2,824 matches
-
consulți pe el, iar ea spune, pulsul femeii dezvăluie și starea soțului ei, tibetanii cred că în funcție de bătăile inimii femeii se poate ști dacă bărbatul ei va trăi sau va muri. Serios, legătura poate fi chiar atât de strânsă? mă cutremur eu, iar ea îmi răspunde cu un zâmbet enigmatic, de care pare să depindă totul, da, chiar și din bătăile inimii copilului îți poți da seama despre starea părinților, și mă privește pătrunzător, dintr-odată, cercetându-mi repede chipul, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
totul în voia sorții. Mulțumesc, spun eu, așteptându-mă să plece, îmi este greu să îi suport prezența, dar el se încăpățânează, cum o vei urca în casă, iar eu repet, mulțumesc, nu mă gândisem la asta, dar deodată mă cutremur, cum de știe că avem de urcat scări, cum de știe că nu are cine să mă ajute, iar el, ca și când mi-ar fi ghicit uimirea, spune încetișor, Noga mi-a povestit totul de dimineață, și eu îl întreb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dormi, am dormit atât de mult, iar eu îi fac loc în pat, ea se învelește cu trupul meu, mirosul bolii o înconjoară încă, deși fruntea ei mai este doar puțin călduță, pentru o clipă am impresia că pământul se cutremură, până ce îmi dau seama că trupul ei lipit de al meu este scuturat de hohote de plâns, mă enervez, de ce a venit să mă deranjeze, de unde să iau puterea de a o liniști, dar pacea renunțării se așterne deodată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
începutul sau sfârșitul, izbucnește ea dintr-odată, nici măcar nu sunt sigură că va sta cu mine câteva zile, nu știu dacă să încep să îl alăptez sau nu, înțelegi? Încă nu m-am decis dacă să îl păstrez, eu mă cutremur, doar nu îmi va distruge această nouă familie, dau la o parte cu o mână fermă toate semnele de întrebare pe care mi le ridicasem, apoi întreb grăbită, aproape certând-o, ce vrei să spui, credeam că deja este clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
greoi este încorsetat într-o rochie neagră, elegantă, ochelarii îi scot în evidență ochii, Naama, strigă ea repede, ca și când numele meu i-ar fi stat pe vârful limbii, trebuie să merg cu formularele la fata aceea nouă, iar eu mă cutremur, la Yael? Ce să faci la ea cu formularele? S-a hotărât să păstreze copilul! Adevărat? Hava își strâmbă gura într-un gest de surprindere acră, falsă, de unde știi, și eu mă bâlbâi, mi-a spus imediat după ce a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
anilor, câteva scrisori pe care mi le trimiseseră fetele după ce plecaseră de la cămin, câteva fotografii prețioase cu prunci în brațele mamelor lor mândre, numai datorită ție sunt mamă, îmi scrisese cineva pe spatele unei fotografii, dar vorbele acestea explicite mă cutremură, în ele se ascunde ceva amenințător. Fără să spun nici măcar un cuvânt de bun-rămas, ies pe ușă, arunc o ultimă privire spre fetele adunate în jurul lui Anat, amenințând-o cu burțile lor nefericite, ea este prinsă între ele, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cameră și s\ fac\ gimnastic\, eu tot mai reușeam uneori să dorm, și încă bine. Dar când ajungea la partea cu săriturile, n-aveam cum să nu mă trezesc. Când începea să sară - și zău că sărea tare sus - se cutremura patul ori de câte ori atingea podeaua. Am răbdat trei zile. Mi s-a spus că pentru a rezista la viața în comun trebuie să treci cu vederea anumite lucruri. Da, așa o fi, mi-am zis eu, dar în a patra zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine există o încredere nestrămutată, o forță irezistibilă care mă proiectează în viitor. Dragostea mea pentru Naoko este liniștită, blândă, transparentă, dar pentru Midori simt cu totul altceva. Dragostea mea pentru Midori e pe picioarele ei, trăiește, respiră, pulsează, mă cutremură de-a dreptul. Nu știu ce să fac, sunt teribil de confuz. Nu încerc să mă scuz, dar cred că am trăit cât am putut de cinstit. Nu am mințit niciodată pe nimeni și am avut mereu grijă să nu jignesc lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de baseball, cicatricea grotescă rămasă de pe urma rănii În care chirurgul Își băgase tot pumnul cu mănușa de cauciuc cînd i-o curățase, cicatricea care se Întindea dintr-o parte a șalelor În cealaltă. Simți cum Îl atinge Înăuntru și se cutremură brusc. După cîteva secunde ea-l strîngea tare-n brațe și-l săruta, iar buzele-i erau o insulă În marea albă de durere care trecuse deodată peste el, strălucitoare, de nesuportat, crescîndă, orbitoare, un val care trecuse peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bătut dinspre sud, Îndoind crengile palmierilor regali pînĂ ce le-a desprins, În șir, de pe trunchiurile gri, aplecate de vînt. Tulpinile de un verzui Închis se zbăteau sălbatic, ucise pe rînd de vîntul tot mai puternic. Crengile de mango se cutremurau și În cele din urmă se rupeau troznind, iar florile erau arse de vîntul fierbinte, pînĂ ce ajungeau să fie maronii și prăfuite, cu petalele uscate. Iarba se uscase, pămÎntul nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-a așezat la masa de lângă noi și m-a cuprins deodată o senzație de slăbiciune. Îmi închipui că era același sentiment pe care îl au personajele din filme când o stafie trece prin corpul lor. Totul în tine se cutremură, ca și cum un vânt puternic ți-ar răscoli oasele, sângele și toate organele, într-un vârtej de energie eterică. Imediat însă mi-am dat seama că nu era Patrick. El se afla la mii de kilometri distanță, tocmai în New York. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rău... doar că se enervează uneori... Se enervează! exclamă Ben, îndreptându-și spinarea. Putea să mă omoare! Putea s-o omoare pe Jennifer! —A ieșit la ei cu tigaia în mână, îi explică Finn lui Jim. Credeam c-o să..., se cutremură Daisy. Dacă n-ai fi..., se întoarce ea spre Jennifer. Cum ai făcut chestia aia? — Am fost la niște cursuri de autoapărare, se mândrește Jennifer. E prima dată când am ocazia să aplic ce am învățat acolo. —Ai fost uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se îndepărta, se pierdea apărând și dispărând pe după cocoașele de gheață ale pieței. Își luase doar o sacoșă de mere pentru un alt început. Șarpele începuse să-și înghită coada. Mâine va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să termin treaba: pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai probleme de vedere, cumva? insistă Iepurele. Ai glaucom? Noi suntem două capete: un Iepure și un Bursuc. Ce câini și ce șopârle tot îndrugi dumneata? Iar eu, ăsta, aici, de față... Brusc, solul clisos de sub ei, începe să se cutremure. O nouă găleată de țărână, amestecată cu viermuși, cu melcișori și cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de dedesubt! Procesul extraordinar se întinde cu repeziciune, metamorfoza cuprinzând toate fantele și orificiile corporale, pleoapele, nările, pavilioanele auriculare și, cu certitudine, și deschizăturile care nu se află la vedere. Când sudarea biologică a tuturor crăpăturilor este completă, un tunet cutremură, din profunzime, sacul fostului trup femeiesc, care pare că se dilată, supus unei maximale presiuni! După anvelopa organică se prăbușește imediat în sine, cutându-se, pungindu-se și fâsâindu-se, asemenea unui balon spart și eliberând, totodată, prin te miri ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
El e mai străin! Tânărul Iuga conduse pe Brumaru. Titu Herdelea îi însoți de teamă să nu fie aici de prisos. Observase puțin pe Nadina și i se părea tot frumoasă, dar de o frumusețe care îl uluia și-l cutremura. Miron Iuga rămase în patru ochi cu Nadina, o privi un răstimp atât de scrutător, că ea se miră și întrebă: ― Vrei să-mi spui ceva, tăicuțule? ― Da! făcu bătrânul cu seriozitate. Am aflat că vrei să vinzi Babaroaga! ― A
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore Iuga se cutremură, parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea decât scâncetul copilului, și mulcomirile femeii, și mormăitul babei: ― Fire-ar al dracului! Capitolul IV LUMINILE 1 Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
milioane de țărani n-au nici porumb pentru mămăliga cotidiană! înțelegi ce va să zică asta? Cu luminile Bucureștilor ne înșelăm pe noi înșine. Nu ne aruncăm privirea dincolo, fiindcă știm că dincolo e prăpastia și numai privind în ea ne-am cutremura... Nu lux, nu automobile și castele, puiule! Astea-s pojghița care acoperă un vulcan de dureri. Ca mâine se sparge pojghița și atunci!... Titu se obișnuise deja cu catastrofismul. Nu era om să nu lăcrimeze, de îndată ce venea vorba de stările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
criticau și lăudau de zor, năvăli la dânșii Gogu Ionescu, asudat de entuziasm, strălucitor și răgușit, întrebînd frenetic, cum întreba pe toată lumea: ― Ei, ce ziceți de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala și policandrul începuse să balanseze în tavan de clocotul aplauzelor... Observând încurcătura pe fețele celor trei, își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. Vru s-o dreagă cu orice preț. Și, după o mică pauză, continuă cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate pe piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o goală-goluță. Nadina surâse fără să vrea. Admirația
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi cu care voiau să răscumpere toate tăcerile trecutului. În spatele castelului în flăcări, vechiul conac apărea negru și adormit. Când se uitau într-acolo oamenii se cutremurau involuntar. Ignat Cercel, ca să-și încălzească inima, bolborosi singur: ― Iacă, l-a săturat Dumnezeu și de pământ, și de toate! Capitolul XI PETRE PETRE 1 Toată noaptea spre sâmbătă cerul Amarei fu însîngerat de jocul flăcărilor ce mistuiau castelul Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat. Puse mâna pe brațul procurorului, să-i oprească sforțarea intelectuală: ― Un moment... Ce s-o fi întîmplat oare, de gonește așa maiorul? Tănăsescu se grăbea doar să-i anunțe că satul Vlăduța
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat!... Ai înțeles, sergent?... ― Trăiți, domnule maior! făcu sergentul îndesat și negricios, bătîndu-și călcâiele, parcă s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-i mai facem rău, nu va opune rezistență. Ar fi mai bine să încercăm s-o capturăm. Îi surâse ideea unei măriri a salariului, sau a unei avansări. Dând cu ochii de corpul lui Kane, roși vinovat. Ripley se cutremură la gândul de a porni în urmărirea vietății. N-aveți decât s-o căutați dacă așa vreți. Eu stau la ușă. ― Sunt de părere că merită osteneala, zise Ash dezlipindu-se de geamul despărțitor. Este un specimen unic. Cu siguranță va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]