KorAP: Find »[drukola/base=curea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...144 >

3,589 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

mai întâi cu telefonul, la câteva zile după aceea a venit și scrisoarea, dar ea a mai lăsat să treacă alte câteva zile înainte de a îndesa din nou veșmintele în cufăr și în geamantanul legat de-a curmezișul cu o curea și de a lua drumul înapoi cu trenul și cu tramvaiul. Copiii fiind la mijloc, pe care era clar că îi vor lăsa în îngrijirea ei, judecătorii hotărâseră să îi lase ei casa. Știa că se va întâmpla astfel, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
an al adolescenței, că ar putea face cutare lucru sau ar fi nimerit pentru cutare meserie, trebuie să te trezești odată și odată. Adică să ai curajul să spui: până aici a fost vis, mai departe nu mă mai țin curelele. Da, știi bine asta, o spune Pavese: visul e o construcție a inteligenței la care constructorul asistă fără să știe cum se va sfârși ea. Dar mai avea puterea să-și spună că orice oprire ar fi nepotrivită. Asta ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
chiar pedepsele pe care știa foarte bine că le merită, ca atunci când la urechile tatălui ajungeau vorbe, în parte adevărate, că s-ar fi bătut cu prichindeii din clasă, încât trebuia să fie scoasă din cuiul ei, aflat la vedere, cureaua lată și usturătoare sau, mult mai primejdios, el să fie închis, pentru o oră sau două - cînd se stăpânea să plângă sau să ceară iertare sau să se poarte ca un copil - în magazia de lemn din curte, înfiorător de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
groase lângă platoul acoperit pe jumătate cu sanviciuri. Câteva sticle se goliseră și cineva le așezase lângă piciorul mesei, una lipită de cealaltă, cu etichetele colorate la vedere. „Ei, copii, ar cam trebui s-o șterg“, zicea unul scund, cu cureaua groasă a bluejeans încheiată cam la o palmă sub pântecele proeminent, pe care îl strigau Iuliu Sofronie. „La naiba“, spuse Rodica Dumitrescu, „nu-mi zice mie că ai nu-ș-ce treburi grozave la ora asta. Nici nu s-a făcut seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
eu dreptul să te fut, chiar dacă ți-ai făcut plinul cu alții. Așa vorbește, mizerabil. I-am spus să plece. N-a vrut. M-a amenințat. Am fost în stare să mă împotrivesc, deși eram îngrozită. Și atunci a scos cureaua și m-a lovit, habar n-am de câte ori, s-a repezit și mi-a smuls capotul de pe mine, și a continuat să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic pe lume mai mult decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

personale și de bârfe. Era martie 1984. Luă primul ziar aflat la îndemână și se uită peste titluri. După câteva minute, îl puse jos și începu să dactilografieze. Sub titlul POLITICA LĂCOMIEI, scrise: Cei mai mulți dintre noi, care încă ne strângem cureaua în urma recesiunii, considerăm că nu este momentul să începem să batem la ușa guvernului pentru a cere mai mulți bani. Și cei mai mulți dintre noi, care avem încă vie în minte imaginile cumplitei „ierni a vrajbei noastre“, considerăm că un nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
anemic: — Era în perioada războiului, poate că din cauza raționalizărilor... Findlay clătină din cap. — Ceva îmi spune că economiile care se făceau în timpul războiului n-au afectat prea mult gospodăria familiei Winshaw. Nu cred că au fost nevoiți vreodată să stângă cureaua. Nu, treaba asta începe să se arate mai interesantă decât bănuiam. Poate că trebuie să ne mai gândim. — Și nu uitați că mai e un mister. Findlay așteptă să mă explic. — Nu vă amintiți? Tabithei i s-a părut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cifre care dovedesc exact contrariul? Dorothy zâmbi. — Ai dreptate, desigur. Oricine are tendința să uite că nu toți sunt la fel de sceptici ca tine... — Mă suprinde să te aud spunând asta, spuse Henry lăsându-se pe speteaza scaunului și lărgindu-și cureaua cu o grimasă de satisfacție. Nu sunt sceptic din fire. De fapt, sunt un idealist. Și, în plus, întâmplător cred aproape tot ce spun nutriționiștii în acest moment. Deosebirea este că pe mine implicațiile sociale nu mă alarmează, ci mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
N-ați mai suportat o zi cu copii care zbiară și cu bunicuța spărgându-și dinții cu nuci. Cam așa ceva. — Nu vă condamn. E mare nebunie în dimineața asta la noi acasă. Își supse burtoiul câțiva centimetri și își încuie cureaua. Mie mi-e milă de nevastă-mea. Curcan umplut, cartofi la cuptor și legume pentru paisprezece persoane. Cam mult pentru o femeie, nu? Fiona întrebă dacă ne putea recomanda un loc unde să luăm masa și ne spuse numele unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu o curea gigantică din piele maro, iar alta era confecționată dintr-un soi de material sclipitor, argintiu, cu dublură tot argintie, dar ceva mai opacă. Ce naiba să facem noi cu toate astea? — Sfinte Sisoe, s-ar zice că Mirandei Îi plac fustele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
muncit deja de douăsprezece și puteam În sfârșit să stau jos pentru prima dată pe ziua de azi. Tocmai când deschideam Hotmail-ul În speranța unor mesaje interesante de la diverse persoane din afară, ea a ieșit din birou. Jacheta strânsă În curea Îi scotea În evidență silueta, oricum foarte zveltă, și se asorta perfect cu fusta strâmtă de dedesubt. Arăta trăsnet. — Ahn-dre-ah. Cafeaua latte e rece-gheață. Nu Înțeleg de ce. Doar ai fost plecată destul de multă vreme! Adu-mi alta. Am inspirat adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe covor, pentru ca ea să le inspecteze, biroul Mirandei s‑a metamorfozat Într‑un bazar de‑al beduinilor - care semăna, din Întâmplare, mai mult cu un magazin de pe Madison Avenue decât cu Sharm‑el‑Sheik. Un redactor Îi arăta o curea de piele de șarpe de vreo două mii de dolari, În timp ce un altul Încerca să‑i vândă o geantă mare Kelly. Un al treilea Îi flutura prin fața ochilor o fustă scurtă Fendi de cocktail, iar altcineva Încerca să o convingă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
constantă a relației noastre. Dar Înainte de a apuca să termin de format numărul, m‑am pomenit cu Stef lângă mine, cu Planul de Război În domeniul accesoriilor pentru Paris, surescitată de succesul vizionării cu Miranda. Adusese cu ea poșete și curele și bijuterii și ochelari de soare care trebuiau discutate, așa că am pus receptorul În furcă și am Încercat să fiu atentă la instrucțiunile ei. ↔ Gândind logic, un zbor de șapte ore În pantaloni de piele strânși pe corp, sandale deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de nici un fel, mă auzi? — Da, Miranda, am zis eu și am scris totul cât am putut de repede În carnețelul Smythson pe care cei de la departamentul de accesorii Îl puseseră În valiza mea, laolată cu mormanul de poșete, pantofi, curele și bijuterii. Eram În mașină, În drum spre prezentarea de la Dior - prima prezentare pe care o vedeam - și Miranda mitralia instrucțiuni, fără a ține cont de faptul că dormisem mai puțin de două ore. Unul dintre recepționerii lui Monsieur Renaud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

agile ca Înainte. Dar cînd Îl văzură pe fotograf venind Înaintea doamnei Alexander și a celuilalt bărbat, Începură, una după alta, să-și ridice capul cu Îndrăzneală. Fotograful Își aprinse o țigară, iar aparatul i se balansa pe umăr de curea. — O să ne faceți și nouă o poză? strigă Winnie. Fotograful o examină. Apoi se uită la fetele care stăteau lîngă ea, dintre care una avea fața și mîinile arse, pline de cicatrici strălucitoare, iar alta era aproape oarbă. — În regulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare și curele. Totul era prins bine ca și cum s-ar fi așteptat la valuri uriașe; de fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit cu ea, sau dacă uitai la ce să te aștepți. Kay se apleca Întotdeauna puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și croia drum printre ruinele apartamentului ei. În ambulanță erau patru paturi suspendate din metal, de genul celor din adăposturi. Era slab luminată, fără nici o sursă de căldură; Kay mai puse o pătură pe bătrînă și o legă cu o curea din pînză, apoi Îi puse o sticlă cu apă fierbinte sub genunchi și Încă una lîngă tălpi. Mickey Îl aduse pe bărbat. Acum, ochii lui erau lipiți complet, plini de sînge și praf; trebuia să-i ghideze brațele și picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
degetul mic, pe care nu-i plăcea s-o scoată; trebuia s-o coboare pînă la buricul degetului și să curățe murdăria de desubt. După ce Își spălară cît putură de bine mîinile, Își scoaseră caschetele. Acolo unde fuseseră strînse În curele, pe frunte și sub bărbie, carnea era roz și curată, dar pilea dintre aceste zone era neagră-roșiatică din cauza prafului de cărămidă și a fumului, arătînd mai decolorată În locurile În care Își șterseseră sudoarea sau În șanțurile În care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
umărul. — Da. SÎnt bine. — Du-te și te plimbă. O să mă ocup eu de asta. — Ți-am spus că n-am nimic, nu? Duseră cutia la ambulanță, Îi puseră o etichetă și o săltară Înăuntru. Kay o legă cu o curea ca să se asigure. Odată dusese un asemenea transport de la o morgă din Billlingsgate, unde erau depozitate membrele neidentificate. Nu legase lada și, cînd deschisese ușa ambulanței, capul unui bărbat se rostogolise și aterizase la picioarele ei. Ce treabă cretină, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În salopetă și jacheta de blugi, dar, de data asta, În loc de turban, avea părul legat cu o eșarfă. MÎinile Îi erau petrecute În jurul curelei sacului de piele, aruncat peste umăr, și se uita În gol, clătinîndu-se ușor de pe un picior pe altul. Dar cînd auzi cum ușile anti-bombă se dau la o parte, se uită În jur și zîmbi. Iar cînd Îi văzu zîmbetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a o sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și luă o piatră pe care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-o vadă, iar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
acum. Viv se forță să se ridice În capul oaselor. — Așteaptă, zise ea. Unde-i Reggie? — Reggie? Întrebă Kay. — Soțul ei! spuse bătrîna. Dumnezeule, am uitat de el cu totul. L-am văzut strecurîndu-se și.... — Reggie! strigă Viv Înnebunită. O curea Îi ținea strîns coapsele. Începu să tragă de ea. Reggie! — E aici? Întrebă Kay. — Nu cred, răspunse Mickey. Vrei să mă duc și să-l caut? Viv Încă se lupta cu cureaua. — Bine, spuse Kay, dar fă-o repede! Mickey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
văzut strecurîndu-se și.... — Reggie! strigă Viv Înnebunită. O curea Îi ținea strîns coapsele. Începu să tragă de ea. Reggie! — E aici? Întrebă Kay. — Nu cred, răspunse Mickey. Vrei să mă duc și să-l caut? Viv Încă se lupta cu cureaua. — Bine, spuse Kay, dar fă-o repede! Mickey o șterse. CÎnd se Întoarse după un minut-două, gîfÎia. Își ridică marginea caschetei și se aplecă să intre În dubiță. — Nu-i nimeni acolo, spuse ea. Am căutat peste tot. — Bine, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Se depărtă și chemă un brancardier. Hei, tu de-acolo! Da, tu! Ia un cărucior și ai grijă cum mergi cu el! Mickey Își plecă fruntea și nu mai spuse nimic. Se apucă, cu destulă asprime, să-i desfacă iute cureaua care o ținea strînsă de pat. — Hai, Vivien, zise Kay. Trebuie să te luăm de-aici, atîta. Dar ascultă-mă o clipă. Acum vorbea În grabă. Se uită peste umăr, apoi Îi atinse fața. Mă asculți? Uită-te la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]