1,698 matches
-
convertească) și politica ( inamicii sunt somați să accepte să se supună Islamului). Juriștii musulmani făceau diferența între harbî care fuseseră chemați la Islam, sau nu. Cu toate acestea, rațiunea de stat prima în fața legilor religioase. În practică otomană, există o cutumă de a-l înștiință pe inamic înainte să declanșeze războiul. În sec. XVIII-XIX, djihad-ul era declarat cu ajutorul fetvalelor. În tradiția musulmană ce ajunge până la Muhammad, lumea este împărțită în două zone: Dar al-Islam ( Casă Islamului) și Dar al-Harb ( Casă Războiului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
limitate de organisme reprezentative, ca parlamentul. Erau răspunzători numai în fața divinității. Regele putea să condamne pe orice persoană la închisoare fără judecată, emițând scrisori sigilate-"lettre de cachet". Monarhia franceză nu era însă despotică. Regele era împiedicat de legile și cutumele regatului său și existau multe organisme independente, ca Adunarea Clerului, care dețineau drepturi și privilegii asupra cărora regele nu putea interveni, fiind garantate de lege. Regele emitea legi după ce își consulta consilierii chiar dacă nu era obligat să le accepte opiniile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
1788, Parlamentul a susținut drepturile națiunii, proclamând legile fundamentale ale regatului, susținând că numai Stările Generale au dreptul de vot asupra impozitelor, că francezii nu puteau fi trimiși la închisoare fără judecată și că regele nu putea modifică privilegiile și cutumele provinciilor. Lamoignon a decis să reducă drastic atribuțiile parlamentului. La 8 mai, parlamentele au fost deposedate de dreptul lor de a înregistra decretele regale și de a protesta împotriva lor, rolul fiind îndeplinit de o curte plenară, ai cărei membri
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care aduc atingere gravă integrității fizice sau mentale. c. Crimele de război, în special cele care se înscriu în cadrul unui plan sau al unei politici elaborate, potrivit Convențiilor de la Geneva din 1949 privind dreptul umanitar și a altor convenții și cutume internaționale:omuciderea intenționată;tortură sau tratamentele inumane, inclusiv experiențele biologice;provocarea cu intenție a unor suferințe puternice sau a unor atingeri grave a integrității fizice; distrugerea și însușirea de bunuri, nejustificată de necesități militare și executată pe o scară largă
Curtea Penală Internațională () [Corola-website/Science/296836_a_298165]
-
și firav populatele întinderi ale Siberiei, este, astfel, o moștenire a exilului forțat din epoca țaristă, în acea perioadă exilul putând fi provocat de variate delicte, dintre care unele puteau fi chiar și încălcări minore ale legilor sau doar a cutumelor, precum era cazul cu inhalarea tutunului sau ghicitul. În istoria sistemului penitenciar țarist pot fi găsite numeroase ecouri ale practicilor folosite mai apoi în gulagul sovietic: faptul însuși de a avea rolul să pedepsească nu numai infracțiunea articulată în codurile
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
după domn "credința iubitului meu fiu, Ștefan Voevod". Actul reprezintă prima atestare documentară a viitorului domn al Moldovei. Din menționarea de către tatăl său ca asociat la domnie, rezultă Ștefan împlinise în 1450 cel puțin unsprezece ani, vârsta minimă impusă de cutumele vremii pentru o astfel de demnitate. Bogdan avea să fie asasinat, la 15 octombrie 1451, la Reuseni, de către fratele său vitreg Petru, alt fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun și care va domni ulterior sub numele de Petru Aron
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
abate de Cârța. Conventul colonizator stabilit la Cârța a provenit de la abația-mamă Igriș, din Câmpia Banatului. Raporturile de filiație între cele două mănăstiri sunt atestate documentar în anii 1206, 1368 și 1430. Primele clădiri ale mănăstirii au fost ridicate, potrivit cutumelor ordinului cistercian, din materiale perisabile, probabil din lemn. Acestea pot fi datate cu relativă siguranță între anii 1205-1206. Câțiva ani mai târziu, între ca. 1210-1215, în imediata vecinătate a clărilor provizorii de lemn a fost construită o capelă de piatră
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
circa unul din patru îl arborează la sărbătorile naționale. Astfel de manifestări publice de patriotism sunt mult mai frecvente în vestul Poloniei, în special în Polonia Mare, decât în alte părți ale țării. În Polonia, drapelul se folosește în conformitate cu unele cutume, mai degrabă decât conform unui protocol scris. În afara obligației de a trata drapelul cu respectul cuvenit, legea nu oferă un cod detaliat de utilizare corectă a drapelului național. Unele organizații și instituții publice, cum ar fi Institutul Heraldic și Vexilological
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
cu respectul cuvenit, legea nu oferă un cod detaliat de utilizare corectă a drapelului național. Unele organizații și instituții publice, cum ar fi Institutul Heraldic și Vexilological și Camera Supremă de Control au avansat unele propuneri de protocol, pe baza cutumei și pe baza protocoalelor folosite de alte țări, cum ar fi India și Statele Unite. Aceste îndrumări nu au însă caracter obligatoriu. Prin tradiție, drapelul național este rezervat scopurilor informative și festive. Un unic exemplar al drapelului plasat în fața sau deasupra
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
se întâlnește regulat pentru a discuta afacerile politice ale țării. Guvernatorii celor 18 provincii sunt numiți de către Președinte. Constituția din 2010 stabilește structura guvernului, precum și drepturile și îndatoririle cetățenilor. Sistemul juridic este bazat pe legea portugheză și pe cea de cutumă. Legislația este însă slabă și fragmentată, iar curțile de justiție funcționează în doar 12 din cele 140 de municipalități. Curtea Supremă îndeplinește funcția de tribunal de apel, iar Curtea Constituțională are puterea de a analiza constituționalitatea legilor țării. Războiul civil
Angola () [Corola-website/Science/298070_a_299399]
-
unei companii. Relația antreprenor - furnizor/client este bazată pe încredere, pornește de pe poziții egale și în care, fiecare element urmărește păstrarea subunitară a raportului economic: minimum de efort/maximum de efect. De obicei, acest tip de relație este ghidat de cutume comerciale care s-au format de-a lungul timpului. Relația antreprenor - intraprenor sau anagajator - angajat este reglementată în primă instanță de Codul Muncii și Drepturile de Proprietate Intelectuală. Deși, la nivel de structură de companie este considerat un raport de
Antreprenoriat () [Corola-website/Science/315223_a_316552]
-
în Lecturile Boyer din 1999 de la Radio ABC (Australian Broadcasting Commission), istoricul și antropologul Inga Clendinnen explica: Puterea politică rămânea bătrânilor comunității mai degrabă decât căpeteniilor prin moștenire ereditară iar disputele erau tranșate de obicei printr-un elaborat sistem de cutume tribale. Certurile și răzbunările nu erau mai puțin frecvente ceea ce a fost atribuit alianțelor multiple care au legat oamenii prin legăturile de alianță sau de sânge și au împărtășit un sistem de credințe despre descendenți din cultura eroilor comuni. Încinerarea
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
anul următor după o largă dezbatere publică, și decretele, psephismata, pe care le adopta ecclesia, și a căror armonizare cu legile este atent supravegheată prin legea numită graphe pranonum, care incrimina pe cei răspunzători de inițiative contrare legilor. Recursul la cutumă și la legile nescrise era interzis, și riscurile de arbitrariu în aplicarea legilor de câte tribunalul popular erau limitate prin recursul frecvent la lectură textelor de lege în argumentarea proceselor. Evoluția instituțiilor cetății se caracteriza prin formalism, un mare număr
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
sud de Poarta Sion din zidul orașului vechi și în spatele casei franciscane (Ad coenaculum) de pe Muntele Sion, la etajul al doilea al unei clădiri aflate lângă Biserica Adormirii (numită în transcripția ebraică devenită tradițională Dormitzion), deasupra locului unde, după unele cutume evreiești, începute din secolul al XIII-lea, se afla mormântul regelui David. Pe acoperișul său se află minaretul moscheii Nabi Daud (Profetul David). După arheologul Bargil Pixner, avatarurile locului s-ar fi desfășurat în modul următor: Muntele identificat ca muntele
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
se poate ghici o probabilă pronunție a numelui. Numărul semnelor kanji care pot fi folosite pentru nume de persoane ("jinmeiyō kanji") este stabilit de lege. Acestei liste îi sunt adăugate mereu noi semne, în 2009 fiind 985. [dead link] În cutuma japoneză, numele de familie vine înaintea numelui mic (că și în limba maghiară sau coreeană, de exemplu). Oficial, japonezii pot avea un singur nume de familie și un singur nume mic. În limbajul politicos se folosesc sufixe de politețe după
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
social căruia îi aparținea victima. Carol cel Mare a legiferat "Wergeld", pentru a înlocui răzbunarea privată ("faida"). Într-adevăr, răzbunarea privată era sursă de dezordini și era mai ales contrară religiei creștine. În pofida acestor situații, "faida" va persista în această cutumă. Nu se făcea distincția între "crimă" și "omucidere", până când aceste diferențe au fost instituite prin lege, în Sfântul Imperiu Roman, în secolul al XII-lea. În fapt, "Wergeld"-ul dreptului germanic este o reparație, și nu o amendă, în stilul
Wergeld () [Corola-website/Science/321811_a_323140]
-
viață. Indiferent de regiunea din care provin, de orientarea abordată în interpretarea textului coranic și de raportarea la tradiție și modernitate, există anumite trăsături generale în viata musulmanului pe care familiile le respectă ca obiceiuri tradiționale comune, fiind derivate din cutume antice, printre acestea fiind și căsătoria. Deși obiceiurile religioase se păstrează în timp, fiecare cultură are tendința de a a-și dezvolta propria manieră de celebrare, propiile cutume și obiceiuri. Așadar, nunta la musulmanii din Egipt poate diferi de nunta
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
pe care familiile le respectă ca obiceiuri tradiționale comune, fiind derivate din cutume antice, printre acestea fiind și căsătoria. Deși obiceiurile religioase se păstrează în timp, fiecare cultură are tendința de a a-și dezvolta propria manieră de celebrare, propiile cutume și obiceiuri. Așadar, nunta la musulmanii din Egipt poate diferi de nunta din Africa sau India. Conform legislației islamice, căsătoria este un acord social și economic încheiat între doua familii, care implică drepturi și obligații de ambele părți. De obicei
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
domestici", vicari și ipați, datând din vremea stăpânirii bizantine. De asemenea, Ioan îi forțase pe mulți dintre supuși să se înroleze în trupele sale personale, alături de sclavi. În răspunsul său, Ioan a explicat cum că nu avusese cunoștință de vechile cutume din Istria și că va lua măsuri. Rezultatul acestor promisiuni nu este cunoscut.
Ioan de Istria () [Corola-website/Science/324945_a_326274]
-
poate prevedea fenomenele meteorologice, evoluția geologică și chimică a solului sau influența fazelor lunii. Oamenii ce locuiesc în aceste locuri se conduc după legi proprii, moștenite prin tradiție, iar judecata stăpânirii nu este acceptată în cazul în care contrazice vechile cutume. Proscrisul Liță Florea, urmărit de jandarmi, este primit cu căldură în codrul Borzei după ce se află că fusese judecat pentru că se răzvrătise împotriva modernizării societății. Scriitorul susține ideea că poporul român este un popor bătrân, cu legi străvechi, care nu
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
urbanizate ale Galiției austriece și Imperiului Țarist (în “regiunea permisă de așezare”, adică districtele în care evreii aveau dreptul să locuiască). Ca și alți maskilim est-europeni și Iosif Perl a scris și mai ales publicat mult în idiș, astfel neglijând cutuma iluminiștilor evrei din Occident care preferau să folosească doar germana cultă (fie ea și scrisă cu alfabet ebraic, cum proceda Moise Mendelssohn, de exemplu) sau ebraica (“limbile pure”), dar acest fapt era un compromis localmente necesar pentru ca eforturile lui modernizatoare
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui céle vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după acéia l-au ajunsu” ). Personajul nu este modelat astfel numai după romanul "Frații Jderi", ci preia multe aspecte din cutumele încetățenite în imaginația colectivă în decursul secolelor. Din eposul sadovenian este preluat „cadrul aventuros, apropiat de fantastic chiar, cu un emoționant fior mitic, prin care Sadoveanu dă respirație epopeică evenimentului istoric”. Familia Jderilor, care îl înconjoară pe voievod, are semnificația
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
ceară ospitalitatea unui rege străin și să îi doneze armele. Ceea ce a și făcut, plecând la curtea lui Thurisind, unde regele gepid i-a înmânat armele lui Turismod.. După moartea lui Aduoin, Alboin s-a așezat pe tronul regatului. Conform cutumei, a preluat coroana după ce-l desemnaseră oamenii liberi, care, după tradiție, alegeau ca suveran pe un membru din clanul suveranului decedat. În 565 a izbucnit un nou război împotriva gepizilor, conduși de Cunimund (Kunimund), fiul lui Thurisind. Cauza conflictului a
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
un punct de plecare pentru misiunea creștină a Sfântului Bonifaciu. Thuringienii au avut o identitate separată până în anii 785-786, atunci când unul dintre conducătorii lor, Hardrad, a condus o insurecție eșuată împotriva lui Carol cel Mare. Carolingienii au codificat obiceiurile și cutumele thuringienilor în cadrul "Lex Thuringorum" și au continuat să stabilească un tribut în cantitate de porci pentru această provincie. În secolul al X-lea, sub dinastia Ottoniană, centrul puterii thuringiene se afla în nord-est, în apropiere de Erfurt. Încă la finele
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
superb bărbat și splendid Oltean"”, cum zice Arghezi, îi dăduse o anume specificitate și strălucire. Deloc idilică, istoria imensei averi a lui Dincă Schileru nu este lipsită de conflicte cu obști sătești și nici de pragmatismul acelui capitalism rural, violentând cutuma și tradiția, pe care îl vedem și în scrierile lui Slavici, ba mai mult, copleșitoarea sa personalitate stârnește invidii și reacții încă de la început, printre consătenii de la Bâlteni, fiind victima atentatului de la Valea Vladului, în toamna lui 1880, în mandatul
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]