3,068 matches
-
reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri era abia la Începuturi. Mai semnalez și absolut remarcabila schiță Noaptea migdalelor sfărîmate, de Antoaneta Darie, de unde citez: „Ochii rătăciți pe care Pablo Îi purta pe atunci s-au mutat pe chipul său, Încețoșîndu-i migdalele reci, amare”. Frumusețea acestei fraze unice te absolvă de orice comentariu despre migdale. Apropo de acest fruct cu sîmbure comestibil, Love-sexy-magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fulguiala deasă. Cu patul bine sprijinit în umăr, continuă să urmărească cu luneta armei cele trei siluete abia sesizabile care se mișcă furișat printre dărâmături. Ajuns aproape de stadiul perfid când extenuarea poate să devină mai puternică decât conștientizarea pericolelor, sublocotenentul Darie Novăceanu pășește cu greutate printre dărâmături, mânat doar de un singur gând să-și îndeplinească misiunea încredințată ca apoi să se întindă undeva jos, chiar și pe zăpadă și să doarmă. Câteva zile în șir sau chiar mai mult. Lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-o dată, în timpul unei semi acalmii, Darie percepe un strigăt prelung, ascuțit. Un țipăt omenesc plin de spaimă și disperare. Privește agitat în jur și atunci când localizează locul de unde vine, aproape nu-i vine să creadă ceea ce vede. Oh, Doamne! În fața ușii metalice a bisericii, un puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub'! Casa verde cu acoperiș parțial ars, prima fereastră de lângă burlan. Grijania mamii lui de bandit, îl nimeri pe dom' sergent, pâinea lui Dumnezeu! Darie măsoară din ochi distanța până la biserică și cei 10-15 metri până acolo i se par o distanță enormă. Dar copilul este în mare pericol și trebuie salvat. Nu vrea să facă uz de grad în fața soldatului, i se pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma lui. Înăuntru, lumina cernută zgârcit printre vitraliile strâmte cade peste câteva rânduri de bănci simple din lemn, așezate de-alungul zidurilor îngălbenite de vreme. Miroase a lumânări arse și tămâie. Darie se ridică cu greutate și sprijină copilul de perete. După o examinare rapidă își dă seama, ușurat, că nu este rănit, numai leșinat. Își scoate casca și vede cefarul găurit. Instantaneu, simte cum gura devine la fel de uscată precum nisipul iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat, nu are nimic deosebit ca înfățișare, cu excepția unei bărbi albe, frumos îngrijită, care înconjoară obrajii ridați. Ușurat, Darie pune pistolul mitralieră la spate. Nu te teme părinte, sunt venit cu gânduri pașnice. Ai puțină apă pentru el? Mult mai liniștit la auzul vocii prietenești, omul în sutană se apleacă asupra copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
revine la fel de repede cu o sticlă plină cu apă. Începe să frece energic cu mâna umedă obrajii palizi ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi îl fac să înțeleagă că răul trecuse. Darie scoate din buzunar o bomboană, cu învelișul din staniol auriu cam zdrențuit. Cu ochi ce sclipesc de încântare, băiatul o ascunde repede în buzunarul pantalonilor. O mică recompensă pentru curajul tău. Copilul nu înțelege ce i se spune, dar zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
decât a unui cavou în miez de noapte. Privirea lui întâlnește doar ziduri crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste cadavrul unui soldat german, prăbușit pe scara interioară a imobilului. Darie observă că are amândouă picioarele scurtate într-un mod grotesc, din cioturile însângerate care ies din stofa uniformei se văd atârnând fâșii de carne roșie și piele sfâșiată, neagră de sânge. La nici câțiva pași, mai mulți șobolani cenușii, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un braț puternic îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puternic îi cuprinde gâtul într-o strânsoare de clește. Plămânii lui urlă după aer. Prinde în ultimul moment încheietura mânii înarmate a adversarului. Cu un efort considerabil se ridică și folosind o priză de judo îl aruncă peste cap pe Darie. Lovește scurt cu bocancul, având satisfacția să vadă cum fierul aducător de moarte zboară din mâna dușmanului său. Rapid, Novăceanu se rostogolește către carabina neamțului. Luat prin surprindere, Wilhelm ezită o fracțiune de secundă, de ajuns ca să audă cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
printre buzele ce încep să tremure necontrolat, un gust sărat. Gustul propriului său sânge. Cuprins de o negreală cleioasă și rece, într-un ultim spasm își pune întrebarea daca asta este moartea sau urmează ceva mai rău. Gâfâind din cauza efortului, Darie continuă să stea întins pe spate câteva clipe. În sfârșit se ridică și sprijinit în cot privește mogâldeața ghemuită într-o poziție nefirească. Este pentru prima dată când vede de aproape pe cel căruia îi curmase viața. Adevărat, îndreptase automatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
90 sau 100 de ani, să aibă copii, nepoți, iată că acum toate acestea sfârșesc într-un mod brutal pe podeaua mizeră a unei case anonime, cu nimeni altcineva lângă el decât tocmai acela care fusese silit să-l omoare. Darie aruncă arma și în patru labe se apropie de cel căzut. Mâinile lui întâlnesc o umezeală vâscoasă. Din rana deschisă, sângele curge cu putere ca dintr-o cișmea stricată. Îngrețoșat, își retrage mâinile fără să le privească. Iese grăbit, fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-se acolo. Cel puțin cea care se poate ține pe picioare. Toți privesc cu aviditate, certându-se, înghesuindu-se, căutându-și un loc cât mai bun, în vreme ce nenumărate glasuri agitate strigă diverse sume puse ca pariuri. O întrecere între băutori? Darie își face loc în mulțime, împingând pe cei din jur cu coatele. Odată ajuns în față, ceea ce vede îi îngheață inima. În timp ce privește cu ochi impasibili către un rus uriaș, cu mutră fălcoasă, a cărui uniformă poartă amenințătoarele petlițe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la paradă. Ia nu-mi mai suflați în ceafă! strigă brusc locotenentul, cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai trag odată? Zgomotul percutorului ce lovește capsa de aprindere a cartușului din cuibul tamburului se aude precum o lovitură de tun în liniștea totală, ca din interiorul unui templu. La unison, toți tresar cu o puternică mișcare de recul. Darie închide ochii și atunci când îi deschide se așteaptă să vadă trupul locotenentului prăbușit într-o baltă de sânge, cu țeasta spulberată. Apoi, foarte încet, aproape imperceptibil, atmosfera se relaxează. Dacă la început nimeni nu înțelege ce se întâmplase, lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adevărat ofițerul român! Chiar dacă nițel țicnit. Un rând de băutură gratis la toată lumea! Casa face cinste! După un scurt moment de stupoare, gesturile caritabile nu stăteau în firea cârciumarului, un cor de chiote vesele aproape că ridică tavanul. Din mulțime, Darie se îndreaptă spre masa unde Marius continuă să bea indiferent vin dintr-un pahar mare. Ce-i măi Novăcene? Să trăiți! Ordin de la domnul căpitan Apostol! Toți ofițerii să se prezinte PC-ul companiei. Ei, atunci să mergem. Golește paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trăiți! Ordin de la domnul căpitan Apostol! Toți ofițerii să se prezinte PC-ul companiei. Ei, atunci să mergem. Golește paharul după care se ridică punându-și casca pe cap. Privește la uniforma stropită cu sânge a sublocotenentului. Ești cumva rănit? Darie lasă ochii în jos. Uitase în emoția ultimelor minute de cadavrul lăsat în urmă. Nu e de la mine. Am omorât un...un lunetist. Își scoate batista și începe să șteargă frenetic petele ruginii. Duce pumnul la gură și mușcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ești ofițer, ai oameni sub comanda ta care sunt mult mai importanți decât sincopele tale nervoase. Ai înțeles? Da, domnule locotenent! Măsurându-l din ochi cu răceală să vadă dacă cu adevărat realizase ce îi spune, Marius îl eliberează pe Darie din strânsoarea mâinilor sale. Nu e felul lui să bruscheze oamenii, dar trebuie să-l readucă la realitate pe tânărul ofițer. Dacă nu se trezește la timp, foarte repede va ajunge pe foaia de pierderi a regimentului. Bine, respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Stai liniștit, toți am trecut prin așa ceva... Inclusiv dumneavoastră? Parcă nu-mi vine să cred. Răspunsul vine simplu și scurt. Chiar și eu. Replica francă a locotenentului face să dispară mare parte din încordarea acumulată în ultimele zile a lui Darie. Totuși, undeva într-un colț al minții lui rămân sub o formă vagă, dar cu atât mai neliniștitoare, tensiunea și frica. Sentimente de care știe că nu o să scape niciodată și asta îl face se gândească temător la ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămâne decât să ne conformăm și noi. Ca locțiitor la comandă îmi fac datoria să vă informez că hrana oamenilor este terminată, apa la fel, de mult. Noroc de zăpadă, mai potolește setea și amăgește foamea. Cât despre muniție... Știu, Darie, cunosc situația. Cum, de altfel, o știm toți foarte bine. Cu un gest scurt, își ascunde sub căciulă firele de păr lipite pe fruntea transpirată. Tușește puternic și sec de câteva ori. Plămânul îl doare. Răcise zdravăn și se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
liniile noastre sunt cam departe, am fi ultimii la care se gândesc că pot apare aici. Acum ascultă. Lași patru oameni cu automate și grenade afară. Sigur vor fi mulți care vor încerca să fugă. Nu trebuie să scape unul. Darie dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca o frigare înroșită la foc măruntaiele crispate ale soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o conductă spartă din trupul neamțului. Dar este viu! În jocul permanent de zaruri pe care-l poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de norocos? Undeva se aude un strigăt de durere: Ajutooooor! Infirmier! Ajutooooor! Darie se oprește lângă rănitului care se zbate și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se aruncă pe o parte. Chircit la podea, clipește speriat și confuz. Vede trupul neamțului căzut lângă el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la față ca varul, mulțumește din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zidului, nu mai înalt de un metru din preajma subsolului, acolo unde el și alți câțiva supraviețuitori își găsiseră adăpost. Novăceanu, așezat pe o manta, începe să se zvârcolească. Liniștește-te, zice Romulus cu voce blândă ca a unei femei, dar Darie continuă să se agite înfrigurat. Vor să mă omoare! Nimeni n-o să se atingă de tine, ești în siguranță. Încearcă să-i imobilizeze brațele, dar sublocotenentul se zbate și mai aprig. Oare de unde mai găsește putere ființa asta pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]