15,914 matches
-
ai depus, aceste câteva zile de odihnă vor fi ca o ploaie bună după o lungă arșiță. Să stai cu Tudorel, cu Maria și cu bătrânii tăi. Meriți din plin acest lucru, la fel cum merită și ei un asemenea dar. Să nu cauți nici un fel de motive. De luni Încolo... Pe cai! Asta Înseamnă pregătire În vederea lucrului cu studenții și munca În clinică, care pentru tine, din câte mi-am dat eu seama, este o plăcere. ― Eu vă mulțumesc din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
înveselit de remarcă, dar nu intră în amănunte. Închizând primul geamantan, pe care îl golise, îl așeză jos, lângă piciorul mesei, și îl deschise pe cel de-al doilea. Ticu trebui astfel să-și ia în primire partea lui de daruri: un frumos costum de culoare albă, plus o pălărie, o cravată și o pereche de pantofi asortate cu costumul și mare și plăcută surpriză o trusă completă cu scule de frizerie, fabricată în Spania după licență italiană, cu familiarul profil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o trusă completă cu scule de frizerie, fabricată în Spania după licență italiană, cu familiarul profil al bărbierului din Sevilla imprimat pe capacul cutiei. Atins la coarda sensibilă și clintit momentan din scepticismul său obișnuit, Ticu își luă în primire darurile, mulțumind pentru generozitate, apoi îi propuse cumnatului său să probeze toate acele scule perfecționate pe podoaba lui capilară. A, nu, cumnate dragă, nu e nevoie, mille grazie! Poate, cu altă ocazie..., îl refuză Nando râzând. Ticu nu insistă, iar Nando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clipi din ochi neîncrezător. Păi vezi? Uite, aia e!... sfârși el triumfător cu pledoaria sa. Dar socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească din căpățâna-i ghiulea, zicând că el crezuse că avea să-i facă o bucurie mare copilului cu darul lui, apoi schimbă vorba, întrebându-l pe ginere ce se mai auzea pe acolo, pe la raion, cu politica și istorisindu-i fără să mai asculte răspunsul, cu hohote înfundate de râs, niște bancuri cu milițieni, auzite de el la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atragă atenția. Maica Agripina, căreia îi plăcuseră întotdeauna copiii și care prinsese mare drag de acest nepoțel al ei, îl strânse la piept și-l sărută pe pleoapele închise ale ochilor, apoi băgă mâna într-un buzunar și-i întinse darul pe care i-l pregătise din timp: o pungă cu stafide și o cruciuliță, pe care i-o prinse cu mâna ei de gât. Virgil îi dădu Marianei cu un aer plin de satisfacție mașina de gătit și o pofti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
om atunci când se apuca să-și amintească isprăvile din tinerețe, care numai vrednice de laudă n-ar fi fost, la drept vorbind. Unele dintre ele păreau să confirme proastele păreri ale lui Stelian despre Picior de Lemn. Omul avea, însă, darul de a fi atât de bun de gură, încât și cele mai jalnice și dubioase pățanii deveneau, spuse de el, istorii bune de evocat, pe care Virgil le asculta plesnindu-și palmele pe genunchi și hohotind de se cutremurau pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care trebuie să ne punem de acord... Pe Lizeanu l-am mirosit eu, e informator..., îi tăie vorba Nelu Ianolide. Remarca studentului fu urmată de câteva clipe de tăcere. De ce nu ziceți nimic de Nichi Stelescu? Cu gabaritul și cu darul lui de vorbitor, ne-ar fi de folos, veni Victor cu ideea. Spre surpriza sa, cei doi filologi nu se arătară prea entuziasmați. Nichi Stelescu este el băiat simpatic, dar nu vrea să se bage. Cică s-a gândit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gura lui tata, care ține morțiș să mă însor pe la treizeci de ani, ca el... Peste o jumătate de oră erau în Splaiul Unirii. Madam Sfințescu, care locuia, cu chirie, în camera din față a casei naționalizate, o croitoreasă cu darul beției și al curviei, se arătă în pragul ușii de la intrare și îi privi pe amândoi lung și iscoditor, fără să le răspundă la salut. Ai să vezi acum unde îmi fac eu veacul, îi spuse Victor fetei, apăsând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu siguranță o stopare a progresiunii răului care vă chinuie. Promiteți-mi că veți colabora, că organismul dumneavoastră va colabora cu mine și totul va fi foarte bine. Vocea fermă, dar mângâioasă a femeii în alb are cu adevărat miraculosul dar al unei terapii de suflet. Dora răspunde cu convingere deși vocea îi devine din ce în ce mai moale, mai ștearsă, mai pierdută: Desigur, voi colabora ! O voi face atât cât conștientul și poate și inconștientul mă vor ajuta... Pleoapele Dorei sunt grele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a grăbit să afle de la el cât mai multe : "Doamna după care te-ai dus ? Unde-i doamna și fetița ? Ce s-a întâmplat ? Spune ! Vorbește !" Dar Atanasie n-a putut scoate un cuvânt. De atunci, și-a pierdut complet darul vorbirii. Domnul Almăjan nu a scos nici el nici o vorbă de parcă amuțise și el. Nu știu când a plecat. Tăcerea care se lasă și de data asta, la peste cincizeci de ani de atunci, este apăsătoare de parcă și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se descurce, să-și crească copiii, iar acum nepoții, ca să nu rămână ca el, un "nimeni" al satului, fără prea multă școală. Numai Dragoș știe că în realitate el nu este un înapoiat și că s-a străduit să înmulțească darurile cu care îl înzestrase natura ca să sufere cât mai puțin din pricina lipsei de grai. O sănătoasă filozofie țărănească crescuse în el, martor fără vorbire la bunele și relele care se întâmplaseră pe aceste meleaguri. De când era de-o șchioapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să nu existe limite și ascunzișuri în tot ce îți voi spune trebuie să accepți că numai voia Celui de Sus m-a învrednicit cu puteri greu de înțeles și de acceptat de oamenii de rând, cu toate că folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a dat niște puteri pe care voi le numiți "supranaturale", pentru că știe cât am pătimit și cât am păcătuit fără voia mea. Și încă ceva, te rog să mă tutuiești, altminteri curgerea povestirii mele se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
multe de învățat de la Marina. Nu mai spun că și eu găsisem în dânsa o prietenă și o interlocutoare neprețuită. Marina avea o sumedenie de cunoștințe din domenii diferite : limbi străine, literatură, științele naturii, istorie și geografie, matematică... Mai avea darul de a-și organiza timpul ca să se poată consacra și celor doi elevi de care a știut să se facă iubită și ascultată. Nu-i vorbă că și ei erau dornici de cunoaștere, știau deja scrie și citi în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă plisată de un albastru țipător. Pe un carton lucios, pus deasupra darurilor era precizat că bluza și fusta sunt uniforma tinerelor care urmează școlile de ofițeri ale Armatei Roșii. Sub cele scrise erau puse două semnături pe care eu nu le cunoșteam, dar pe care Gerhard le-a identificat pe loc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întrerupt fără nici un menajament. Era hotărâtă să păstreze copilul. În aceeași seară a ars toate boarfele aduse din trista ei aventură. A pus pe foc și pachetul din celofan cu fundă roz pomponată, care conținea bluza lucioasă și fusta plisată, darul otrăvit de Crăciun. La sfârșit a aruncat pe jar un caiet subțiratec și câteva foi volante. Jurnalul ei... Am reușit să salvez câteva pagini pe care ți le dau să le citești în timp ce eu voi trage o fugă până la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de la ea și și-a îndreptat-o interogator întâi spre Alindora, apoi spre mine. Obrajii împurpurați ai Minodorei au devenit dintr-o dată albi ca varul. Vasili a rămas cu noi la un ceai după ce ne-a înmânat cu oarecare emfază darurile aduse pentru noi, tot felul de bunătăți de a căror existență uitasem : icre negre, cafea, ciocolată, bomboane fine... Mai era și o ochioasă eșarfă de culoare azurie cu fire lucioase care fusese destinată probabil Minodorei dar s-a găsit petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cincisprezece ani de căsnicie, cu tot salariul tău de conțopist. Și mai află că tot eu te-am salvat și de data asta de măturoi...Că altminteri plecai pe șantier unde îți este locul, în construcții. Perorația soției a avut darul nu numai de a-l trezi la realitate din febra ce pusese stăpânire pe el, ci i-a întărit cum nu se poate mai bine convingerea că aceasta nu este nici pe departe străină de necazurile ce l-au copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
I. Dar eu am văzut și la televizor că el vine într-o sanie trasă de un ren pe care îl cheamă Rafael. Și mai are un ren în urma saniei... Acela-i de rezervă? Nu, acela păzește toate pachetele cu daruri... Ca să nu le fure oamenii răi? Nu! Ca să nu cadă din sanie, că Moșul vine pe sus. El aproape că zboară cu sania lui ca o nălucă, și oamenii răi nu-l pot ataca... Da și renul dă cu coarnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i la grupa mică, dar eu l-am cunoscut că era același căruia tata i-a dat 50 de lei și sacul. Așa că să știți voi că Moș Crăciun nu se exicstă, el este numai o nălucă... părinții ne fac daruri prin oamenii care se îmbracă în Moși Crăciuni și ne mint când suntem copii mici. Nu-i adevărat! Eu am vorbit cu el, Gigele! Ba-i adevărat, Sabina! Și eu l-am cunoscut pe nenea Tudor, vecinul nostru, după ghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
minții lor. Ei nu vor să priceapă că mintea tot prin muncă se îmbogățește. De aceea, te sfătuiesc prietenește să te porți la-nvățătură, să nu cazi în păcatul de a crede că toate vin de-a gata ca niște daruri cerești. Să zăbovești cât îi putea mai mult asupra cărții că pentru asta te-am dat la școlile cele mari. Nu mai pierde timpul, mamă, că le știu pe toate câte mi le spui! Urmează dădăceala cu distracția, cu ceaiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul. Atunci am înțeles că nu mai era nimic de făcut. Mi-ai sugerat că nu merită să consumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
te supăra domnișoară, vin de departe. Sunteți Cecilia Sătmăreanu? intră în joc Matei. Sunt Cecilia Sătmăreanu. Ce poftești? —V-am căutat și-n Germania și nu erați acolo. Bine că v-am găsit aici în România ca să vă dau aceste daruri, i le întinde Matei. Eu sunt un bun prieten al lui Moș Nicolae și m-a rugat să vi le dau. Surprinsă la culme îl întrebă: — Ce zi este astăzi? —5 decembrie. —Mâine-i Sfântul Nicolae!? În seara aceasta moșul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aduce cadouri la cei cuminți. Îți mulțumesc, dragul meu, îl îmbrățișează și-l sărută de mai multe ori. Eu cuminte? Când am uitat ce zi este astăzi și nu ți-am cumpărat nimic, sunt nebună de legat. Nu te necăji! Darul cel mai de preț pe care mi-l poți oferi este dragostea ta. Dă-mi un sărut, nu mai fi supărată. Cecilia îl sărută iarăși. — Mă îmbrac și merg și eu să cumpăr cadouri pentru cei de acasă ca să le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
frunzele de varză pregătite din timp, când aude soneria. Fiind singură, că unchiul se dusese în oraș după niște cumpărături, s-a apropiat de ușă întrebând: —Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți El aduce daruri multe Pe la fete și băieți.” Cecilia, cunoscându-i glasul lui Matei, extrem de surprinsă, deschide repede ușa și-l trage înăuntru nemailăsându l să-și termine cântarea. —Matei, băiatul meu din parc, dragul meu romantic, îl îmbrățișă fără să mai țină
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ceciliei. Nu era unul să nu spună: „Cât de mult se iubesc oamenii aceștia. E păcat să nu-și trăiască viața.” Sau „Nu se poate ca o mare iubire ca a lor să nu le aducă binele”, ori „Viața este darul cel mai de preț ca și iubirea”. Tu spre care posibilitate înclini, Gelule? Nu știu ce să spun, Leontina, era îngândurat Gelu. După cum am văzut-o mi-e greu să mă pronunț. —Vezi? Poate de aceea bietul Matei este distrus, că el
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]