2,007 matches
-
de-a le scrie pe hârtie 246... Viața sufletească, poate cea mai adâncă și mai armonioasă dintre toate lăsate de Dumnezeu pe pământ, este surprinsă în Cezara în mod sublim: Cezara, zise el încet și înduioșat, ... mă lași tu să cuget asupra acestui lucru? Am o inimă și o minte ciudată. Nimic nu pătrunde în ele nemijlocit. O idee rămâne la mine zile întregi pe suprafața minții; nici mă atinge, nici mă interesează. Abia după multe zile ea pătrunde-n fundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu dă această tălmăcire chiar atunci când este vorba de propria-i iubire. Sau mai ales atunci: Nu se poate zice că era amor, căci, deși-i plăcea prezența ei, totuși îi plăcea și mai mult ca, departe de ea, să cugete la dânsa 249. Un exemplu tipic structurii interioare eminesciene: Simțea parecă un ghimp în inimă când ea era față, nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieții sale250..., ca să conchidă axiomatic: Martiriu este numele simțirei mele251. Propria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de viață, dar și cea a lumii răzbate ferm încă din primele rânduri ale romanului Geniu pustiu: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis252. Întors în sine, poetul, conștient de geniu-i, simte adâncimile colosale ale gândirii abisal-geniale: Și nici un creț pe acea frunte albă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
morții, eu, în luptă cu bătrânul timp, îi rumpeam aripile și-l azvârleam în uitare! Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea încetase de a-mi interpreta înțelesul vorbelor... uimit și nebun, vedeam în închipuința fiecărui concept numai palidele conture a divinei sale umbre 263. Contopirea cu somnul, mai ales înaintea unor presimțiri, a unor previziuni inexplicabile, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare 265. Caracterizări cu totul imprevizibile apar în Avatarii faraonului Tla: I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire 266... Geniul eminescian, însă răzbate în tot ceea ce poetul cugetă: În mine, în pieire și renaștere este eternitatea 267... Câteodată, doar contururile îl definesc, iar descrierea are accente din proza lui E.T.A. Hoffmann: Privea în păretele afumat la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să încline mai degrabă spre vis dacât spre realitatea obiectivă, fenomen care întregește trăsăturile sale de caracter: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis274. Firea poetului-om este surprinsă în Geniu pustiu cum nu se poate mai bine: Așa e felul meu. În visurile mele mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de o înălțime religioasă, el cugeta mirenește, ea avea mult simț pentru muzică și poezie, el le privea numai ca distracțiuni de care un om nu poate scăpa, în fine, peste toată viața ei era răspândit un fel de farmec poetic el era proză, deși proză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
celest care înfioară inima lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar care rezonează Prin nopțile-nstelate o musică de vis/ Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros surâs/ Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră/ De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră/ Dulci melodii și doruri...179 Cerul și îngerul păzitor al poetului, reprezentat de iubita moartă prematur, sunt legate indisolubil în mai toate imaginile poemelor sale: Prin mii de stele ce lucesc/ De vei privi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar care rezonează Prin nopțile-nstelate o musică de vis/ Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros surâs/ Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră/ De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră/ Dulci melodii și doruri...179 Cerul și îngerul păzitor al poetului, reprezentat de iubita moartă prematur, sunt legate indisolubil în mai toate imaginile poemelor sale: Prin mii de stele ce lucesc/ De vei privi într-una/ În sânu-adâncului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din 680 de opere fundamentale, scrise în 14 limbi. Este, de departe, cea mai completă și reprezentativă operă în galeria genului. După ce treci și de a 1032-a filă, rămâi cu impresia că, indiferent de veac și meridian, s-a cugetat mai ales cu amărăciune pe temele etern-acute ale condiției umane viața, omul, societatea, morala. Cartea lui Schor preferă altă tonalitate: cea ștrengărească. Ai senzația că ți se face mereu cu ochiul, fiind îndemnat să afli și grăuntele de amuzament din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
coc". Nici atâta nu-i este destul, ci mai spune tinerimii cum Călin rumpe pânza și apoi vede "a frumuseții haruri goale". Simțul de pudoare nu ne lasă a continua și a mai spune scenele următoare (...) Te cuprind fiorii când cugetăm la aceea că chiar și fecioare române citesc poeziile aceste. Unde mai este așa ceva în Europa?" Sunt sigur că, de-ar citi romanele "moderne" gen "Pizdeț"&comp., Grama ar trece grabnic la mahomedanism, dacă nu cumva, vorba lui, mintea i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a fost resimțită drept șocul intrării într-altă vârstă. Dacă power-word-ul secolului XVIII a fost cuvântul tun, veacul următor, al XIX-lea, a instalat în același rang vocabula locomotivă, pentru ca secolul XX să considere emblematic atomul. Veacul nostru încă mai cugetă. Și tunul, și locomotiva, și atomul, sunt, într-un fel sau altul, întruchipări ale forței. Ce putere maiestuoasă exprimau și impuneau bătrânele locomotive cu abur, de la seriile de elită 142.000 și 231.000 ("Pacific") până la măruntele 375.000, "căprițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și nu au nici rușine, nici sfială, Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării! Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de samsari Prin tertipuri și prin intrigi au ajuns puternici, mari, Și când vezi pe-a vieții scară unde-au fost și unde sunt, Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeți și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
medicină, îmi scrie de marea lor durere, despre doctorița Raluca Popovici din Oradea, bolnavă de cancer în spital, și am înțeles că și mama ei este tot la fel, încât în această mare nenorocire, n-am putut rezista să nu cuget: Doamne, eu mă rog la tine Fă-o pe Raluca bine, Să trăiască cât și mine, Că ea are copil mic Și el nu știe nimic, Că mama e bolnăvioară Noi nu-i spunem, să nu-l doară. Ne-ntreabă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
război nordic. Când s-a conturat această coaliție antisuedeză, Carol preluase frânele conducerii doar de trei ani. Era, deci, novice. Trebuia să intuiască și să cântărească foarte exact tabăra adversă. El a scrutat și analizat câmpurile posibile de confruntare. A cugetat și procedat genial. I-a atacat rând pe rând pe dușmani, fiindcă erau, fiecare în parte, puternici. Astfel, cu o flotă modernă de 43 de vase, a debarcat în insula daneză Sojaelland. A anihilat trupele regelui danez Frederick și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
copil. Mama mea nu avea nevoie de protecție, nu a avut niciodată! Deși uneori simt că am 100 de ani peste cei de vârsta mea datorită bogatei mele expeiențe de viață, admit că după ce am trecut de perioada post-adolescentină am cugetat ceva mai mult la relația dintre noi două și am putut să văd lucrurile în altă lumină, mai apropiată de trăirile ei în corelație cu viața și prejudecățile societății asupra a ceea ce ar trebui să reprezinte aceasta. Fără să fii
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
este originalul, și în general se observă o deosebire între ele, pentru că aceasta nu este cealaltă, și cealaltă nu este aceasta. Spre exemplu: icoana omului, cu toate că întipărește figura omului, totuși nu are facultățile sufletești, căci nici nu trăiește, nici nu cugetă, nici nu vorbește, nici nu simte, nici nu se mișcă. Tot astfel fiul, cu toate că este icoana naturală a tatălui, are ceva deosebitor față de el, căci este fiu, și nu tată.” Sugestiv este că Damaschin face o tipologie a iconicului. Într-
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
grămatică. El de fiece român se roagă cu căciula în mînă să binevoiască să învețe carte, să învețe să scrie într-o limbă. El mai bine e mulțumit să aibă derîderi și batjocure bine scrise decât laude barbare. Să nu cugete cineva că e prea mult pretențios Curierul ăsta. El nu cere mult, e foarte modest. Cere de la scriitorii români să dea lumei să priceapă că și-a făcut învățăturile regulat încai pînă la al doilea clas de umanioare. Mai ușor
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
decît așa n-are cum fi. Cine dorește gloria, onoarea de scriitor cată să o cumpere cu un preț; și la noi toate sunt ieftine: pîinea, sarea, carnea, fînul și orzul; e ieftin prin urmare și gloria de autor. A cugeta însă cineva să-și capete o glorie pe nimic (o slavă chilipir) e ca și cînd ar voi să-și capete pîinea pe nimic. Noi nu plătim ocaua de pîine trei lei, o plătim cîteva parale, însă cată să le
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
moralul Evangheliei, dacă citirea sau glasul său cel sălbatic și nepotrivit cu marea cuviință a vredniciei sale ar speria pe ascultători sau ar aduce o ispită de șoaptă în lăcașul Domnului. În zadar un învățător pe catedra sa profesorală ar cugeta să arunce sămînța învățăturilor sale în inimile școlarilor săi, dacă pre lîngă al său metod nu ar uni și o limbă sau rostire didactică și deșteptătoare unde trebuie. În zadar un avocat ar nădăjdui să cîștige inimile judecătorilor, dacă toată
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
auxiliarul voi (plus infinitiv (5) sau plus fi urmat de participiu (6) sau, mai rar, gerunziu (7))5. (1) a. I pa(k) spui domnietale ca mai marele miu de ce am înțeles și eu (DÎ.1521: I) b. Ș-au cugeta<t> să iasă din acea lume re și au făcut 10.000 de corabii și alese tot oameni buni și derepți și băgă în corabii, și cu fămeiele-ș, ș-au purces pre mare, pre răsărit. (A.1620: 6r) (2) a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sânge cum ară fi tăiat atunce (MC.1620: 32v) (4) a. de n-ară fi acesta fiind de la Dumnezeu (CC1.1567: 28r) b. Și cându are fi aceastea zicându, zisă Ragoil (DVT.1679−99: 324v) c. când are fi Tovie cugetându cum rugăciunea lui are fi ascultată (DVT.1679−99: 321r) (5) a. Nu e vreame acum să ne batem cu Moldova, că turcii stau în spinare noastră, iară, să ne vom bate cu Moldova, noi să lăsăm turcii (DÎ.1600
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu va omul pre ceastă lume, în viiața sa,purta grije pre ispăsenia sufletului său (CC1.1567: 241r) c. cum auCristusnoauădzis (FT.1571−5: 1v) d. însuși vael pre noisă pădzească (FT.1571−5: 4r) e. Eraunii den cărtulariaciiașezându și cugeta(CC2.1581: 50) f. S-auneștire de întâiul ceaslucratu, să ia astăzi plată dereaptă(CSVII.1590−1602: 63v) Poziția care găzduiește constituenții dislocația este nespecializată pentru un anume tip de constituent: în această poziție pot apărea argumente - subiecte nominale ((151d,f
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
factor: imaginația, imaginația și iluzia! Care să fie limita, limitele, între imaginație, iluzie și realitate? Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poesii, O! Te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei1215. Poetul știe, simte alte lumi, alte plaiuri în care el și cei capabili să-l urmeze se poate bucura de viață, de iubire. Mai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
concluzia finală. De aceea aici șansele de a ajunge la judecăți valabile sunt mult mai mari decât atunci când raționăm numai în modurile deductiv sau inductiv. Trăim într-o lume diferită de cea a strămoșilor noștri. Dar ca și atunci gândim. Cugetăm și astfel știm că existăm. Într-o dimineață ieșim din casă pentru a ne duce la serviciu. E deja ziuă, dar cerul e negru de nori amenințători. Nu plouă, dar solul, arborii, casele, toate sunt ude. Înainte de a ne fi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]