6,583 matches
-
pentru că ar părea el un fraier. Walter a respirat adânc. Ochii îi străluceau. —Ăsta nu e principalul motiv. Nu, nu. îl sperie de moarte gândul că dacă lumea află despre ea că are o aventură cu o femeie, vor deveni curioși în legătură cu el. Cu ce face el. —Și ce face el? l-am îngânat din reflex. Atmosfera era liniștită, dar în spatele liniștii plana ceva rău. Pentru prima oară, Walter controla conversația. Toată lumea face ceva, a spus Walter pe un ton malițios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
soțul tău? A dat din umeri. Cred că da, a spus cu indiferență. Asta a fost tot. Am băgat mâna în geantă și am scos un plic maro, plin, pe care i l-am pus pe masă. S-a uitat curioasă la mine și a deschis plicul. I-a trebuit un moment să recunoască conținutul. Unde erau? a spus. —în noua sculptură la care lucra. A numit-o Cutie poștală pentru scrisori de dragoste sau ceva de genul ăsta. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sens să-mi fac griji pentru ele, a spus. Lee le-ar fi pus undeva în siguranță. Și nu mai contau când a murit. Clifford era obsedat să le găsească. Are o obsesie pentru dovezi. Spune-mi, am întrebat-o curioasă, când am venit, în noaptea în care a murit Walter- știai atunci ce se întâmplă? —Walter mă sunase într-adevăr, dar nu fusese așa cum am zis. Mi-a spus că Nathan îl urmărise. A spus că te vei duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o coborâre grabnică în moarte e necesară pentru un om pios. Altfel cum ar putea fi acel om încercat? - E ușor să cazi în hăul morții, dar mai greu e să te ridici de acolo. Omul e îndrăgostit în mod curios de viață. - Vino la sinagogă, n-ai mai dat de mult pe-acolo, i-a spus Charlie la sfârșit. După plecarea lui Charlie, Noah a început să se roage plângând: „Doamne, rege al universului, tu știi cât de mult Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
goleau repede, încât parcă propriile gânduri îi erau băute odată cu alcoolul din ele. Dudu surâsese, trăgându-și puțin pe spate capișonul, ca și cum ar fi vrut să arate lumii întregi urechile lui de pisică. O femeie în colțul străzii îl privea curioasă. Dudu îi trimesese o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă opturi în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
frumos în naivitatea lui bine cunoscută și asta a fost cauza „morții“ și „învierii“ lui crepusculare. Și eu? Mă simt pur și simplu păcălit, rătăcit și fără speranță pentru a intra „curat murdar“ în Împărăția umbrelor. Dar într-un fel curios, chiar și mulțumit. Zaharel a cerut azil politic în Suedia, în 1977, puțin după cutremurul de pământ din România. Locuise cu soția lui la București, într-un apartament vechi care s-a prăbușit ca un decor de teatru după zguduitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil, purta ochelari cam mari, ca fundurile de sifoane, avea cravată cenușie și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la școala primară. Când l-am auzit vorbind așa mi-a venit să-i sar în brațe de bucurie. Dar el m-a respins dezgustat, cu un gest de dispreț. - Marș! Străduiește-te mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
multă ironie. - Cum de ce? Ești la fel de bătrân ca și mine, mâncat de zile, ar fi timpul să te gândești la Doamna Moarte! - Numai pielea mi-a îmbătrânit, inima mi-a rămas tânără! - Cine poate să-ți vadă inima? Și sunt curioasă ce poți să-i faci iubitei tale! - Ce întrebare tâmpită, izbucnise Rudi supărat. Ne iubim și ne vom căsători în curând! - Tipic pentru tot neamul bărbătesc!Asta e boala bătrâneții masculine! îi aruncase femeia. - Și câți ani are? întrebase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce s-a întâmplat cu mine? M-ai făcut nebun de tine. Lipsa pe care am simțit-o de când te-am văzut la Solna nu se poate descrie în cuvinte. De dimineața până seara numai tu exiști în a mea curioasă minte. Dorul îmi aduce lacrimi în ochi, încât inima îmi bate sălbatic în gât. Dar fericirea de a te revedea în curând e mare. Vom lua masa împreună și după aceea vom fi fericiți stând pe o bancă în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn, devenite jăratic, cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care săreau țipând, dar vădit fascinați de foc, cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic energia, dându-le în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă duceți acasă, aici e adresa, în buzunarul de la piept. Trei bărbați în vârstă îl ajutară să ajungă acasă pe Ringvägen. Rudi i-a rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de cărți vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-a spus Rudi obosit. Unul dintre bărbați aprinsese menora, venea din flăcări un miros unic, miros de Sabat. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dragă îmi ești! Pierduse noțiunea de timp din cauza cuvintelor explozive pe care le auzise în gura altora, dar pe care nu le spusese nimănui. - Ești atât de ciudat, îi răspunsese Tua. Semeni cu un bătrânel care vinde cărți și obiecte curioase, se târăște pe străzi și vorbește o suedeză foarte personală. Mi-a dăruit cărți minunate, glumind mereu cum că ar vrea să se însoare cu mine! Acuma parcă văd în ochii tăi privirea lui jucăușă! Natanael ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vederea la care țin atât de mult, vederea mea dragă, cu care n-am fost în stare niciodată să cuprind nimic mai mult decât marginea grădinii de zarzavaturi, Bogdane o să murim!! Bogdan, fă ceva!! Prințe Luca, îmi aud apoi niște curioase și dureros de noi și necunoscute gânduri, te vei supăra dacă-ți spun că nu mă interesează dondănelile tale de individ îmbătrânit înainte de vreme? Îți voi leza oare colosala prostie dacă îți atrag atenția cum că tocmai am străbătut toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Romanul cocainei poate fi atribuit fie lui Aldanov, fie, mai ales, am spune noi, lui Nabokov (cu toate că familia autorului Lolitei a respins decis această atribuire, Bunin, credem, iese din discuție din mai multe motive strict literare), să reținem semnificația acestei curioase situații de operă fără autor cunoscut, în secolul în care nici un autor de operă nu dorește să rămână anonim. Situația se complică în momentul în care, în 1995, se publică Dicționarul scriitorilor ruși din exil în care numele M. Agheev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ținea geanta și cum își strângea umerii, am înțeles că nu-mi va fi ușor s-o fac să intre. Sania plecase, și în curte se vedeau acum doar urmele în cerc pe care le lăsase în urma ei. Cei doi curioși, care se opriseră atunci când sania noastră se poticnise la intrare, au pătruns în curte și, postați ceva mai departe, au început să ne urmărească. Așezat astfel ca Zinocika să nu-i vadă, am luat pe după umeri și-am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gândurile, simțirea, ființa întreagă, în timp ce o împingeam ușor pe Zinocika spre intrarea casei. Când a urcat prima treaptă, fata s-a oprit ca trezită din vis. A privit trist porțile deschise în lături în care, ca și înainte, cei doi curioși stăteau ca niște cerberi; apoi, mi-a adresat un zâmbet umil și, cu capul plecat, încovoiată, și-a acoperit fața cu mâinile. Prinzând-o strâns de subsuoară, am împins-o pe ușa deschisă slugarnic de portar. Când, peste un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cred că trebuie să fotografiem urmele astea. Asta ar fi trebuit să faci de la început. Du-te și adu trusa criminalistică! Să încercăm să izolăm puțin zona și să fotografiem tot ce este pe aici, înainte să apară și alți curioși care să înceapă să se fâțâie prin jur și să șteargă urmele. Vasilică plecă spre mașina de poliție și în curând începură să se vadă sclipirile de la blițul cu care acesta fotografia camionul din toate pozițiile. Cristi examina mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
control. Lucrez la poliția din Iași. Așa am auzit și eu că se procedează, dacă e vorba de un control serios, se trimit polițiști din altă parte. Și de ce crezi că ar fi vorba de un control serios? întrebă Cristi curios. Știi tu că se întâmplă lucruri grave aici? Sincer, nu. Domnul comandant Pop e un om cumsecade, dar din moment ce v-au trimis aici, tocmai de la Iași... O fi ceva! Ia, spuneți-mi și mie despre ce este vorba? Ard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi el ca ghid, nu e de pe aici. Am observat. E oltean sadea, se cunoaște de la o poștă. După vorbă este imposibil să-l confunzi. Da. Credeți că e ceva deosebit, ceva ar trebui văzut în mod special? întrebă Cristi curios. Depinde. Dacă vă place natura, da. Sunt o mulțime de locuri minunate pe la noi. Dacă însă sunteți dorit de distracții, îmi pare rău, la noi nu sunt cluburi și nici localuri elegante. Departe de mine gândul să mă consider mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pe cine? Nu înțelegi că domnul comandant nici nu vrea să audă de cercetări? L-am luat ieri pe Pohoață și, la întoarcere, a ieșit cu scântei. Ileana se uită lung la el. Era greu de spus dacă îl privea curioasă ori dacă nu cumva se vedea și ceva compasiune în ochii ei. Se întinse apoi peste masă și luă o țigară din pachetul lui Cristi. O aprinse și suflă lung fumul în sus. Dacă n-ai nimic împotrivă, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că individul, criminalul despre care ți-am spus, e și el la curent cu această superstiție. Este acoperirea ideală, iar el n-a stat pe gânduri și a profitat de situație. Și-a găsit o ascunzătoare acolo, ferit de privirile curioase ale celorlalți, care sunt ținuți la distanță tocmai de povestea pe care tocmai mi-ai spus-o. Am certitudinea că îi răpește și îi duce undeva pe Muntele Rău. Nu știu nici cum au loc răpirile și nici cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceasta, ajungea exact acolo unde voia. Se ridică pe vârfuri încercând să pătrundă cu privirea cât mai departe. Deși negura nu se subțiase de loc, zări o geană de lumină licărind în întuneric. Acest lucru nu i se păru deloc curios și sufletul i se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă din tălpi până în creștet. Focul, asta se vedea acolo. Desigur că cineva din tabără se trezise și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm. Ați terminat de scos aurul din pârâu? Vă mutați în altă parte? Nu. Plecăm de tot de aici. De după coviltirele căruțelor oprite se ițeau capetele țigăn cilor care îi priveau curioase, să vadă de ce s-au oprit și mai ales cu cine stă de vorbă șeful. Unde plecați? întrebă și mai mirat Cristian. Nu vă mai interesează să aflați ce s-a întâmplat cu băiatul vostru? Încă n-am terminat cercetările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu, cu marginile roase și fundul crăpat. E un taler pentru spălat nisipul, spuse inspectorul din spatele ei. Ileana dădu din cap fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urși pe aici, rosti Ileana foarte încet. Atunci un bivol ori un cerb, habar n-am. Nici din ăștia nu sunt, îi răspunse la fel de încet Ileana, dând ocol zonei și cercetând foarte atentă vârfurile arbuștilor rupți. Ce cauți? întrebă polițistul curios. Resturi de păr din blana animalului de care vorbești tu. Dacă presupunerea ta este adevărată, ar trebui să găsim așa ceva, nu crezi? Uite că am aflat cine e Winnetou! spuse vesel Cristian. Trebuie să recunosc că la asta nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]