2,195 matches
-
ocupe (se Înțelege cu câtă competență!) de problema originilor. Orientarea a fost În mod hotărât spre daci. S-au reactualizat tezele lui Densușianu, inclusiv faimosul argument al absenței translatorilor pe Columna lui Traian. Se anula astfel romanizarea, romanii nefiind decât cuceritori temporari ai Daciei. În schimb, se amplifica nemăsurat valoarea civilizației dace (nu În sensul religios al lui Zalmoxis, comuniștii fiind atei. Se puneau Însă În evidență cunoștințele științifice și chiar Înclinările filozofice ale dacilor. Izvorul ideal pentru o asemenea interpretare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sfârșit, tătarii (marea invazie din 1241), ultimul val migrator dinaintea Întemeierii statelor românești. Însă nici după mileniul migrațiilor românii n-au rămas să trăiască singuri Între ei. Spațiul românesc a atras străini din toate direcțiile, fie În calitate de oaspeți, fie de cuceritori. Am arătat puțin mai Înainte cum se prezenta, Încă la 1930, acest mozaic etnic, cultural și religios. Tendința În istoriografia românească a fost de a-i privi pe toți aceștia ca elemente superficiale și tranzitorii, care nu au afectat esența
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românilor, Înfrățiți cu natura („codrul, frate cu românul“)... Cert e Însă că această zonă s-a aflat timp de secole la o margine a Europei și a cunoscut o viață istorică „diminuată“. O ipoteză interesantă privește rolul social-politic al slavilor. Cuceritorii slavi ar fi alcătuit clasa conducătoare. Termenul „boier“ este Într-adevăr de origine slavă (preluat de slavi de la bulgari). S-ar explica astfel și dublul sens al cuvântului „rumân“: român, dar și țăran dependent. Aceasta ar fi fost condiția românilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-și individualitatea. Apoi, „țări române“, Încă o dată, este prea mult spus, elementul conducător În Transilvania nefiind cel românesc. Dar nici moldovenii nu s-au arătat entuziaști; pentru ei, Mihai nu era un eliberator (să-i elibereze de cine?), ci un cuceritor. Lui Mihai Viteazul i s-a Împrumutat mai târziu un proiect național de secol XIX, pe care nu putea să-l aibă la 1600. Ceea ce nu Înseamnă că n-ar fi existat o anume solidaritate Între cele trei țări, determinată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ajuns la putere exact până unde a Înaintat Armata Roșie. țări Învinse, ca România sau Germania (zona de ocupație sovietică), sau aflate În tabăra Învingătorilor, ca Polonia și Cehoslovacia, au avut aceeași soartă. Comunismul a fost un regim impus de cuceritor. Ar fi Însă greșit să se tragă concluzia că s-a menținut doar prin asuprire și teroare. Nici un sistem politic nu poate rezista atât de mult dacă nu Întrunește, În lipsa consensului, măcar adeziunea unor anumite categorii sociale. Procedând la o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a se hotărî pentru crimă. Dincolo de râu, abia întrezărindu-se prin pâcla leșioasă, fortăreața Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii de expiere, aflată momentan la periferia conștiinței. Faimosul intrând arcuit, pe unde se scurg cuceritorii Palatului de Iarnă din filmele cu bolșevici, îmi dă o ușoară senzație de amețeală, de contact brutal cu o istorie care mi-a anexat fâșii mari din lumea reprezentărilor mele de copil, acaparată de uriașa mașinărie modelatoare de suflete a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau Arghezi, și ele mă ascultau cu un zâmbet fals sfios pe buze, nu rareori mă trezeam citind singur în camera rămasă goală, deoarece se pare că exageram cu „introducerile”, cu „preludiile”. Eram atras de frumosul feminin, dar poza de cuceritor, de playboy, din reală, devenea falsă, se transforma într-o mască rigidă și inflamată, „uitam”, deodată, în focul lecturii și al teoriilor literaro-filozofice, al citatelor dintr-unul sau altul din autorii „zilei”, pe care îi descopeream cu imense delicii și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aproape cu brutalitate, în prăpastia absurdului cel mai net, mai ireductibil, mai „rânjitor”?! Sigur, cum o spuneam, cele trei mari religii care descind din Abraham, mozaică, creștină și mahomedană, au „expediat” iute această spinoasă întrebare în forma unui basm emblematic, cuceritor și salvator pentru soarta și mințile multor milioane de necăjiți, de oameni. „Norocul nostru” se află Dincolo, un „dincolo” ce trebuie meritat, această lume, a Vizibilului, nu e decât un „pasaj” de trecere, un loc, o „vale” încărcate cu semne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau Hemingway. Sau nefericitul, „sindicalistul”, dezamăgitul de „socialismul realist al URSS” și fantasticul prozator care a fost Panait Istrati!...Ă Iar înaintea celor ce visau „călătoriile și aventura” a fost generația - și generațiile! - care visau fapte de arme. Cariera marilor cuceritori de popoare și primele semne și „portrete” le-au găsit - cum le găsim și noi azi, cu alte sentimente, însă! - în Plutarh, printre primii, acele modele de inși excepționali care întruchipează în mod fericit calitățile fizice, morale și militare. Deși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nostru cu pofta mai nouă pentru cuceriri spațiale. Spaționautul, alpinistul, exploratorul oceanelor și arheologul cu mistria lui sunt copiii lui Faust. Toți aceștia sunt veri drepți, chiar dacă se frecventează puțin unii pe alții; ei fac parte din aceeași familie de cuceritori ai lumilor "de dincolo", de nesătui de profesie. Acestui neastâmpăr îi datorăm ceea ce suntem: măsurători-verificatori ai planetei. Insuportabili dar utili. 7. The Baptism Site Ioan le-a răspuns, zicând: Eu nu botez decât cu apă. [...] Acestea se petreceau în Betabara
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de ironii pe jumătate sarcastice, jumătate amuzante. Probabil că și Roma secolului I al erei noastre inspira o ambivalență similară vecinilor din jur. Romanul era un cuceritor atroce în acțiune, dar destul de puțin vindicativ după aceea. Pilat din Pont, un sceptic, l-ar fi lăsat bucuros pe Isus să fugă. Succesorii lui Titus nu i-au pedepsit pe evreii care au supraviețuit distrugerii Templului, mulțumindu-se să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spânzurat de popor de gratiile unei ferestre a palatului său. Și-a protejat familia, a strâns bani, a făcut războiu Florentinilor, a făcut războiu contra Turcilor prin prinții creștinătății bineînțeles. v. Mediu Mahomed II al șaptelea sultan otoman "El Fatâb" cuceritorul fiul și succesorul lui Amurat II 1420 1444 + 1481 1450 Urcă pe tron la 1451 Cucerește Constantinopolul 1453 împărat grec Const. Dracoser Bătut de Ion Huniade la Belgrad 1456 Cucerește Grecia și Sârbia (1459) Răstoarnă imperiul grec la Trapezunt unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Soarta noastră a fost comună și după ce alte neamuri ale Europii, lămurindu-și ființa, s-au așezat și și-au făcut evoluția, contribuind la civilizația continentului. Noi am avut o soartă vitregă; am rămas până în veacul XIX subt dominația ultimilor cuceritori asiatici, care, după căderea Bizanțului s-au fixat în sud-estul european. Viața noastră ca popoare libere a fost stânjenită îndelungă vreme. 5. Ideile de libertate și împrejurări nouă ne-au eliberat aproape în același timp. Suntem popoare care au ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cetatea Mangopului. Cei 300 de oșteni, trimiși de Ștefan cel Mare în ajutorul cetății, au luptat până la moarte, rămășițele lor fiind găsite sub zidurile prăbușite. Soldaia este asediată și cucerită, în cele din urmă, prin foamete. După aceea, Ahmed-pașa, cuceritorul Caffei, pornește împotriva Cetății Albe. La 20 iunie, 1475, Ștefan cel Mare, în urma informațiilor primite de la iscoadele sale, trimite vești la unguri și la poloni că turcii vor să atace Moldova:,,Și din nou ne-a venit vestea temeinică că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aprovizionată, avea ziduri puternice, iar credința apărării ei îi fusese dată lui Ștefan de Șendrea, cumnatul său și unul dintre eroii care-și pusese nu o dată viața pentru gloria Moldovei și a rudei sale încoronate. Cu toate eforturile depuse de cuceritorul Constantinopolului, Cetatea Sucevei, cetate care n-a fost cucerită niciodată cu forța, n-a putut fi supusă nici acum. Nici Cetatea Hotinului nu a putut să fie cucerită, turcii mulțumindu-se cu prădarea unor sate de dincolo de Nistru, după cum însemna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trebui să-i credem. Pentru că Mahomed al II-lea a spus-o: în 1476 a cucerit Moldova, așa cum o afirmase și Matei Corvin cu 9 ani mai înainte, ceea ce ar însemna că cele două cuceriri s-au suprapus fără ca celălalt cuceritor (regele sau sultanul) să reacționeze cumva. Dar, Moldova a mai fost cucerită de turci și a doua oară, în urma campaniei lui Soliman Magnificul din 1538. Și atunci înseamnă că de la 1538 la 1567 sau 1568 nu s-a scurs nici măcar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avut loc în 1442 și s-ar fi putut finaliza prin cucerirea Țării Românești, dacă nu intervenea Iancu de Hunedoara. Acesta îi zdrobește pe turci pe Ialomița și îi alungă din țară. Abia după aceste încercări, Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului (1453), a încercat să își deschidă drum spre inima Ungariei, prin cucerirea Belgradului, în 1456. Iancu de Hunedoara reușește să despresoare cetatea și să îi oblige pe turci să se retragă. La 6 ani după acest insucces are loc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mihul, în 1456, ca să ducă un tribut de 2.000 de galbeni sultanului, care semnifica răscumpărarea păcii. Pentru început, sultanul se mulțumea și cu această formulă, până când se va ivi ocazia ca să poată trece la ocuparea efectivă a țării. Nici un cuceritor nu s-a oprit vreodată pe malul unui fluviu, zicând că nu îl interesează ce se întâmplă pe malul celălalt. Cu atât mai puțin după ce a trecut fluviul, semn că voia să anexeze Imperiului teritoriul obținut în urma unei izbânzi. Până
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
expediție doar de dragul de a face o plimbare la nord de Dunăre. Direcția, pe care turcii puteau înainta spre inima Europei, era cea care trecea prin Țările Române, atâta vreme cât Belgradul nu era cucerit. Evaluarea situației militare a făcut-o Mahomed Cuceritorul. Constantin Mihailovici de Ostrovița, un sârb pe care turcii îl luaseră prizionier în 1455, a devenit ienicer, adică a făcut parte din corpul de elită al armatei otomane și a luptat sub ordinele sultanului în Țara Românească, în 1462. În timpul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turcii nu au cucerit Țările Române deoarece ele nu se aflau în drumul lor către inima Europei, din care cauză au preferat să le lase libere, dar și pentru că Țările Române furnizau hrană - grâu, vite - pentru turci. Dar, niciodată un cuceritor nu s-a oprit pe o anumită linie, deși putea să o treacă, din rațiuni economice. Țările Române furnizau mai multă hrană dacă erau libere, ceea ce înseamnă că trebuie să presupunem că, odată ocupate de turci, ele nu ar mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1497, în ciuda faptului că fuseseră aduse tunuri de asediu uriașe, pentru vremea respectivă. La cetatea Neamțului au fost înălțate vechile ziduri și s-a construit o a doua pânză de ziduri și podul mobil. Cetatea a rezistat asediului organizat de cuceritorul Constantinopolului, Mahomed al II-lea. La Roman, locul cetății de lemn, căreia ungurii i-au dat foc în 1467, Ștefan cel mare a ridicat Cetatea Nouă, în 1483, pe malul stâng al Siretului. La Orheiul Vechi, unde era o cetate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și azi. O mărturie din secolul șaisprezece, pe când se cucerea America, spune că după trecerea prin foc și spadă a unei localități indigene de către europeni, au rămas în urmă mii de cadavre arse, ciopârțite, desfigurate. Un preot care însoțea pe "cuceritori", pentru a înfige steagul creștinismului între "sălbatici", a strigat: "Nu vreau să văd tabloul acesta de infern! Atunci închide ochii, i se spuse. Nu pot! răspunde preotul. Cu ei închiși văd și mai bine!". Ca și aurul indienilor și poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acele timpuri în două cu o linie, a declarat: ce-i la apus de Azore și Insulele Capul Verde este al Spaniei! În urma Tratatului de la Tordesillas, din 7 iunie 1494, au rămas "pe dinafară", francezii, englezii și olandezii, mari navigatori și cuceritori de teritorii, ceea ce avea să-l determine pe un suveran francez să declare: "Soarele răsare și pentru mine ca și pentru ceilalți... Mi-ar plăcea să văd prevederea din Testamentul lui Adam în care sunt exclus dintr-o parte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Papa a petrecut o treime din viața sa în Cuba, ani trăiți "la cotă maximă", cu succese, împliniri, bucurii. În Cuba cred că Papa s-a simțit și s-a comportat ca un cu-banez, derobându-se de scorțoșenia, aerul de cuceritor și stăpân și pragmatismul "yankeului". A și declarat în noiembrie 1959 revenit la Havana dintr-o călătorie: "Mă simt foarte fericit că sunt din nou aici, pentru că mă consider un cubanez"! Aici s-au născut "Pentru cine bat clopotele", "Parisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lumina acestor contradicții facilitează înțelegerea motivului pentru care Machiavelli accentuează experiența lui Cesare Borgia în Romagna în capitolul 7, pentru care acordă atât de multă atenție problemelor militare și pentru care este atât de atent în descrierea lui Ferdinand Catolicul, cuceritorul orașului Napoli, până în punctul evitării deliberate a numelui său în capitolul 1830. Giuliano, totuși, a pierdut treptat influență asupra papei. La Romă, a devenit renumit pentru stilul de viata disipat, în compania artiștilor, poeților și astrologilor, neglijând afacerile papale și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]