3,588 matches
-
Nici credincios, nici ateu" ( Neajunsul de a te fi născut), nici defetist nici optimist, nici din lumea asta, nici din cealaltă, Cioran se află într-un soi de spațiu intermediar, un fel de între al speciei umane, aproape un "mutant cuantic", dacă ne este permisă formula. Ca în relațiile de indeterminare ale lui Heisenberg, îndată ce ai început să-l măsori într-o parte și să aduni argumente care să susțină o anumită poziție hermeneutică, îl vezi rîzînd după colțul vorbelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în cultul paradoxului vital, nu doar stilistic, al lui între. Această înclinație, distinctă în toate textele sale, ar avea, credem, două surse principale: ontologică, pe linia mentalității tradiționale românești, și gnoseologică, în frecventarea filosofiei terțului inclus și, implicit, a fizicii cuantice. După spusele lui Mircea Vulcanescu, în spiritul românesc arhaic, lumea noastră nu este un spațiu al "prezențelor" în sensul metafizicii actualiste, ci cuprinde lucrurile care au fost dar nu mai sunt, ca și pe cele care ar putea fi dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
desemnînd nu o frontieră spațială, ci o altă calitate de a fi, conferind existenței o inefabilă poezie de libertate și irealitate. De fapt, în această viziune, nu omul gîndește lumea, ci lumea gîndește în om; la fel ca în fizica cuantică, omul nu este subiect observator, ci participant. Cioran pare să fi pierdut însă sensul alunecării imperceptibile, căci își descrie căderea în lume ca pe o încarnare nefericită în loc să vadă în ea o trecere. Același lucru e valabil pentru dimensiunea temporală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
neconsolat". (NN) Dacă Cioran este în așa măsură locuit de gustul paradoxului, e și pentru mobilitatea hermeneutică și polisemia pe care le comportă acesta, așezînd principiul contradicției în miezul său și făcînd să explodeze unitatea monolitică a logicii aristotelice. Fizica cuantică și transdisciplinaritatea au spart numeroase clișee relative la viziunea noastră asupra lumii, îndeosebi la statutul observatorului și al obiectului observat, ce nu mai apare ca un raport în care subiectul ar fi perfect detașat și neutru în fața unui obiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o ieșire de urgență aflată la îndemînă. "Realitatea este plastică", afirmă fizicianul și eseistul trans disciplinar, Basarab Nicolescu, în volumul Qu'est-ce que la Réalité? / Ce este Realitatea? Propunem deci o abordare a lui Cioran și Roussy în această perspectivă cuantică, ce ne pare mai apropriată, și care susține că întreaga realitate este doar o veșnică oscilație între actualizare și potențializare. Cioran, ca și Roussy, sunt uimitor de moderni în scrierile lor, poate chiar dincolo de propriile dorințe. Identitatea calificată drept "fictivă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
arătând eficiența relativă a diferitelor lungimi de undă de a produce fluorescență. Experimentele de fluorescență aduc informații cu privire la caracteristicile spectrale ale unor molecule: intensitatea de emisie fluorescentă, lungimea de undă a maximului de emisie, timpul de viață a fluorescenței, randamentul cuantic, deplasarea Stokes, anizotropia fluorescenței. Există o serie de factori, de natură diferită, care afectează spectrele de emisie fluorescentă a proteinelor aflate în soluții, maximul de emisie depinzând de acești factori. De exemplu, deplasarea maximului de emisie fluorescentă se datorează unor
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
exemplu, pentru a detecta prezența stărilor molten globule din structura împachetată a proteinelor sau expunerea spre solvent a suprafețelor apolare din structura acestora. În urma examinării spectrelor fluoroforului. ANS și ale derivaților săi, s-a observat că, în medii nepolare, randamentul cuantic al fluorescenței acestor molecule crește semnificativ, iar spectrul se deplasează spre lungimi undă de emisie mai mici. Aceste efecte se manifestă și în solvenți cu polaritatea scăzută, comparativ cu aceia care au o polaritate semnificativă. Metoda Scatchard pentru determinarea constantei
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
începuturile științei moderne sau ale "filosofiei naturale", cum se numea aceasta pe atunci, asistăm la un șir neîntrerupt de triumfuri ale matematicii: mecanica newtoniană și legea atracției universale, mecanica cerească, ecuațiile lui Maxwell și legile electromagnetismului, bazele matematice ale mecanicii cuantice, relativității generalizate și ale teoriei câmpului, teoria sistemelor și fundamentele matematice ale sistemelor de calcul. La această listă, care nu este nici pe departe completă, se adaugă aplicațiile inginerești ale matematicii și rolul fundamental al acesteia în crearea calculului științific
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
încă de acum trei sute de ani [este atribuită lui Galileo] și în prezent este mai adevărată decât oricând. Pentru a arăta importanța pe care o au conceptele matematice în formularea legilor fizicii, să ne amintim, ca un exemplu, axiomele mecanicii cuantice așa cum au fost ele formulate, în mod explicit, de către marele fizician Dirac. Există două noțiuni de bază în mecanica cuantică: stările și observabilii. Stările sunt vectorii în spațiul Hilbert, iar observabilii sunt operatorii auto-adjuncți aplicați pe acești vectori. Valorile posibile
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
arăta importanța pe care o au conceptele matematice în formularea legilor fizicii, să ne amintim, ca un exemplu, axiomele mecanicii cuantice așa cum au fost ele formulate, în mod explicit, de către marele fizician Dirac. Există două noțiuni de bază în mecanica cuantică: stările și observabilii. Stările sunt vectorii în spațiul Hilbert, iar observabilii sunt operatorii auto-adjuncți aplicați pe acești vectori. Valorile posibile ale observațiilor sunt valorile proprii ale operatorilor dar mai bine ne oprim aici, ca nu cumva să ne angajăm într-
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
alese pentru simplitatea lor conceptuală chiar secvențele de perechi de numere sunt departe de a fi simple noțiuni -, ci pentru adaptabilitatea lor la manevrări mai inteligente și la argumente izbitoare și geniale. Să nu uităm că spațiul Hilbert din mecanica cuantică este un spațiu Hilbert complex, cu un produs scalar Hermitian. Desigur, pentru o minte limpede, numerele complexe sunt departe de a fi naturale sau simple și nu pot fi sugerate prin observații fizice. În plus, utilizarea numerelor complexe este, în
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sunt departe de a fi naturale sau simple și nu pot fi sugerate prin observații fizice. În plus, utilizarea numerelor complexe este, în acest caz, nu un truc calculatoriu de matematică aplicată, ci aproape o necesitate în formularea legilor mecanicii cuantice. În sfârșit, acum începe să fie evident faptul că nu numai numerele complexe, dar și așa-numitele funcții analitice sunt destinate să joace un rol hotărâtor în formularea teoriei cuantice. Mă refer la rapida dezvoltare a teoriei relațiilor de dispersie
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
matematică aplicată, ci aproape o necesitate în formularea legilor mecanicii cuantice. În sfârșit, acum începe să fie evident faptul că nu numai numerele complexe, dar și așa-numitele funcții analitice sunt destinate să joace un rol hotărâtor în formularea teoriei cuantice. Mă refer la rapida dezvoltare a teoriei relațiilor de dispersie. E dificil să evităm impresia că ne confruntăm aici cu un miracol, destul de comparabil în natura sa uluitoare cu miracolul că mintea umană poate înșirui o mie de argumente fără
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
atrage pietrele lui Galileo, sau despre forma circulară a orbitei lunare, sau despre planetele sistemului solar. Lăsăm explicarea acestor condiții inițiale în seama geologului și a astronomului, care vor avea mult de lucru. Al doilea exemplu este cel al mecanicii cuantice elementare obișnuite. Ea a început când Max Born a observat că anumite reguli de calcul, date de Heisenberg, au fost în mod formal identice cu regulile calculului cu matrici, stabilite cu mult timp înainte de către matematicieni. Born, Jordan și Heisenberg
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
trăsăturilor calitative ale "spectrelor complexe", adică ale spectrelor atomilor mai grei. Aș dori să reamintesc o conversație cu Jordan, care mi-a spus, când trăsăturile calitative ale spectrelor au fost obținute, că un dezacord între regulile derivate din teoria mecanicii cuantice și regulile stabilite de cercetarea empirică ar fi oferit ultima oportunitate de a face schimbări în cadrul mecanicii matriciale. Cu alte cuvinte, Jordan simțea că am fi fost, cel puțin temporar, lipsiți de sprijin în cazul în care un dezacord neașteptat
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
altă parte, este adevărat că fizica așa cum o cunoaștem azi nu ar fi fost posibilă fără o constantă recidivă a unor miracole asemănătoare celui al atomului de heliu, care este probabil cel mai uimitor miracol apărut în cursul dezvoltării mecanicii cuantice elementare, dar nici pe departe singurul. De fapt, numărul de miracole asemănătoare este limitat, în opinia noastră, doar de dorința de a căuta mai multe asemenea miracole. Mecanica cuantică are, cu toate acestea, multe succese aproape la fel de uimitoare care ne
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este probabil cel mai uimitor miracol apărut în cursul dezvoltării mecanicii cuantice elementare, dar nici pe departe singurul. De fapt, numărul de miracole asemănătoare este limitat, în opinia noastră, doar de dorința de a căuta mai multe asemenea miracole. Mecanica cuantică are, cu toate acestea, multe succese aproape la fel de uimitoare care ne dau ferma convingere că este corectă. Ultimul exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este limitat, în opinia noastră, doar de dorința de a căuta mai multe asemenea miracole. Mecanica cuantică are, cu toate acestea, multe succese aproape la fel de uimitoare care ne dau ferma convingere că este corectă. Ultimul exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu experiența, experiența intră în formularea mecanicii matriciale doar în forma rafinată sau sublimată a prescripțiilor lui Heisenberg. Teoria cuantică a transferului a lui Lamb
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
exemplu este cel al electrodinamicii cuantice, sau teoria transferului a lui Lamb. Întrucât teoria gravitației lui Newton are încă evidente conexiuni cu experiența, experiența intră în formularea mecanicii matriciale doar în forma rafinată sau sublimată a prescripțiilor lui Heisenberg. Teoria cuantică a transferului a lui Lamb, așa cum a fost concepută de Berthe și stabilită de Schwinger, este o teorie pur matematică, și singura contribuție directă a experimentului a fost să se arate existența unui efect măsurabil. Concordanța cu calculul este mai
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este o fuziune consistentă într-o singură unitate de imagini mici, formate pe diferitele aspecte ale naturii. Ar putea fi util să ilustrăm alternativele printr-un exemplu. Avem acum, în fizică, două teorii de mare putere și interes: teoria fenomenelor cuantice și teoria relativității. Aceste două teorii își au rădăcinile în grupuri de fenomene reciproc exclusive. Teoria relativității se aplică la corpurile macroscopice, cum ar fi stelele. Cazul coincidenței, adică ultima analiză a coliziunii, este cazul primar în teoria relativității și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ar fi stelele. Cazul coincidenței, adică ultima analiză a coliziunii, este cazul primar în teoria relativității și definește un punct în spațiu-timp, sau cel puțin ar defini un punct dacă particulele ce se ciocnesc ar fi infinit de mici. Teoria cuantică își are rădăcinile în lumea microscopică și, din perspectiva ei, cazul coincidenței, al coliziunii, chiar dacă are loc între două particule fără extensie spațială, nu este rudimentar și în niciun caz izolat drastic în spațiu-timp. Cele două teorii operează cu diferite
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
celebrul dicton atribuit lui Galileo Galilei: "Legile naturii sunt scrise în limbaj matematic". Succesele răsunătoare ale mecanicii newtoniene prima disciplină științifică pe deplin matematizată și, mai târziu, în secolele XIX și XX, ale teoriilor matematice în fizică (teoria electromagnetismului, mecanica cuantică, teoria relativității) au fundamentat mitul infailibilității și eficienței metodei matematice în științele naturii și îndeosebi în fizică dar, în opinia autorului acestui eseu, această aparentă eficiență nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol. Analizând
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în opinia autorului acestui eseu, această aparentă eficiență nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol. Analizând critic rolul formalismului și construcțiilor matematice în elaborarea teoriilor fundamentale ale fizicii moderne: teoria cuantelor, mecanica relativistă și cuantică sau fizica corpului solid, autorul exprimă un punct de vedere mai reținut privitor la eficiența absolută a matematicii în crearea teoriilor fizice. Autorul este de acord cu faptul că matematica a formulat pentru fizică concepte și concluzii care în mai
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
plăcerea să predau un curs de variabile complexe. Așa cum se întâmplă mereu când mă implic într-o tematică, m-am întors din nou la "Dumnezeu a creat universul în afară de numerele complexe". E clar, ele joacă un rol central în mecanica cuantică. Ele sunt un instrument natural în multe alte domenii de aplicație, cum ar fi circuitele electrice, câmpurile și așa mai departe. Pentru a rezuma, de la simplul calcul folosind întregii de-la-Dumnezeu-dați, am creat diverse extensii ale ideilor de numere pentru a
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
și ingineri își doresc acest lucru (astfel încât un experiment făcut azi sau mâine să dea aceleași rezultate), atunci ești condus la aceste funcții. La fel, dacă crezi în liniaritate, atunci din nou ai de-a face cu autofuncțiile. În mecanica cuantică, stările cuantice sunt absolut aditive; nu sunt doar o aproximare liniară convenabilă. Astfel, funcțiile trigonometrice sunt autofuncțiile de care avem nevoie atât în teoria filtrului digital, cât și în mecanica cuantică, pentru a nu numi decât două situații. Acum, când
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]