3,235 matches
-
cîteva luni, timp În care lucrurile au fost și dificile, dar și mai minunate decît mi-aș fi imaginat. Îmi plăcea la nebunie faptul că aveam cu cine să vorbesc În fiecare seară, că nu mai trebuia să merg la culcare simțindu-mă singură. Dar erau momente În care Îl priveam și fierbeam de furie. Uram faptul că eram silită să mă uit la Familia Simpson, cînd tot ce-mi doream era să mă ghemuiesc undeva, cu o carte. Mă călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deja cu o durere de cap pricinuită de faptul că băusem mult prea mult, În timpul zilei. La tine? — SÎnt complet Înecat În bere, răspunde. Am ieșit la un pahar să sărbătorim, la prînz. — Asta Înseamnă că putem să mergem la culcare mai devreme diseară? — Absolut. Ai mei au zis că vor să treacă puțin pe la noi, ca să ne felicite În persoană, dar, În afară de asta, cred că o să mîncăm ceva la pachet, ne uităm la televizor și mergem la culcare. GÎnd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mergem la culcare mai devreme diseară? — Absolut. Ai mei au zis că vor să treacă puțin pe la noi, ca să ne felicite În persoană, dar, În afară de asta, cred că o să mîncăm ceva la pachet, ne uităm la televizor și mergem la culcare. GÎnd la gînd cu bucurie. Acum știu de ce am acceptat să mă mărit cu tine. — Dan! Linda Îl Îmbrățișează, iar Michael Îmi zîmbește cu căldură și mă strînge stîngaci În brațe. — Felicitări, Îmi spune el la ureche, Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lăsa un simplu mesaj? Îmi pare rău, Linda, mă prefac eu a-mi cere scuze, dar Dan a avut filmări În nord și e foarte obosit. Și eu am avut o săptămînă cu adevărat dificilă. Cred că o să mergem la culcare devreme... Dar Îți mulțumesc pentru invitație, adaug eu repede, ca un gînd ce abia Îmi venise, știind cînd de ușor se ofensează soacra mea. — O, dar am vorbit chiar adineauri cu Dan, spune ea, cu o ușoară undă din răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întrebi și pe mine Înainte să... — Stai așa! mă Întrerupe el. Eu n-am acceptat nimic. Mama a pomenit ceva de o cină, iar eu i-am spus că sînt mort de oboseală și că probabil că o să mergem la culcare devreme, dar că va trebui să mă consult și cu tine. Păi, nemaipomenit, ce să zic?! Ne manipulează ca Întotdeauna. — Of, pentru numele lui Dumnezeu, pufnește Dan, nu poți s-o lași baltă? De săptămîni Întregi nu te aud decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
chiar pînă Într-acolo Încît să afirm că Linda a fost o gazdă incredibilă azi, ca să nu mai pomenesc că m-a ajutat și cu Tom. În timp ce fetele fac baie celor mici, le dau de mîncare și-i duc la culcare, Linda Îi adună pe bărbați și pregătesc Împreună cina delicioasă de care avem uneori parte acasă, dar care nu prea are același gust ca aceea servită pe o terasă În Sudul Franței. Coborîm În camera de zi pe la șapte jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și mă duc să-mi caut soțul. — N-o să-ți vină să crezi ce-a zis maică-ta, șoptesc eu de Îndată ce-l găsesc, așezat pe canapea, jucînd table cu Gregory. — Ce? — Grăbește-te să termini jocul, apoi o să mergem la culcare și-o să-ți povestesc. În intimitatea dormitorului nostru, Îi repet lui Dan Întreaga conversație, iar el se uită la mine cîteva secunde, după care izbucnește În rîs. — E ridicolă, nu-i așa? Vocea mea are o notă mai degrabă Încrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca totul să se Întoarcă la normal, dar neputînd să-mi cer iertare. Știu exact ce să spun ca să Îndrept lucrurile, doar că nu sînt În stare să rostesc cuvintele. 18 Se spune că oamenii nu trebuie să meargă la culcare certați. Numai de-ar fi totul atît de simplu. Atunci cînd ne certăm, mereu ne culcăm fără să ne Împăcăm, iar cînd ne trezim, avem parte de aceleași tăceri, aceleași resentimente, aceleași acuzații. În dimineața asta, mă prefac că dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trage un pui de somn, În camera sa, În care am făcut Întuneric. Se trezește la ora două, Îi dau biberonul la și jumătate, se plimbă puțin după-masă, apoi, la cinci fix, Îi dau cina. Biberonul și-l primește Înainte de culcare, la șapte. Pe de altă parte, Oscar are tendința să facă tot ce dorește. Trish Încă Îl hrănește la sîn, deși acum Încearcă o combinație Între asta și biberon, și a recunoscut că e terminată pentru că Oscar Începe să prefere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și, din fericire, Oscar se trezește Într-o dispoziție fericită, așa că stau amîndoi În pat cel puțin o oră, uitîndu-se la emisiunile matinale. În cursul zilei, cînd Începe să devină ursuz, Își primește biberoanele și, de regulă, nu merge la culcare decît dacă adoarme În cărucior. Consecința este că, la cinci după-masă, Oscar ajunge de nesuportat. Credeți-mă, am fost de față. Singurul lucru care Îl face fericit este să fie ținut În brațe, așa că Trish Îl ține de la cinci pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cărucior. Consecința este că, la cinci după-masă, Oscar ajunge de nesuportat. Credeți-mă, am fost de față. Singurul lucru care Îl face fericit este să fie ținut În brațe, așa că Trish Îl ține de la cinci pînă cînd e dus la culcare, adică la orice oră poftește. Lui Gregory Îi place să se joace cu el cînd se Întoarce acasă, pe la șapte și jumătate, astfel Încît, Într-o zi bună, Oscar adoarme pe la nouă. Ferească Dumnezeu să plîngă În timpul nopții. E imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
discutat deseori despre Trish, crede cu tărie că un copil de unsprezece luni nu are nevoie să fie hrănit În timpul nopții. I-am pasat informația lui Trish, care a dat din umeri și a rîs, spunînd că se duce la culcare În fiecare seară, sperînd că el se va trezi, Într-atît de mult adoră căldura lui dulce. Viața ei e foarte grea. De multe ori s-a Întîmplat să sune și să contramandeze ceva pentru că Oscar e prea dificil sau pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
De multe ori s-a Întîmplat să sune și să contramandeze ceva pentru că Oscar e prea dificil sau pentru că a adormit exact cînd trebuia să ne Întîlnim În parc sau pentru că nu e obosit și nu vrea să meargă la culcare. Știu că ar trebui să o Încurajez În felul În care procedează, să accept faptul că fiecare face lucrurile În mod diferit și că nu există o modalitate corectă și una greșită de a crește un copil. Dar, cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Tom era Întins În pat, bolborosind ceva, iar Linda a hotărît să Îl ducă la parter, pentru că era clar că Încă nu Îi era somn. Doar ca să se știe, Tom face asta deseori, dar la șapte trebuie să meargă la culcare, așa că Îl las să bolborosească de unul singur, pînă adoarme. Linda a ales să nu-mi ia În seamă intrucțiunile (pentru că i-am spus foarte clar, Înainte să plecăm, că Tom o să vorbească, dar că nu trebuia să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe terenul de joacă. Iubesc fiecare secundă, fiecare minut al fiecărei zile, chicotelile noastre cînd Îi fac baie sau cînd Îl cuibăresc la mine În brațe, În timp ce se zvîrcolește, ca să-i citesc o poveste, iar apoi să-l duc la culcare. Ziua mea Începe să se strice numai În clipa În care ușa se deschide și Dan intră În casă, aducînd cu el toată tensiunea și stresul. Abia de ne mai spunem o vorbă. CÎnd vorbim, subiectul e Tom. SÎnt conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iarăși un nod În gît și iarăși Îl Înghit. Nu știu la ce mă așteptasem. Poate să ne certăm mai mult, să discutăm mai mult. Poate doar să vorbim despre ce se Întîmplă cu noi, după care să mergem la culcare, trezindu-ne la aceeași realitate, a doua zi. În loc de asta, dintr-odată, totul e complet schimbat. Căsnicia mea a luat sfîrșit. Oi fi spus că nu facem decît să locuim separat o vreme, dar pe cine păcălesc eu? Mariajul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că am făcut o greșeală măritîndu-mă cu el, dar nu e firesc ca ruptura să fie atît de lipsită de dificultăți. — Pot să-ți ofer ceva? Întreb, după ce Dan i-a făcut baie lui Tom și l-a pus la culcare. Cafea? Un pahar de vin? — Mi-ar plăcea tare mult, zice el, dar am alte planuri. — Oh. Mă simt ca o idioată. Și e a doua oară În seara asta. — Îmi pare rău, Ellie, spune Dan punînd o mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dermatolog. Începe să rîdă, după care continuă: Ei bine? Vă Împăcați? Sper că da, zic fără să mă gîndesc, iar expresia de șoc de pe chipul Emmei o reflectă Întocmai pe a mea. După ce pleacă ea, Îl duc pe Tom la culcare, Îmi șterg machiajul, Îmi trag pijamalele, mă bag În pat și sting lumina. O vreme, stau Întinsă, gîndindu-mă la Emma. Apoi, mintea Îmi zboară În direcția pe care a luat-o În fiecare seară, de sîmbăta trecută Încoace. Anume, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e Charlie Dutton sau altul. — Bine, bine, bombăne ea, n-or să fie surprize cu burlaci. O să fim doar eu, tu și Marcus. Intru În vîrful picioarelor În camera lui Tom, ca să văd ce face, Înainte să mă duc la culcare. Veioza Împrăștie o strălucire palidă, suficientă ca să-i lumineze jucăriile. Mă apropii și zîmbesc În timp ce-mi plec privirea spre el. Mirosul de vomă nu poate fi ignorat și dau cu ochii de Tom, dormind dus și zăcînd Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adus cu noi. Nu a dormit după-masă și, deși s-a comportat minunat În avion, faptul că a stat cu degețelul În gură și cu căpșorul sprijinit de pieptul meu e un semn clar că e gata să meargă la culcare. După cinci minute, mă strecor În camera ei Întunecată și constat că a adormit deja. Genele i se curbează dulce deasupra pomeților, și Încă Își mai suge blînd degețelul. Rezist impulsului de a mă apleca să o acopăr cu sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
soare, a bărbii și a părului negru lăsat lung. Fapt e că mă simțeam în largul meu printre ei, și, când cineva glumea pe seama felului cum arătam, râdeam fără să mă simt ofensat. Totuși, adesea, eram cuprins de alean la culcare, după ce-mi petreceam seara cu ochii la stelele neclintite de pe cer și la hoinăritul licuricilor pe pământ. Enervat de necontenitul țârâit al greierilor, de orăcăitul asurzitor al broaștelor și chiar și de cântecul priveghetoarei, scoteam moneda căpătată de la Kakko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chiar din pricina avalanșei de cuvinte citite și auzite, precum și din pricina despicării firului în patru. Faroald a dat din cap și a schițat unul din rarele lui zâmbete. - Oi fi tu confuz, dar măcar nu ești mincinos. Acum putem merge la culcare și fiecare dintre noi să se roage zeului care știe să-i vorbească pe înțelesul lui, căci un zeu care nu izbutește să se facă înțeles nu este un zeu adevărat, e doar o invenție a plăsmuitorilor de cuvinte. VIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adăpostiți În camera de serviciu, adică În Încăperea aceea mare, din spate, unde Înainte fusese tipografia și, mai Înainte de asta, când Încă mai funcționa fabrica, fuseseră amplasate mașinile pentru săpun. Dar Zero răspunse că nu avea chef să meargă la culcare. Îi venise inspirația. Prietenii nu-i cerură să-și schimbe ideea. Trebuiau să respecte mofturile unui artist. Zero simțea nevoia de a dărui noaptea aceasta posterității. Trebuia să-și scrijelească numele undeva. Asta nu i-o spusese niciodată Ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ura școala pentru că Îl Îndepărta de ea. O vedea atât de puțin, mama lucra Într-o sută de locuri diferite, și, uneori, se Întorcea târziu acasă, după ce gura aceea spartă care era bunica Olimpia Îl trimisese deja de mult la culcare - și atunci, prin somn, abia simțit, Își dădea seama că mama se Întindea În patul acela incomod, și rămânea acolo cu buzele cufundate În părul lui, fără să poată adormi, căci risca mereu să cadă jos. — Hakuna matatta, Kevin, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seară! Un joc de-a viața să jucăm! Să văd, mă vei găsi tu oare? Și-apoi, de nu, te-așază iară, Dar asta, doar până spre seară, Căci va veni un timp, când gata! Va trebui să mergem la culcare! Să meargă jocu-n vise, dară Să nu știu cât plecat-ai fost! Pasiuni Să cant îmi place, Să joc, Să desenez în culori vii Ceea ce văd peste câmpii. Să pun culoare peste tot, Să bucur ochiul orișicui Cu roșu, verde și gălbui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]