3,596 matches
-
s-a oprit Strămoșul și fac aceleași gesturi pe care le făcuse acesta, in illo tempore. Pe durata întregii ceremonii postesc, nu poartă arme și se feresc de orice contact cu femeile sau cu membrii altor clanuri. Sânt cu totul cufundați în "vremea visului".8 Sărbătorile care au loc la fiecare an în insula Tikopia, din arhipelagul polinezian, reproduc "lucrările zeilor", actele prin care zeii, în Timpurile mitice, au alcătuit Lumea așa cum este ea în zilele noastre.9 Timpul "festiv", în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aparține Eternității. Omul religios ajunge periodic în Timpul mitic și sacru, la Timpul originii, care "nu se scurge", pentru că nu ia parte la durata temporală profană, fiind alcătuit dintr-un prezent etern, recuperabil la nesfârșit. Omul religios simte nevoia să se cufunde periodic în acest Timp sacru și indestructibil, fiind încredințat că acesta determină celălalt timp, obișnuit, durata profană în care se desfășoară orice existență omenească. Prezentul etern al evenimentului mitic determină durata profană a evenimentelor istorice. Ca să dăm un singur exemplu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-un spațiu "deschis către înalt, aflat în comunicare cu lumea divină". Așezarea în preajma unui "Centru al Lumii" nu înseamnă altceva decât așezarea în preajma zeilor. Regăsim aceeași dorință de apropiere de zei dacă analizăm semnificația sărbătorilor religioase. Cel ce se cufundă în Timpul sacru de origine devine "contemporan cu zeii", deci trăiește în preajma lor, chiar dacă această prezență este tainică, în sensul că nu este întotdeauna vizibilă. Intenționalitatea descifrată în experiența Spațiului și a Timpului sacru dezvăluie dorința de întoarcere la o stare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin imersiune în apă, dând naștere unei ființe noi, regenerate. Acest simbolism este minunat redat de Ioan Gură-de-Aur (Homil. in. Joh., XXV, 2), care scrie, cu privire la multivalența simbolică a botezului: "El este moartea și mormântul, viața și învierea... Când ne cufundăm capul în apă, ca într-un mormânt, omul vechi este îngropat cu totul; când scoatem capul din apă, se ivește omul cel nou." Interpretările date de Tertulian și de Ioan Gură-de-Aur se potrivesc perfect cu structura simbolismului acvatic. În valorizarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puțin urgente, renunțarea la cheltuieli parazitare. Toate acestea - simplitate, bun simț, sinceritate, adevăr - sunt mijloacele revoluționare prin care Salazar încearcă nu numai să salveze finanțele țării ci, în același timp, să-și trezească neamul din aromeala artificioasă în care îl cufundaseră câteva generații de liberalism. Firește, el nu are sentimentul că creează ceva - ci că e numai un exponent al revoluției, că nu face decât să dea formă unei stări de fapt, singura creatoare de istorie. "În ceea ce mă privește, mărturisește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
debarcare, iar cel mai adăpostit se găsea ceva mai la vale, unde fluviul întâlnea o cărare întortocheată, dar foarte bătută, care se îndepărta de apă, pierzându-se în desișuri. Fergal îi debarcă, așadar, fără să pună întrebări, după care își cufundă din nou în apă prăjina și, împreună cu cei doi fii mai mari, ce traversaseră cu el, împinse ambarcațiunea către malul opus; acolo îi aștepta, cu o pereche de cai de tracțiune robuști, fiul cel mai mic, încă adolescent, ca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin clătinat, încercând din când în când terenul cu toiagul, dar fără să se teamă de întuneric, descântătoarea o porni către fundul văii. Puțin după aceea, ușa, ce nu fusese bine închisă, se deschise cu un scârțâit. înăuntru, totul era cufundat în întuneric. Khaba sforăia tare, scuturându-se când și când, apăsat de greutatea capului lui Odolgan, care îi atârna pe umăr. Balamber și Kayuk dormeau lungiți pe masă. Audbert se trezi; făcu un efort uriaș ca să se dezmeticească. Reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai mic semn de prietenie, apoi își înfipse privirea cercetătoare în desișul copacilor. Cu un suspin, Audbert se ridică, cercetă pentru un moment cerul, străbătut de ghemotoace leneșe de nori albi, iar la urmă se îndreptă către pârâu. își cufundă ușurat mâinile în apa rece și își udă fața; se întoarse apoi din nou spre nesuferiții tovarăși de călătorie: Odolgan și Kayuk încă dormeau; Khaba, în schimb, își făcea de lucru pe lângă cai. Scuturându-și mâinile ude, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Gualfard, apoi pe celălalt, după care, Balamber îi îndepărtă, făcând un gest cu mâna. întors la locul său, Audbert îl văzu pe hun cum deschide larg capacul cuferelor în fața ochilor plini de interes ai celor doi interlocutori. Gualfard își cufundă mâinile într-unul din ele și le scoase încărcate cu bijuterii din aur și cu tot felul de obiecte strălucitoare; schimbă apoi o privire plină de înțelesuri cu fratele său, dădu din cap cu putere, încuviințând, și, după ce puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și Khaba reușiseră să-i dea de urmă... Iritat, se ridică dintr-odată și hotărî să se gândească mai înainte de toate la problemele lui. Coborî până la torent cu pas iute și își răcori fața; apoi, fără să-și scoată bandajul, cufundă din nou mâna în apă și o ținu acolo o vreme, căutând să-și ușureze suferința. întrucât începuse să-l roadă foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o bucată de carne sărată de porc, mușcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-mă în pace. De pe scară, de unde se afla, Audbert încă îi mulțumea, când, trecând de ultima santinelă, intră în apartamentele lui Gundovek. Un servitor se oferi imediat să-i arate drumul și îl însoți prin încăperi și coridoare pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără să o privească măcar, o traseră în sus cu brutalitate și o scoaseră, târând-o cu ei, fără ca ea să îndrăznească să li se opună. Puțin după aceea, ușa se închise la loc, în spatele lor, iar camera largă se cufundă din nou într-o beznă aproape totală. Nici un glas nu se mai răsună în încăpere. Se auzi doar un freamăt, de prin toate ungherele, zgomotul trupurilor care se culcau la loc, fluturarea păturilor și imediat, după câteva accese de tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să plecăm." 12. David a luat dar sulița și ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adînc. 13. David a trecut de cealaltă parte, și a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14. Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: "N-auzi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de a-i face lui vreun bine sau pur și simplu de a hrăni lipitorile. Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o cufunda apoi într-un mic vas de aramă, plin cu apă și alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o "cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din "centru" - cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apropiat. Se pare că am adormit - sau am căzut, poate, în nesimțire - chiar înainte să mă întind. Când m-am trezit, o oră și jumătate mai târziu, îmi plesnea capul de durere și gura mi-era uscată iască. Camera se cufundase în întuneric. Îmi aduc aminte că am stat multă vreme pe marginea patului. Pe urmă, mânat de o sete devastatoare, am gravitat lent spre living-room, sperând să mai găsesc în cana de pe măsuța de cafea niște rămășițe lichide și reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
erau ascunse de copertina de pânză din fața casei noastre. Seymour stătea pe bordură, cu fața spre noi, în echilibru, cu mâinile în buzunarele paltonului căptușit cu blană de oaie. Luminile arcadei de pânză scânteindu-i în spate, fața îi era cufundată în umbră, eclipsată. Avea zece ani. Din felul în care stătea pe marginea trotuarului, din poziția mâinilor lui, din câtimea x în sine, am știut atunci, așa cum știu și acum, că și el era pătruns de magia acelui ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
merită să ne batem capul cu aceste chestiuni. Și, spunând acestea, Extraterestrul Își puse păhărelul pe masă și oftă adânc, aruncând totodată o privire pe geam și contemplând un timp luna care poleia acoperișurile de tablă și țiglă ale caselor cufundându-le În tăcere. - Nu miroase tocmai ca al nostru, dar la o adică merge. Noi suntem și la capitolul ăsta mai avansați și nu bem nici votcă, nici vin... Ci doar esențe pure... Pe vremuri, se confesă oaspetele, mujicii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii aveau darul de a revela viitorul. Bănuții strânși la colind erau aduși pe o tavă de strălucitoare, stropită cu agheasmă. Aruncau atâția bani pentru bunăstarea și fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc, scoteau la suprafață, odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau, Nicanor Începea să arunce În fântână pești. Și peștii, ca și banii, aduceau noroc. Ciulindu-și urechea la fiecare plescăit, Nicanor trăgea concluziile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată Înlăuntrul său. „He-he, dar uneori mătura te mai și altoiește“, chicoti un salahor. Ippolit nu-l luă În seamă. Abia după ce mai dădu Încă un borcănel pe gât, spuse: „Și Socrate se temea de mătura Xantipei, dar asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nou paharele. Tony Pavone comentă: „Dela apariția sa, omenirea n’a cunoscut o clipă de relaxare...! Fiecare secol În parte a fost marcat de războaie, mari frământări sociale și politice...!!” „Epoca În care trăim a depășit orice imaginație...!” aprofundă Nando cufundat În meditație. Tony Pavone socoti necesar să adauge: „Flăcările celui de al doilea război mondial a fost la un pas de o pârjolire totală...!! Mă gândesc cu groază ce sa’r fi ales de planeta noastră dacă naziștii nu pierdeau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone se oferi să ducă el florile Însă, sărbătorita i le luă din brațe. „Sunt oferite mie, deci sunt ale mele...Te rog, nu aprecia greșit...!” Atena le strânse În brațe, savurând cu aviditate parfumul lor, În timp ce figura ei se cufundă În imensitatea lor multicoloră. Luară un taximetru, iar fata se lipi de el căutându-i oarecum timorată privirea. Îi șopti cu vocea puțin auzită. „Promiți, vei avea grijă de mine și nu mă vei părăsi curând...??” Drept răspuns Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le dăduse mari dureri de cap.Săpăturile În adîncime la cota de proiectare, Întâlnise pământ de umplutură, care continua să Înainteze În profunzime...! Urma că Împreună cu proectantul să găsească noi soluții de execuție, urmând suplimentarea devizului pentru opținerea banilor necesari. Cufundat În studierea planului, Tony Pavone uită de Atena și de biletele cumpărate la circ. Se trezi la realitate numai atunci când, termină discuția cu șefii săi de echipă, văzând-o pe fată agitându-se. „Cer scuze... Niciodată nu poți avea liniște
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu Înainte de-ai spune să aibă o după amiază plăcută, cu promisiunea revederii printre picăturile de timp. Tony Pavone sorbi coniacul din două Înghițituri, mai ceru unul și Încă unul ca În final să solicite o Întreagă sticlă. Astfel, cufundat În adâncă meditație nu observă agitația noilor consumatori unde localul Își primea clienții, În timp ce orchestra Îi Întâmpina cu șlagăre de muzică ușoară, În timp ce el privea absent. Gândurile sale Îl trimeteau În urmă atunci când Înainte de-a părăsi țara oferise prietenilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Din tot sufletul vă rog, viața pentru mine va fi searbădă, fără sens În cazul unei dispariții a prietenului meu drag...!” Pentru moment, directorul rămase fără grai. Să dăruiești viață riscânduți viața ta, e o faptă ieșită afară din comun. Cufundat În calcule cardio - vasculare, directorul o mai privi admirativ, monologând. „ Atena, ești formidabilă. La drept vorbind nu m’am așteptat la acest sacrificiu cu urmări suficient de periculoase. Micșorarea cantității de sânge din corpul tău, poate determina o anemie pernicioasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]