4,174 matches
-
îi consacră o pagină sarcastică: în trupul domnitorului s-ar fi găsit pietre prețioase. Constantin Cantemir este lăudat pentru că, deși necărturar, știa bine turcește, avea limba dulce, era milostiv și nelacom. Domnia lui a fost tulburată de incursiunile pline de cruzime ale podgheazurilor leșești și de bandele de tâlhari. Când mitropolitul Dosoftei a fost luat de Jan Sobieski în Polonia, un leah a prins-o pe Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu, fostă soție a lui Timuș Hmielnițki, și i-a tăiat
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Copiilor, ca și soților li se pare că părinții se comportă preferențial față de odraslele lorbiologice, îi avantajează atât psihologic, cât și material; loialitatea divizată se referă la faptul că cei doi părinți despărțiți își dispută, nu de puține ori cu cruzime, afecțiunea copiilor. Lupta pentru loialitatea exclusivă față de unul dintre ei îi plasează pe copii „la mijloc”, îi pun într-o teribilă derută. „Ațâțarea” este desigur nu doar vizavi de părintele biologic, ci și față de cel vitreg. Copiii prinși într-un
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
roiesc de șapte ani furnicile/ pândind să-i imprim pe suflet imaginea// plângându-mi mie însumi de milă/ uneori sunt silit s-o prind de urechi/ ca pe un elev ascuns de teama pedepsei/ sau ca pe o pradă// dar cruzimea și riscul nu mă rușinează/ ci mă umplu cu un fel de dibăcie din dragoste/ nu e de mirare: i-aș fi croitorul/ care și legat la ochi îi coase veșmintele” (Poezia). Dintre cei doi termeni contrastivi ai poemului, mai
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
scrise cu finețe analitică, rigoare conceptuală și farmec speculativ. SCRIERI: Graffiti, București, 1999; Patria de hârtie. Eseu despre exil, Brașov, 2003. Repere bibliografice: Iulian Boldea, Hedonism și ironie critică, „Cuvântul”, 2000, 4; Nicolae Breban, „Graffiti”, CNT, 2000, 20; Alex. Ștefănescu, Cruzime de critic literar, RL, 2000, 20; Dan C. Mihăilescu, Întâmpinând, „Ziarul de duminică”, 2000, 22; Al. Cistelecan, Farmecul incisivității, VTRA, 2000, 5; Nicolae Coande, În exercițiul funcțiunii, R, 2000, 7-8; Ioana Sabău, „Graffiti”, ST, 2000, 7-8; Mihai Dragolea, Pereți cu
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
secțiunea următoare, inițierea sau continuarea agresiunii depinde și de evaluarea disconfortului și răului produs victimei. Vizionarea sistematică a unor scene violente, în care nu numai că se arată cum oamenii suferă sau mor, dar se insistă și asupra actelor de cruzime și a detaliilor lor fiziologice, are ca rezultat o desensibilizare emoțională; se stinge sau se reduce atitudinea empatică, de milă față de cei angajați. Cum se spune mai prozaic, oamenii se obișnuiesc cu asemenea imagini. Desensibilizarea este suplimentată și de faptul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
București, 1993; Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino, București, 1995; Misiunea dominicană, București, 1997; Prizonier în Europa, București, 1998; Dinastia Brătianu, București, 1998; Noaptea incendiului, București, 1999. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, Nebunia puterii, RL, 1995, 27; Dan C. Mihăilescu, Cronica unei cruzimi ordonate, „22”, 1995, 36; Ruxandra Cesereanu, Tommaso d’Aquino, postmodernul, ST, 1995, 10-11; C. Stănescu, „Sfințenia” ca mască a tiraniei, ALA, 1995, 280; Florian Baiculescu, Patimile literare înainte și după Stoenescu, „Libertatea”, 1996, 16 ianuarie; Dan Perșa, Dominicanii și comunismul
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
apropiase de frumusețea culturii antice se trezește „în mijlocul realității ca într-o cameră de tortură”, simțind dramatic cum o parte a sufletului său se stinge. Cum luptele sunt tot mai intense, și relatarea devine mai densă, mai accelerată. Pierderile suferite, cruzimea războiului sporesc alarma interioară, aducând însă la suprafață valori precum solidaritatea, voința de a nu ceda, înflăcărarea sacrificiului pentru un crez. Destinele individuale se înscriu astfel într-o ordine superioară, aptă să atenueze frica sau deznădejdea de a muri. Tensiunea
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
domenii de tip latifundiar, o viață retrasă și separată de orașe, rămînînd departe de cele mai importante întîmplări petrecute în lume, adesea atît de furtunoase. O aristocrație care, la fel ca păturile mai sărace, a îndurat cu siguranță samavolniciile și cruzimile invadatorilor barbari, despre ale căror urmări ne informează mai ales poeții galici din acea epocă. Așadar, schitul reprezintă, în mijlocul acestor tulburări, în primul rînd un loc în care să te refugiezi și să lași deoparte grijile lumii, un port în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Re-acționăm la acțiuni ce ne iau mai tot timpul pe nepregătite. Doar protestăm. Cui îi pasă de protestul P.D.S.R.-ului în Franța profundă? Bretonul de la Mânecă sau magrebianul din Paris rămân cu imaginea sadicului securist Brucan, indignându-i de barbara cruzime a ceea ce a fost reprezentat în film ca populație "românească". Ce știu ei de limbajul de lemn al protestului diplomatic, protest sortit să strălucească printr-o remarcabilă confidențialitate? Însă cine e de vină pentru asta? Bineînțeles, e, străinii, răii. Iar
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
direct, profesorul Ilea începe să îi scrie studentei scrisori de confesiune pe care nu i le va trimite niciodată, declanșând astfel un proces psihologic care îl va purta prin toate momentele-cheie ale propriei existențe, de la spaima resimțită în copilărie în fața cruzimii cu care câțiva camarazi de joacă au schingiuit și ucis o veveriță până la experiențele-limită ale războiului, la care naratorul ia parte ca medic militar. Tema romanului se naște ca tensiune între concretul vieții - imaginea plină de eleganță și energie a
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
E, poate, o anticipare a dramei din Cui i-e frică de Virginia Woolf? a lui Edward Albee. Întoarcerea brutală în realitate din lumea plăsmuită de personaje este un act al necesarei rațiuni, chiar dacă ia forma unei glume pline de cruzime. Oricum, e un prilej de a medita asupra semnificației pe care I. o conferea realității. Va fi ciudat, de altminteri, să se constate că, la scurt timp după ce formulase cele mai violente critici împotriva lui Bertolt Brecht și a teatrului
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
din care scriitorul face o figură de obsedat. Personajul se manifestă ca un răzvrătit împotriva lui însuși și împotriva lumii. Neaflând răspuns la întrebările pe care și le pune, el se lasă cuprins de o exasperare tulbure, domolită numai prin cruzime. Ca și Rienzi, Lăpușneanu-Vodă este scrisă în versuri albe, ceea ce permite compunerea de fraze ample, bogate și echilibrate, covârșite, uneori, de afluxul metaforelor. B. a alcătuit și un ciclu intitulat Urmașii lui Alexandru cel Bun în drame istorice, din care
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
categorie socială implică și ieșirea dintr-o categorie morală. Romanul, inegal totuși, cu reușite secvențiale, surprinde momentul de criză din conștiința eroului, fluxul și refluxul stărilor sale sufletești. Atmosfera sumbră ce domnește în familia Udilă, relațiile crâncene dintre membrii ei, cruzimile la care fiul își supune părinții pentru a ajunge unicul proprietar al pământului, toate acestea acționează asupra sa, alienându-l treptat. Numai că pecetea ideologică a momentului nu putea ocoli romanul și, în maniera tipică realismului socialist, drama înavuțirii ia
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
trecător sau amăgitor”. Documentație argumentată, la care însuși C. Hușanu adaugă și explică: „Am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul XX: înălțarea fascismului și bolșevismului cu cruzimile lor - strivirea personalității umane și înzăgăzuirea ei în tiparele ideologice ale aspiratorilor, cât și prăbușirea totalitarismului și revenirea la „drepturile omului”. Luat de curentul care nu iartă pe nimeni, am fost în mijlocul „viiturii” și fără să știe prea multă lume
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
casnice. Personajele, după schema caragialiană, dar nu numai, au nume bizare: Dauphin, Chioroșpac, Alunescu, Zaharidi, Hahaleu, Ududoiu, Bartolomeu Albu, King-Kong, Margo B. ș.a. Ceea ce îl particularizează pe S. între scriitorii anilor ’80 ai secolului trecut este o anumită doză de cruzime sau poate de ironie crudă împinsă spre granițele umorului negru. Piesa Migrena, pusă în scenă de Teatrul Mic din București, în stagiunea 1992-1993, este un fel de localizare a romanului Zbor deasupra unui cuib de cuci de Ken Kesey, cu
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
început, două duhuri: un duh al adevărului și un duh al răutății. Ele se află într‑o continuă confruntare. Venirea iminentă a Fiului luminii va zădărnici, o dată pentru totdeauna, orice duh de răutate. Concupiscența, apatia, necredința și minciuna, orgoliul, înșelăciunea, cruzimea, nerăbdarea, nebunia etc. sunt manifestări ale duhului răutății sau duhuri subordonate prin care el lucrează împotriva omului, împiedicându‑l, pe de o parte, să lucreze binele, instigându‑l, pe de alta, spre rău. Despre aceste două duhuri antagoniste - cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și să bem, căci mult suferim din pricina foamei și a neajunsurilor de tot felul. Poruncește cerului să ne dea ploaie și păzește‑ne de fiarele cele ce se hrănesc cu oameni!”. Atunci, Amăgitorul le va răspunde batjocoritor și cu mare cruzime: „Cerul nu mai varsă ploaie, iar pământul nu mai dă roade (1Rg. 17). Cum, dar, vreți voi să vă dau de mâncare?”. La auzul cuvintelor Amăgitorului, acei nefericiți vor înțelege, în sfârșit, că acesta este diavolul cel viclean; își vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cf. 1In. 2,18), acum și totdeauna, dacă nu cei care se ridică împotriva lui Cristos? Iată aceste erezii care tulbură Biserica, prin netrebnicia noilor lor învățături, nu mai puțin decât Anticrist care o va dezbina într‑o zi prin cruzimea persecuțiilor, cu singura diferență că persecuția naște mai puțini martiri decât erezia, apostați. Ideea apariției ereziilor în sânul aceleiași Biserici, foarte prezentă în cazul polemistului nostru, va fi reluată și aprofundată într‑un alt context de Ciprian și va deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
succesorul său. La această campanie au contribuit numeroase personalități, printre care Suetoniu, Tacit, Pliniu cel Tânăr, Dion Chrysostomus și Filostrat. Datorită implicării acestor personalități, s‑ar fi creat imaginea, considerată eronată de autorul menționat, a unei stăpâniri dominate de o cruzime ieșită din comun. În realitate, această cruzime nu a depășit‑o pe cea din timpul altor domnii. Domițian s‑a străduit, după exemplul tuturor predecesorilor săi, să păstreze „mecanismul” imperial în stare bună de funcționare, luând măsuri ferme împotriva tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numeroase personalități, printre care Suetoniu, Tacit, Pliniu cel Tânăr, Dion Chrysostomus și Filostrat. Datorită implicării acestor personalități, s‑ar fi creat imaginea, considerată eronată de autorul menționat, a unei stăpâniri dominate de o cruzime ieșită din comun. În realitate, această cruzime nu a depășit‑o pe cea din timpul altor domnii. Domițian s‑a străduit, după exemplul tuturor predecesorilor săi, să păstreze „mecanismul” imperial în stare bună de funcționare, luând măsuri ferme împotriva tuturor celor care ar fi încercat să o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
48), cel ucis la Pella, aplecarea spre magie și către riturile dionisiace, spiritul demoniac hrănit din vechi timpuri în Epir, „un genio nefasto per il marito e il figlio”49. Ambițioasă, dornică să domine viața politică, își marca prezența prin cruzime (și-a omorât dușmanii, după ce s-a întors în Macedonia, și a fost amestecată, se pare, în uneltirea care a dus la uciderea propriului soț50). Era sălbatică precum Epirul natal și nutrea năzuințe dincolo de condiția în care erau acceptate, pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luptele de la Roșcani și de la Iezerul Cahulului. Călugărul Azarie, cronicarul, pentru care, între 1572 și 1574, pe tronul Moldovei stătuse, printr-un inexplicabil capriciu al sorții, un soi de monstru, o arătare născătoare de spaime, un individ de o nemaiîntâlnită cruzime ce și-a stropit drumul printre oameni cu sânge, stârnind mânia semenilor și a lui Dumnezeu, nu putea fi decât mulțumit. în ordinea derulării argumentației sale (care nu i-a deloc în considerare apetitul necurmat spre trădare ale boierilor, emitenți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luptă”), pedeapsa - mai întâi mazilirea (dorită de marele vizir Mehmed Sökölu123 obținută, mai ales, în urma insistentelor intervenții la înalta Poartă ale lui Alexandru al II-lea Mircea, care retezase și el destul capete, dar îl acuza pe Ion Vodă de cruzime, dorind să-l așeze pe tronul Moldovei pe fratele său, Petru Șchiopul), apoi bătălia pierdută cu turcii, cu lupte la Jiliștea, în țara Românească, la Brăila, Tighina, Cetatea Albă, Roșcani și Cahul, și, în fine, uciderea Voievodului, pe care o primește
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prințișorul cel mic Mateiaș, și al treilea fiu Răducanu (care urma să facă nunta; după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”133. Astfel a pierit de sabia călăului (traducătorul lui Cantemir i-a zis „carnefice”) Constantin Brâncoveanu, figură emblematică a istoriei românești, prezență covârșitoare în viața politică românească și europeană de la îngemănarea veacurilor XVII și XVIII, iar Maria (Marica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prințișorul cel mic Mateiaș, și al treilea fu Răducanu (care urma să facă nunta, după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”. (Nu mai insist. Rostul acestor pagini nu atinge o asemenea discuție și, oricum, istoricii și-au spus cuvântul). Trupurile descăpățânate - expuse „devant la grande porte de la Cour, pour server de spectacle à tout le monde” (capetele, înfipte în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]