imagini degradate. Cea mai cruntă criză istorică a lumii moderne al Doilea Război Mondial și tot ce a antrenat el cu și după sine a dovedit îndeajuns că extirparea miturilor și a simbolurilor este iluzorie. [...] Întreaga această latură a omului, esențială și imprescriptibilă, care se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu un erou de baladă precum Tanislav, Badiul Cârciumarul sau Baba Novac. Când apare, eroul își încordează mușchiul, dar nu la un concurs de bodybuilding ci, fie în procesul de producție, fie sub greutatea lanțurilor care-l apasă, expresie a cruntei exploatări, a oprimării la care este supus. Forța ne impresionează mai degrabă prin potențialul ei distructiv decât prin ceea ce ea ar putea edifica. Forța dezlănțuită în furor eroicus, forța mașină, forța agregat. Nimic nu este mai seductiv decât forța pusă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Car Crew erau toate în căutarea lui Făt-Frumos, chiar și cele care se jurau că nu-i așa. Fiecare bărbat era notat de la 1 la 10, fiecare iubit, dezbătut pe larg, fiecare tehnică de agățat și păstrat un bărbat disecată crunt. Darcey era conștientă că învățase mai multe în cele câteva luni la Car Crew decât în toată viața ei de dinainte. Era convinsă că dacă ar fi putut numai să întâlnească vreun bărbat, noile ei cunoștințe ar ajuta-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer, soarele a coborât peste pădure și-mi trec prin minte imagini, cuvinte din zilele acelea, nu-mi amintesc să fi vorbit prea mult, albastru de cer, galben de soare, îmi cerea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Augustus. Tatăl meu, în schimb, a uitat că este Augustus“. Gajus nu făcu nici un comentariu; o întrebă doar: — Și la Roma nimeni n-a luat atitudine? Singura care a strigat în public, cu dispreț, că acele fapte mincinoase ascundeau o cruntă luptă pentru putere a fost prima soție a lui Augustus - înșelată de multe ori -, mama Juliei, Scribonia. După divorțul acela plin de cruzime, s-a ținut deoparte cu o demnitate plină de dezgust. Acum însă a emoționat întreaga Romă declarând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în puterea lui zeci de mii de oameni înarmați, îi dăruia căile maritime ce legau Roma de provinciile mediteraneene, aprovizionarea vitală cu grâu din Aegyptus. Era asaltul dat puterii - și se putea transforma într-un triumf sau într-o înfrângere cruntă. Însă nu-i fu teamă nici o clipă; în cei douăzeci și cinci de ani, cât avea, mersese adesea alături de moarte. Și pentru prima oară, glasul lui răsună liber: — Vă jur pe amintirea lui Augustus, a lui Agrippa și a lui Germanicus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sunt fericită. Am fost la gheață, unde iar m-a admirat „tipul“. Deocamdată nu-i spun nimic lui Șerban. Vreau o convorbire mai lungă cu Sorin, În care să punem bazele planului de distrugere a lui Șerban. Ah, ce răzbunare cruntă te așteaptă, păpușă de lemn care poate fi aruncată la gunoi, iar acolo transformată În scrum! Iată clipa răzbunării, Șerban. Te voi strivi ca pe o ploșniță, iar pe ruinele tale mă voi ridica de mână cu Sorin, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu sunt convinsă. Frumusețea lui era bărbătească, dură și În același timp sentimentală. Aș vrea să-l mai văd o dată... Dar ar fi un imens noroc să găsesc În el ceea ce am căutat la toți, ce să mai vorbim de crunta lovitură pe care aș da-o tuturor! 4 decembrie 1959 (vineri) Astăzi, și numai astăzi, viața mi s-a arătat În Întreaga ei mârșăvie. Fredy mi-a impus pe cale diplomatică să renunț la dublul cu Radu. Această lovitură, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lovitură pe care aș da-o tuturor! 4 decembrie 1959 (vineri) Astăzi, și numai astăzi, viața mi s-a arătat În Întreaga ei mârșăvie. Fredy mi-a impus pe cale diplomatică să renunț la dublul cu Radu. Această lovitură, cea mai cruntă dintre câte mi se puteau da, m-a distrus și n-am mai știut nimic decât că am căzut Într-un gol fără fund și fără speranță. Cu deznădejde neputincioasă, am Încercat să mă opun, dar argumentele lui erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și fără speranță. Cu deznădejde neputincioasă, am Încercat să mă opun, dar argumentele lui erau atât de convingătoare și poruncite, Încât am cedat, distrugând printr-o singură lovitură totul În mine, fericirea, viața, lupta, tot, și aruncându-mă Într-o cruntă deznădejde. Niciodată nu voi mai ține În mâna mea rece, mâna lui caldă și sublimă. Niciodată mâna mea nu va mai atinge gâtul lui, În pregătire pentru săritură. Niciodată nu voi mai fi atât de aproape de el, Încât corpurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi mai fi atât de aproape de el, Încât corpurile noastre să se atingă, niciodată nu voi mai fi fericită, totul va fi nimic și gol. În aceste clipe când scriu, mi se preling zeci de lacrimi pe obraji, lacrimi de cruntă deznădejde. 5 decembrie 1959 (sâmbătă) Nu pot să Învăț. Acum e dimineață. Radu mă obsedează. De ce oare atâta cruzime pe oameni, să distrugă o fericire atât de sublimă. De ce mi-au luat tot ce aveam mai scump, de ce m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de produs. — Desigur, da. Codul de produs. — DOMNULE Chipstead! strigă ea din nou, apoi mă privi. S-a dus soneria. —Poftim? — Mi s-a dus soneria. De asta strig. —Înțeleg. Păi, sunt sigur că vine repede. Bănuiesc că meritam privirea cruntă pe care mi-a aruncat-o în replică, dat fiind că observația mea era total lipsită de vreo fundamentare de orice fel. Cu o privire de moment reușise să sugereze că afirmația mea referitoare la sosirea domnului Chipstead într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
postul de manager general în New York pentru ca ei să se poate vedea regulat. Bineînțeles, nu i-a oferit niciun inel de logodnă. Nu, ăsta era rezervat pentru prietena lui oficială, majoreta cea virgină, care n-are de îndurat niște coșmaruri crunte despre ofilirea ovarelor. Emmy n-avea decât să se mulțumească cu pandantul din argint Tiffany pe care Duncan i l-a dat de ziua ei, identic — a descoperit ea mai târziu — cu cele pe care le cumpărase pentru sora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ruptă și Îndoită, genunchiul stâng Înfipt În ciobul unui sifon spart. L-au pasionat mereu robinetele de cositor ale sifoanelor, considerându-le niște mecanisme complicate, ca și când ar fi avut un motor Înăuntru. Tinctura de iod pusă direct pe rană, durerea cruntă! Pedeapsa, În genunchi la colț, pe coji de nucă. „Să mai strici umbrele! Să mai zbori de pe marchiză, nenorocitule, mai bine te omoram cu mâna mea când erai de țâță!... Lasă, tanti, că-ți repar eu umbrela! Nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la Sinaia, un firicel de zgură fierbinte ți-a intrat În ochi și nu-i deajuns că ești ars pe spate, acuma mai ești și chior pe deasupra. Chior ca Nelson. Rănit ca Împărații lumii de sabie și de foc În cruntele războaie. Vei fi stăpân și Învingător cu prețul oricăror dureri. Vei săpa În jurnalul tău un tunel care va lega lumea În care trăiești de lumea pe care o visezi. Și mai mult ca sigur, În cel mai roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i glumă, nu-i vis / Plumb, și furtună, pustiu / Finis / Istoria contemporană / E timpul... toți nervii mă dor / o vino odată, măreț viitor”. Tu scrii că poetul a intenționat În această poezie să critice nedreptatea societății burgheze, să arate viața cruntă a oamenilor simpli În această societate și că el Își exprimă speranța vremurilor noi care aveau să vină odată cu mărețul act de la 23 August 1944. Poetul George Bacovia este unul din scriitorii care au biciuit fără milă societatea capitalistă. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i spun”, dar era aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil, și se izbi cu violență de stâncile ascuțite de lângă faleză. Sângele se prelinse Încet, printre firele verzi ale algelor ude, lipite de piatră. Ochii lui priveau fix, rostind o Întrebare cruntă: De ce să iubești, dacă murind, nimic nu moare? Pe drumul de țară, apăru Chevroletul negru, care se apropia de țărm. Era doar liniștea vuietului mării, Înăsprindu-se În fiecare spic al lanului de grâu care se cocea. Era pustiu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Cum nu vor ei să rabde de foame. Cum vor ei să consume totul. Să ardă până la capăt. Până la capăt va arde și râsul plin de viață al lui Aurel. Urletele lui disperate, pot fi și invenție și literatură și cruntă realitate. Soția lui pierzându-și privirea. Ochii ei privind ochii lui Labiș. Labiș privind În ochii morții. Moartea privind În ochii căprioarei. Căprioara trecând dinspre păduri spre dealuri fără nici o presimțire. Ce line sunt dealurile și cum se așază ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
patru felii groase de pâine neagră cu gem. Și simți imediat nevoia să mestece o pastilă contra arsurilor. Stând În picioare În fața frigiderului deschis, medită puțin la nenorocirea Annettei. Fima avea senzația că se putea identifica pe deplin cu nedreptatea cruntă ce i se făcuse, că putea Împărtăși umilința și disperarea ei. Însă fără să vadă În asta o contradicție, era totodată În stare să-l Înțeleagă pe soțul ei, doctorul, un om de nădejde și muncitor, care se stăpânise zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acum sunt stinși. În Grecia ne țineai treze nopți Întregi, pe Liat și pe mine și pe Elya, de când apărea luna și până la răsăritul soarelui, cu povești despre misterele eleusine, cultul lui Dionysos, despre Erinii, zeițele destinului, și Moire, zeițele cruntelor răzbunări, despre Persefona din lumea Întunericului și râurile legendare, care se numeau Styx și Lethe. N-am uitat nimic, Effy. Sunt o elevă bună. Deși uneori mi se pare că nici tu nu mai ții minte totul. Te-ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință crâncenă, cu neputință de a mai fi tămăduit. L-am iubit, fără să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În vale, nu departe, pornise măcelul pentru un petic de pământ, de pe care maiorul, stând pe vine și cu binoclul la ochi, împărțea ordine pentru contra atac. Era un om fioros maiorul, cu șumuiogul mustăților în furculiță și cu ochii crunți și injectați, adumbriți de o pereche de sprâncene groase, ca un trei orizontal cu cocoloașele stufoase, înălțate spre cărarea din mijlocul frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mori, de ce nu te arunci în stradă? Eu nu pot să despic cu securea fruntea ta de fier, fiindcă nu am descoperit între strămoșii mei, nici un pensionar al ocnei. Crapă-ți capul singură, ca să pot citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să știu la ce se gândește femeia mea, atunci când își freacă buza maxilarului inferior, trecând de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
stăpână peste lume“. Mai mult chiar: Joseph afirma că până și visele sale se desfășurau după regulile de nezdruncinat ale acestei limbi. Gramatica și dicționarul mi-au fost împrumutate cu bunăvoință de către o profesoară pensionată, care sălășluia în orașul episcopal crunt bombardat cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Hildesheim, și care, contra cost - țigările nefumătorului - îmi oferise meditații în camera ei de la mansardă. Am întâlnit-o întâmplător, nu mai știu unde. Purta niște ochelari cu lentile groase și ședea cu pisica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Săptămâna Puturos-Duhnitoare; un an mai târziu, prostimea din Montevideo se bătea pe străzi și la răspântii pe frugalele azime de mălai cu care făcea negoț un tânăr Încliftat În straie exotice; tânărul hrănitor era chiar Tai An. După o luptă cruntă Împotriva indiferenței de care dădeau dovadă carnivorii, magul s-a mutat la Buenos Aires, care i s-a părut mai apt să Împărtășească doctrina azimelor, drept care nu a Întârziat să deschidă acolo o Înfloritoare prăvălie de cărbuni. Dugheana neagră ca bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]