534,793 matches
-
Gheorghe Ceaușescu Ajuns incognito în insula feacilor, după ce ,,inima-i fu bântuită de mari suferințe'', Ulise este primit cu fast regal la curtea lui Alkinoos. În cinstea înaltului oaspete cu identitate necunoscută, regele dă un banchet la care mesenii râd, umplându-și cupele. Și-n acest timp, aedul orb Demodokos cântă acompaniindu-se la chitară. Orbul, inspirat de muze, povestește cearta dintre Ulise și Aiax pentru armele lui Ahile căzut în luptă. Și pe când
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
Ne-a părăsit de curând profesorul Ion Zamfirescu, un om care impunea atât prin statura fizică, cât și prin solidaritatea formației intelectuale implinită într-o vreme când România era o țară europeană în adevăratul sens al cuvântului. În 1989 a dat o lecție care se cuvine a nu fi uitată. În luna iunie ne aflam la Iași la o reușită sesiune Eminescu-Creangă. Într-o seară urcam dealul Copoului împreună cu profesorul și cu prietenii Mircea Anghelescu și Mihai Moraru. Noi, tinerii, eram
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
iluzie, provenită din confuzia factorului receptor. Nu e exclusă eventualitatea că Josef K. se află mai departe sub imperiul reveriei și visează doar că a visat. Pe o ambiguitate a privirii se sprijină acțiunea: pe de o parte, cadența întîmplărilor dă la iveală raporturi de înlănțuire încordată, înfățișate însă ca plauzibile, de necontestat, iar pe de altă parte, totul poate fi și o halucinație ce premerge sculatului din pat. O ipoteză ar fi, deci, că eroul, cu ochii întredeschiși, cu pleoapele
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
într-adevăr voință politică pentru micșorarea corupției la limite acceptabile, atunci două sînt ministerele cu care trebuie să se înceapă: Internele și Justiția. E ridicol să ne imaginăm că polițiști corupți cu vile și cu automobile de lux îi vor da de gol pe corupătorii lor, fapt valabil și pentru judecătorii și procurorii care se bat în lux cu întreprinzătorii pe care i-au scos basma curată, în loc să-i înfunde. De aceea subiectul corupției a ajuns în România o simplă afacere
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
Constantin Țoiu Cu permisiunea excelentului meu confrate Mircea Horia Simionescu dau publicării scrisoarea pe care mi-a trimis-o pe data de 27 octombrie 1988. Nu e o indiscreție. Nici penibila dezvăluire a unor laude aduse mie. Este vorba, clar, de o solidaritate, nesprijinită pe amiciție, ci pe un atât de
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
Pavel Șușară Pe o piață de artă precară și sălbatică, nereglementată juridic și lipsită de instrumente specifice, în care subteranul domină și amatorismul dă tonul, apariția unei galerii așezate pe criterii profesioniste și orientate spre proiecte culturale este mai mult decît un miracol, este de-a dreptul o aventură. Scoaterea obiectului artistic din condiția sa de marfă brută, al cărei scop unic îl constituie
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
alambicat, al unei reacții la epoca tulbure în care ne înscriem, care zdruncină reflexele interiorității, solicitînd o atitudine în raport cu dramatismul său obiectiv. Astfel ne putem explica tentația descinderii în materia fierbinte a istoriei imediate, conotate cu o acidă deriziune: "Am dat să scriu, mai demult, pe cînd nu lîncezise încă/ mărețul Răsărit de soare, un fel de Însemnări/ pentru glorioasele partide,/ o poveste cu guelfi și ghibelini, cu indiferenți, radicali,/ bolșevici și führeri ai Sumerului,/ cu prealuminați duci din Akkad.// Se
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
desigur.// În finalul Însemnărilor se mai spunea că Veneția-i putredă,/ că se scufundă, secundă de secundă, că-i iremediabil pierdută/ și că fabuloasa omidă roșie a fost strivită/ de niște omizi albe sau albastre,/ dacă-mi amintesc bine.// Am dat să scriu/ și nu reușeam să duc paharul cu apă la gură" (Apa noastră cea de toate zilele). Precum și tentația epicului în sine, adică plonjarea, consolatoare, "într-o altă ordine, mai practică, a lumii" (Dialog final). Poetul decupează secvența din
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
artistică, dar se vrea și o investigație/ sociologică, antropologică și filozofică a singurătății, a înstrăinării/ și a părăsirii ca fenomene specifice lumii moderne" - ibidem), se învecinează cu cea familiară, populară ("Am ars niște zahăr, am turnat răchia peste,/ așteptînd să dea în clocot./ Dar vai! vai! vai! tocmai cînd era s-o iau de pe foc,/ tocmai atunci (vai, ceasul rău!),/ visul meu, nada mea se spulberară ca omul./ Înghețai îndată, eram stană de piatră, mă dădui/ de ceasul morții, zicîndu-mi: ce
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
turnat răchia peste,/ așteptînd să dea în clocot./ Dar vai! vai! vai! tocmai cînd era s-o iau de pe foc,/ tocmai atunci (vai, ceasul rău!),/ visul meu, nada mea se spulberară ca omul./ Înghețai îndată, eram stană de piatră, mă dădui/ de ceasul morții, zicîndu-mi: ce nenorocire! Ce potcă!" - Ceasul rău) ori arhaică ("Apa vie și apa moartă sau Puterea de a face bine și rău./ Cuvinte crude sau legături cu giurămînt./ Ieșirea puilor din pîntece sau Ocara care peste voie
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
în care se poate dansa, rîde sau cînta, așa cum dansau, rîdeau și cîntau adepții tuturor religiilor, în fața decorurilor grotești care zugrăveau condamnarea lor". Sorin Militaru a mers pe un drum onest și curat în spectacol. Am simțit la un moment dat că ar fi fost necesară nu o temperare a limbajului și a grotescului rafinat, ci o izbucnire mai fantezistă, mai plină de nebunie. Pe scenă, protagoniști și spectatori, cuprinși toți în decorul stilizat, fantastic și realist al lui Horațiu Mihaiu
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
al lui Horațiu Mihaiu ne puteam privi în oglinzi chipurile și destinele, victoriile și lașitățile, voluptatea umilinței mai mult sau mai puțin descărnate. Sîntem toți chiriași în spațiul proprietate personală a morții. Costume și machiaje adînc studiate de Alina Herescu dau formă ceremoniei desfășurate ca un ritual de tip "teatru-n teatru". Maestrul de ceremonii, Coca Bloos (doamna Grollfeurer) și-a concentrat cinica autoritate într-un joc maiestuos al disprețului profund, dirijat de poziția dictatorială a corpului, de limbajul privirii și
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
către toate vocile, indiferent de lobby-uri, de tabere, de trendurile actuale. Nu cred însă că mai e la fel în ceea ce privește lipsa de direcție. Știți că atunci, între '91 și '96, mi s-a reproșat că nu știu ce vreau, că nu dăm o direcție, că nu avem niște puncte de vedere prioritare, cristalizate, că nu avem prejudecăți deloc și că, la adăpostul acestei lipse de prejudecăți stă, de fapt, un aleatorism, un fel de cult al întîmplătorului. Dar au trecut cinci ani
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
de Tania Radu, care avea să-mi devină soție - Marian, era în '72 cam la fel de serios și de blindat intelectual. Dar, pe de altă parte, aveam și această bosă ludică, această pasiune a teatrului care ne-a făcut să ne dăm rău de tot în spectacol. Prin '73-'74, am jucat amîndoi, țin minte, în cadrul Festivalului Național al Artei Studențești, scena deslușirii dintre Iancu Pampon și Crăcănel - Mache Răzăchescu, evident, în descendența sau în pastișa cuplului Toma Caragiu și Marin Moraru
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
critici literari: că am ajuns, în 1980, după numai patru ani de "stagiu în producție", cercetător literar la Institutul de Teorie și Istorie Literară G. Călinescu. Asta n-au avut-o nici Mircea Scarlat, care îmi aduc aminte că a dat atunci concurs cu mine, nici Artur Silvestri, care îmi aduc aminte că ar fi vrut să intre atunci la institut. Nu spun că eram singurul sau că eram cel mai bun pentru asta, ci că a fost, într-adevăr, un
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
adică ce specializare ai?, de unde ești dumneata?, ce ești dumneata?, istoric literar?, critic literar?, te ocupi de cei vechi?, faci cronică de întîmpinare?, vrei să fii traducător?, vrei să te ocupi de Cioran?, de Ionesco?, de...? Și atunci, mi-am dat seama că eu, de fapt, practic, nu dețin nimic, că n-am știut, nu știu și n-am să știu niciodată ce sînt, efectiv. Și acum, cînd sînt întrebat: "Dumneata, dacă ai debutat cu o carte despre Eminescu ești eminescolog
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
ești eminescolog?", zic nu, eu sînt caragiolog, dar un om care se ocupă și de Cioran, care face istorie literară, traduceri, critică de întîmpinare, eseistică, ziaristică etc. Și, întrebîndu-mă, cum spuneam, de titlul acestei cărți de la Editura Dacia, mi-am dat seama ce sînt. Eu sînt un scriitorinc și sînt foarte mîndru de această găselniță a mea, fiindcă, de cînd mă știu, m-a obsedat ornitorincul - animalul acela cu blăniță, care are labe de rață, e mamifer, dar face ouă, stă
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
vadă legat de o tabără, de un par, de o platformă-program. Să nu uităm că eu am scris masiv la "Luceafărul", din '77 pînă în '80. Am plecat de la "Luceafărul" în ziua în care Mihai Ungheanu a vrut să-mi dea cronica literară săptămînală. M-am îngrozit de ce servituți incumbă asta și am plecat de acolo. Am stat doi ani în carantină, timp în care dl Gabriel Dimisianu de la "România literară" nu-mi dădea - tot ca să mă încerce - decît cronici la
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
care Mihai Ungheanu a vrut să-mi dea cronica literară săptămînală. M-am îngrozit de ce servituți incumbă asta și am plecat de acolo. Am stat doi ani în carantină, timp în care dl Gabriel Dimisianu de la "România literară" nu-mi dădea - tot ca să mă încerce - decît cronici la cărți de Tina Ionescu Demetrian, Alecu Ivan Ghilia, Silvia Zabarcencu și alte nume de acest gen. Pe urmă, am trecut în istoria literară, am revenit la ziaristică, m-am apucat de Cioran, m-
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
la Berlin. Aici îmi aduc aminte și de impostura mea - că doar, deh, am debutat cu o carte despre Eminescu - și de altă întrebare îngrozitoare a lui Noica, tot din '82, de care îmi aduc aminte întotdeauna. Nu i-am dat dreptate atunci, dar îi dau perfectă dreptate acum, după douăzeci de ani. "Cum naiba poți să scrii dumneata o carte despre Eminescu, dacă nu știi germana?" Atunci m-a supărat foarte tare, mi s-a părut că, dacă știu franceza
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
aminte și de impostura mea - că doar, deh, am debutat cu o carte despre Eminescu - și de altă întrebare îngrozitoare a lui Noica, tot din '82, de care îmi aduc aminte întotdeauna. Nu i-am dat dreptate atunci, dar îi dau perfectă dreptate acum, după douăzeci de ani. "Cum naiba poți să scrii dumneata o carte despre Eminescu, dacă nu știi germana?" Atunci m-a supărat foarte tare, mi s-a părut că, dacă știu franceza lui Rimbaud și Baudelaire și
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Cum naiba poți să scrii dumneata o carte despre Eminescu, dacă nu știi germana?" Atunci m-a supărat foarte tare, mi s-a părut că, dacă știu franceza lui Rimbaud și Baudelaire și Lautreamont, e perfect, ca acum să-mi dau seama că nu-i adevărat. Dacă nu știi germana lui Schopenhauer, Goethe & comp. nu prea ai ce să cauți - nici în bine, nici în rău în Eminescu. Cartea aceea însă a plăcut și place. Daaa, ce frumaose cărți aș fi
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
teorii și experiențe critice ale Europei. Deci eram oricum dotat sau orientat, numai către critica de întîmpinare nu. Nu știu cum de m-a dus viața aici, nu știu cum de-am ajuns, după '90, cronicar săptămînal, nu știu nici de ce nu mi-am dat doctoratul pînă la 48 de ani. Adevărul e că toată viața am practicat ceea ce se cheamă - un om cu darul formulei, ca Pleșu, i-ar zice - surfingul existențial. M-am lăsat în voia valului. M-am răsfățat dintotdeauna. Am lăsat
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
fiecare zi, pe masă, dimineața, la cafea, toate ziarele de la Paris, îmi permiteam să citesc și metafizică, dar să fac și - ca Eliade - apologia virilității; puteam să visez să fiu, în același timp, ziarist și profesor la facultate; să-mi dea domnul Dupront o bursă la Paris; să merg în India, să mă duc la ora 4 la conferința Criterion, la ora 7 seara la bordel și la ora 9 seara să deambulez prin București, cu Arșavir Acterian, precum Eugen Ionescu
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
analizez o opinie desprinsă dintr-o bucată literară, că fac proces de intenție unde nu trebuie. Dar una dintre caracteristicile lui Gârbea este că face proză scurtă cu "morală". Un soi de fabule, unele foarte haioase, pentru ca la sfîrșit să dea cu bîta-n baltă - pentru că fabulă fără morală nu se poate. în proza Millenium digital sex, o atitudine ironic-acidă este îndreptată împotriva cuplului care ar putea fi numit pe scurt "românul și internetul". Un personaj pe nume Neagoe se află în
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]