KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...349 >

8,716 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

deschis, pe ecran se desfășura un atac aerian; avioane în picaj, explozii, sirene, claxoane, țipete, comenzi, fond muzical - o tâmpenie, parcă mai era nevoie de un pumn tras în clapele pianului! Oprești războiul apăsând pe un buton; înainte să te culci se cânta Mahler; ascultând, plănuiai să instaurezi în Stațiune un regim militar. Patrule umblând pe Strada mare, rupând afișe semnate, misterios, KK, arestând suspecții. Făptașul este necunoscut, încă nu te-ai hotărât cui să îi atribui înscrisul cabalistic; nici în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pe Magistrat sau cum să-l spânzure pe Castelan. Cum să-l ucidă cu pietre pe Romancier. Cum să-i dea foc Filozofului, cu iepurii lui cu tot. SĂ NU PREACURVEȘTI: măcar în gând, mai toți bărbații Stațiunii s-au culcat cu Caravella. Trei Porunci de căpătâi, toate urmate pe dos. Nu respecți nimic, nici chiar propriile-ți hotărâri. După ce ai decis să-l îndepărtezi, definitiv, pe Castelan din Stațiune, acesta reapare în CRONICA INFAMĂ! E altă carte! Nu e alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pe autor în text, fiindcă există o lume-text și Stațiunea este o astfel de lume; el știe un coridor. Că, acum, scrie singur textul - tot -, nu va mai sta la mâna autorului, care, probabil, se crede un demiurg. Îl va culca, poate, într-un capitol, cu Darling, toată numai piei, drept pedeapsă pentru femeile pe care în lumea lui le-a părăsit... Injectat amital; psihoterapie sub narcoză: am adus vorba despre iubitele lui himerice: nu a reacționat în nici un fel. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

primă semnificație „a rata”, scena spânzurării lui Iuda ghinionistul, desemnat de hazard să-l trădeze pe Isus, deși, dintre cei doisprezece apostoli, Iscarioteanul Îi era cel mai devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori când adormeam culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
să-l trădeze pe Isus, deși, dintre cei doisprezece apostoli, Iscarioteanul Îi era cel mai devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori când adormeam culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat În aceeași poziție, pe aceeași canapea, și visez, și sunt conștient că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori când adormeam culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat În aceeași poziție, pe aceeași canapea, și visez, și sunt conștient că Înot Într-un vis scalat, labirintic și circular, din care vreau să mă trezesc, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
culcat pe partea dreaptă, cu genunchii Îndoiți, și mă visam În somn, culcat pe dreapta pe canapeaua pe care mă aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat În aceeași poziție, pe aceeași canapea, și visez, și sunt conștient că Înot Într-un vis scalat, labirintic și circular, din care vreau să mă trezesc, dar n-o pot face decât parcurgând În sens invers succesiunea de vise și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

două țeseau un covor cu frumoase motive tradiționale. Lângă un cort mai înalt, de culoarea oului de dropie, un tătar aproape gol stătea aplecat peste o tiparniță. în sfârșit, în centrul taberei, pozând unui iconar pleșuv cu barbă rară, stătea culcată pe-o parte o superbă tătăroaică tânără, cu ochi verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
se-apleacă și-ncepe a lua pământ și pietricele până umple traista. După care mi-au făcut un semn cu mâna și p-aci ți-e drumul. Mai stau eu ce mai stau, potolesc câinii și când dau să mă culc, fraților, aud un vuiet și văd o lumină mai ceva ca la apocalipsă, suind dinspre Poiana lui Buzatu, știți, unde-au prins-o atunci pe stareță cu Buzatu. Era cum ai vedea o casă arzând și când să te repezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
se oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
aici în stufărișul ăsta, de ce nu pleci? — Aș pleca eu - răspunse creștinul - da’ unde mai găsești atâta pește? Episodul 141 VA URMA O NOAPTE DE POMINĂ După îndestulătoarea cină, cum era și firesc, veni vremea să meargă cu toții să se culce. în cuvinte puține, dar simțite, Covaliov le sugeră că date fiind lucrarea insistentă și inclementă a țânțarilor, cât și temperatura îndeobște scăzută a nopții, el nu i-ar sfătui pe îngrijorații săi oaspeți să doarmă afară, ci îi rugă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
știu până acum în Moldova cum se mănâncă barabulele astea? — Păi acum suntem trei - răspunse Radu Stoenescu Balcâzu. Eu, țiganul care le frige și - aici boierul roși ușor - o fată care mi le aduce mie înăuntru, seara, după ce s-au culcat toți. îi dau și ei câte una că e tânără și pofticioasă. Episodul 181 îN CARE POVESTITORII SUNT OBOSIȚI Da, există și asemenea cazuri: o dimineață mohorâtă, cețoasă, de noiembrie, o stare vizibilă de mahmureală, zgomotul tenace, apropiat al unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

praful pe care-l ridicaseră elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă după el. Culcat pe pământul negricios și bătătorit și sprijinindu-se de una din nenumăratele roci ce păreau că fuseseră împrăștiate pe acea întindere din capriciul unui uriaș semănător beat, abia schiță gestul de a se ridica în picioare, convins că acel mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

mă respinge rece la atingere ca o zăpadă nouă, străină, neîncercată Încă de nimeni. Și somnul Îmi pare de fiecare dată o experiență inedită, pătrunderea Într-un spațiu imprevizibil; intru mereu În inconștiență cu incertitudinea zilei de mîine. Așa ne culcăm eu și el de cîțiva ani Încoace, lipindu-ne trupurile, ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Vreau să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
nici despre politică, nici despre piață, de fapt nu suporta nici un fel de discuție. CÎnd era lume În casă se autocondamna la tăcere. După un timp se ridica ușor ca o umbră din fotoliu și se ducea dincolo să se culce. Doar cînd era singur ca acum pe stradă, frazele Începeau să se adune, Întîi timid, În propoziții simple: uite betoniera cine o fi pierdut galoșul ce fată frumoasă grozave picioare avea Betty O’Connor de unde-i fraza asta parcă așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
somnoros un motan tărcat. Ăstuia nu-i spune că lenevește. Plec hotărîtă să nu mai cumpăr niciodată nimic de aici. Dar după cîțiva pași Îmi zic: De unde să știe și, chiar dacă ar ști, cum să Înțeleagă individul ăsta de ce mă culc eu În fiecare noapte cu puțin Înainte de ora la care el se trezește? Și a doua zi iată că mă opresc iar, ca un făcut, În fața tarabei și Întreb: Aveți ceapă? Am o șansă că locuiesc la capătul liniei. CÎnd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
a Înțeles În sfîrșit și că am să le văd și eu peste cîtva timp singură. Was er damit meinte? Am pus totul pe seama oboselii și a Încordării neobișnuite prin care trecuse. Am stat pînă tîrziu, nu voia să se culce. A rămas singur În bucătărie să mai fumeze. Părea liniștit. M-am trezit de cîteva ori peste noapte și m-am dus să văd ce face. Ședea la masă și fuma. Dimineața nu l-am mai găsit. Asta e tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci, nu vii să te culci? O după-amiază obișnuită. Ajung acasă. Pe ușa liftului o plăcuță pe care scrie „În revizie“. Urc șase etaje pe jos. La fiecare al doilea etaj mă opresc să privesc, pe fereastra de la casa scării, peisajul. Îmi fixez un bloc anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
strig prin casă Nu muri! Nu mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Lancelot În loc de Tristan sau Sf. Augustin În loc de Francisc d’Assisi și ți se Închid toate ușile pentru că delictul de lipsă de cultură este mult mai grav decît delictul de lipsă de caracter. Și tu știi foarte bine că te-ai culcat În așternuturile atîtor cărți pînă le-ai murdărit, le-ai subțiat, le-ai destrămat - și ce se mai poate păstra din resturile unor urzeli deșirate? Poate doar mirosul lor și o vagă senzație de anotimp comun care intră numai În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca cu nevasta altuia și de cîte ori pătrunde În ea simte că dă peste urmele celuilalt. După cîteva luni această barieră dispare. Amintirea primului ocupant se estompează În memoria obiectului și eu mă instalez În el pînă la ignorarea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
draga mea Te-am Învelit cu mantaua, nașă, nașă Și mi-am căpătat beleaua, nașă draga mea și femeile Îi răspund cu glasuri gîdilate, gîfÎite Nașule, nu ie păcat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia Să te culci cu fina-n pat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia CÎțiva vlăjgani În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
te culci cu fina-n pat I-auzi, i-auzi, i-auzi, i-auzi ia CÎțiva vlăjgani În maiouri marinărești o scot pe nașă din salonul unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
participare la viață se reduce sensibil pe măsură ce ficțiunea, fetița aceea aflată la o distanță de 55 de ani În urma mea Începe să devină tot mai categorică, mai imperativă, Îmi parcurge etapele existenței, reduce din handicap, mă prinde din urmă... se culcă În patul meu, miroase a mine, tușește ca mine, Îmi Împrumută gesturile, ticurile și venindu-mi atît de aproape nu o mai văd, așa cum nu mai putem reconstitui chipul morților din copilărie cînd ajungem și noi la vîrsta lor. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]