1,817 matches
-
să rîzi de tine, de lumea-n care te-ai născut fără vină, dacă nu cumva ai ales-o tu, de-acolo, de sus, de unde venim și unde ne ducem cu toții, cum zicea Țugui, nepotul lui Nostradamus. Ideea cu la cules de melci pentru masa la care-i invită senatorul pe francezi e totală, am Înțeles că pleacă din realitate, ca să nu mai vorbesc de faptul că se Înjură normal, În contrapunct, ăsta fiind pigmentul nostru și-al unor fraze dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum să găsească lucrurile folositoare: apă, pesmeți, chibrituri, tutun. Numai pâine nu găsea. - Cum de nu s-au rătăcit? exclama Laura. Cum de-au izbutit, atâtea zile, să nu se întîlnească față în față cu oamenii din sat? Căci începuse culesul porumbului. - Am avut desigur noroc, continuă Darie. Dar Zamfira avea instinct de jivină sălbatecă, parcă simțea de departe apropierea omului și ne ascundeam pe loc. Am stat ascunși o zi întreagă, într-o claie cu fân, și auzeam cum lucrează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de rost o mulțime de povești despre vița de vie. Asta-i drept, dar... Tu întotdeauna ai un ”dar”. Dar ce? Eu aș zice că ar fi mai nimerit să mergem undeva chiar între vii, mai ales că e vremea culesului. Gând la gând cu bucurie. Și dacă tot ieșim în lume, apoi hai într-un loc unde să ne putem bucura de toate cele lăsate de Atotputernicul... În jurul Iașilor, oriunde ai ieși, te afli în Paradis. Nu spuneai tu că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul viilor și recoltatul legumelor, drumul era circulat. Uite așa, din cauza unui gospodar care-și lăsase vaca la păscut, s-alesese cu o spaimă grozavă. Într-o vară, când era prin clasa a treia primară, îl însoțise pe tata la prășit
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pat, cu toate cele necesare traiului acolo. Având un nou domiciliu, merse-n recunoaștere prin clădirea mare a școlii, apoi prin curte și grădină, seara căzând istovit într-un somn profund. La infirmerie stătea mai mult noaptea, fiindcă munca la culesul merelor, la cosit și strânsul strugurilor brumați din vie, îl acapară. Trăia într-o stare de beatitudine continuă, încercând să-și închipuie viitorul apropiat de elev, și pe cel mai îndepărtat, de învățător. Îndrăzni să meargă cu gândul mai departe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
bucurăm și culegem un rod bogat ori mai puțin bogat, în funcție de cantitatea și calitatea muncii pe care fiecare individ cu respect pentru persoana proprie o efectuează pe parcursul vieți până la acest moment magnific și unic din viața omului când vine vremea culesului rodului muncii acumulate în timp. După cum unele toamne sunt mai bogate în comparație cu altele, tot așa și toamna vieții oamenilor poate fi mai bogată pentru unii iar pentru alții mai puțin bogată. Finalul logic ce se impune atestă neîndoielnic faptul că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
puțin bogată. Finalul logic ce se impune atestă neîndoielnic faptul că o muncă mai intensă, mai stăruitoare a unor oameni este izvorul nesecat al unor roade cât mai cuprinzătoare ale celor ce s-au străduit mai mult, ajungând la un cules mai bogat și mai cuprinzător spre sfârșitul vieții. Cu cât investești mai mult și pe un timp mai îndelungat, cu atât ajungi la un cules final mai bogat, mai cuprinzător ca măsura dreaptă a potențelor fiecărui individ în parte. După
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
roade cât mai cuprinzătoare ale celor ce s-au străduit mai mult, ajungând la un cules mai bogat și mai cuprinzător spre sfârșitul vieții. Cu cât investești mai mult și pe un timp mai îndelungat, cu atât ajungi la un cules final mai bogat, mai cuprinzător ca măsura dreaptă a potențelor fiecărui individ în parte. După anotimpul culesului final al roadelor realizate în natură, urmează negreșit și acel anotimp al finalului ciclic, când frământările și evenimentele ce au influențat cursul normal
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bogat și mai cuprinzător spre sfârșitul vieții. Cu cât investești mai mult și pe un timp mai îndelungat, cu atât ajungi la un cules final mai bogat, mai cuprinzător ca măsura dreaptă a potențelor fiecărui individ în parte. După anotimpul culesului final al roadelor realizate în natură, urmează negreșit și acel anotimp al finalului ciclic, când frământările și evenimentele ce au influențat cursul normal al timpului încetează și Mama Natură, obosită parcă de atâta zbucium și preocupări pentru satisfacerea cerințelor materiale
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a le oferi cu drag colegelor învățătoare, așa cum făceam eu pe când eram copil - oferind învățătoarei mele lăcrămioare din pădurea de la Ghidigeni - unde mergeam de Armindeni cu școala. Pentru grupul de colege al fiicei mele am făcut o altă invitație la cules majestuoșii Crini Imperiali - cărora le va veni rândul peste 3 săptămâni - și aceștia rodind și înflorind dublu față de anul trecut. În felul acesta îmi fac și mie o bucurie în plus din belșugul floral deosebit de anul acesta - convins că cine
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
poezie de Tudor Arghezi, „Poate că este ceasul“. Vrei să-ți spun ultima strofă ? „Să luăm cenușa stinsă pe vechile altare,/ Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp să stau cu el. La vremea culesului, din păcate, un altfel de cules, o să mă doară foarte tare. Tataia e tot mai bolnav. Nici nu mai iese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp să stau cu el. La vremea culesului, din păcate, un altfel de cules, o să mă doară foarte tare. Tataia e tot mai bolnav. Nici nu mai iese din casă... Are multe pe suflet și nu vrea să le ia cu el... Dar spune-mi tu ! Despre tine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp să stau cu el. La vremea culesului, din păcate, un altfel de cules, o să mă doară foarte tare. Tataia e tot mai bolnav. Nici nu mai iese din casă... Are multe pe suflet și nu vrea să le ia cu el... Dar spune-mi tu ! Despre tine... De ce ai venit la spital ? Ești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împresoară dușmanul, Vulpea Albă, care e pe moarte și care cântă spre public: De-i vrea să-mi asculți sfatul, prietene, De bogății să nu-ți pese. Ci cât ești încă tânăr Cruță clipa prețioasă. De-s florile bune de cules, Strânge-le cât încă poți. O, nu aștepta până-i floarea ofilită Ca să rupi o rămurea. Audiența aplaudă și doamna Yun se ridică. Presupun că are nevoie să meargă în camera de toaletă. Însă ceva din felul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Will nu m-ar fi sunat la serviciu și n-ar fi vorbit cu Înlocuitoarea mea. Interesant e că am slăbit patru kilograme și jumătate fără să mă străduiesc, n-am făcut deloc mișcare În afară de mersul la vânătoare și la cules de hrană și mă simțeam mai bine ca oricând sau În mod sigur mai bine decât când munceam șaisprezece ore pe zi. În facultate fusesem slăbănoagă, dar pusesem câteva kilograme cu destulă eficiență imediat ce m-am angajat, pentru că n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poezia lui Settimontano Squilla? Va fi grija și datoria noastră. Tobia Adami luă manuscrisul, îl răsfoi în fugă și văzu că e corectat și răscorectat, pe marginea filelor se aflau frecvente variante și adaosuri. N-o să fie deloc ușor de cules. O să ne dai de veste, firește, dacă meșteșugul nostru va fi fost pe placul tău. Germania nu este patria lui Gutenberg 45? Mulțumesc fra' Tommaso, chiar și în conversație dovedești a fi un mare om. Nu se vorbește în zadar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
descrisă este larg răspândită - așa cum arată termenul „eschimos”- printre vânători și culegători. Motivul este că orice factor care izolează familia nucleară crește probabilitatea apariției respectivului tip terminologic. Or, în cazul populațiilor ce își bazează modul de existență pe vânătoare și cules, din cauza fluctuației de resurse biotice și a densității scăzute a populației, familia tinde spre forma nucleară pentru a putea face față mobilității geografice necesare în căutarea hranei. Iar în cazul populațiilor euro-americane contemporane, același model terminologic reflectă intruziunea statului și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de greier, 1981; Revista "Amfiteatru" 1984; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte intâmplări din grădina mea, 1987; Întâmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineața de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; Cartea albă a lui Arpagic, 1998; Balanța cu un singur talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004, Cărți de eseuri: Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 28. 41Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 42Ibidem. 43Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 44 Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei, București, Editura Eminescu, 1990, p. 35. 45Ana Blandiana, La cules îngeri, București, Editura Cartea Românească, p. 1970, p. 23. 46Academia Română, Dicționarul general al literaturii române. Coordonator general: Eugen Simion, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 554. 47Vezi, Alex Ștefănescu, op. cit., p. 402. "Poeta este una dintre ființele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a omului. Este vorba de aceeași unitate pe care o întîlnim la Hölderlin sau Novalis conștiința faptului că limba funcționează ca o formă de aproximare a unui fond comun, care aparține speciei prin simpla existență a acesteia".. 52Ana Blandiana, La cules îngeri, București, Editura Cartea Românească, p. 1970, p. 35. 53Vezi, Joaquín María Aguirre Romero, art. cit., p. 17. 54Vezi Academia de Științe Sociale și Politice, Institutul de Istorie și Teorie Literară, "George Călinescu", Literatura română contemporană, I, Poezia, coordonator: Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
apud Monica Papazu, art. cit., p. 53. 245 Gérard de Nerval, Les filles du feu, Paris, Michel Lévy Frčres, 1856, p. 113, apud Monica Papazu, art. cit., p. 53. 246 Monica Paparazu, art. cit., p. 53. 247 Ana Blandiana, La cules de îngeri II, București, Editura Humanitas, 2004, p. 59, Totul. 248 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române, p. 400. 249Sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-decembrie-89/zborul-si-caderea-lui-ceausescu-70145.html/accesat iunie 2012, apud Monica Papazu, art. cit., p. 53. 250Monica Papazu, art. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îi sugerez să-l schimbe numaidecît, pentru că nu poți veni cu asemenea "poantă", în 1981; este aproape un "banc", cu săritul de la trambulină într-un bazin care nu are apă. Eu credeam că va opri piesa cu mult înainte, de la culesul unor flori care de fapt nici nu există, ceea ce este o imagine extraordinară. Deci, nu este înstrăinare. Înstrăinarea are întotdeauna niște motive. Ei nu-și cunosc motivele; la ei este o boală mult mai profundă; un fel de evaziune, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Marguerite” și „Alean” li se va fi părut frapant și că, barem cîțiva, vor fi exclamat: „Uite un poet original!” în lirica de-atunci, mai numeroși erau cei de felul lui Isis, iar gustul cititorilor stagna încă în preajma acestora. Vacanța culesului „Aleanul” lui Bacovia din poezia citată în glosa precendentă provine din contrastul dintre cele două vîrste: copilăria și maturitatea, în care tocmai intrase. Pînă aci lucrurile le înțelege oricine. Mai departe apare mirarea că, totuși, această amintire veselă a autorului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lucrurile le înțelege oricine. Mai departe apare mirarea că, totuși, această amintire veselă a autorului (singura din copilăria sa) e legată de toamnă, de livezi, de vii. De ce? Pentru că, mă grăbesc să răspund, în copilăria sa exista o „vacanță a «culesului»”. De ea amintește - de asemenea, cu regret - un prozator la începutul deceniului trei: „Nu știu dacă nu este numai o părere, sau dacă e chiar realitatea, că astăzi nu se mai sărbătorește, ca odinioară, culesul viilor. Din anii vîrstei școlare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]