6,404 matches
-
discutat cu prin cipele, că doar era vorba de voința unui decedat... Răsuflă greoi: — Să o respecți înseamnă decență... Ridică din umeri neajutorat: — Dar n am rezolvat nimic. Puteați să vă duceți și la tata-mare, ricanează Gallus. Orice pretor este dator să anuleze eliberările care au fost făcute spre frau darea legii. Normal. Ar fi un pericol nu numai pentru creditorii patronului, ci și pentru noi toți. Riscăm să ne trans formăm cu timpul într-un stat de liberți. Ridică ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție din spatele său. Tipic pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre ele pare mult mai în vârstă decât celelalte. Îi cercetează intrigat trăsăturile și descoperă într-adevăr riduri fine pe frunte și la colțurile gurii. Își scarpină bărbia, perplex. Vestalele sunt datoare să-și închine virginitatea timp de 30 de ani zeiței Vesta. În primii zece sunt școlărițe și învață, în următorii zece oficiază, iar ultima decadă și-o petrec instruindu-le pe viitoarele preotese. Cele mai multe aleg să rămână și după aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înecat toate corăbiile. Ce-o avea? La vârsta lui n-are cum să arate atât de hărtănit nici măcar după o noapte de chef... Abia acum observă absența soției, Regina Sacrificiilor. Se încruntă nemulțumit. Este o încălcare gravă a canoanelor. Era datoare să fie prezentă și să ia parte la ceremonie, aidoma soțiilor de flamini. În acest moment, i se aduce și lui Augustus scaunul curúl. Îl refuză cu demnitate. Rămâne în picioare alături de rege. Pentru ce și-o pierde atâta vreme
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de alb și de fin. Mlădios din cale-afară, se îndoaie și se împletește extrem de ușor. Dar și ustură unde lovește. În fața lui aleargă alți doi bărbați și alungă oamenii cu strigătele lor, căci la trecerea flaminului lui Jupiter fiecare este dator să-și înceteze activitatea. Un personaj atât de sfânt ca el nu are voie să vadă pe cineva muncind. Șareta principelui pleacă a doua. În urma pretorienilor, se pune în mișcare și procesiunea celorlalți flamini. Unul după altul, cu martialul și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste material? Ceea ce înseamnă, dacă ești expert în a citi printre rânduri, așa cum sunt eu, „îl poți rescrie?“. Geraldine dă fuga la biroul ei și ia o ciornă, după care se întoarce. ― Doamne, ești un înger, spune ea. Îți rămân datoare la greu, adaugă, și pleacă fără să se întoarcă, dar îmi face cu mâna când iese pe ușă. Uneori nici nu-mi vine să cred că Geraldine chiar scrie, nu-mi vine să cred cum poate fi pentru cineva atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vedetă atât de strălucitoare. Oriunde se duce, Diana Macpherson e încurajată și felicitată pentru sclipitoarea ei descoperire. Din punctul de vedere al Dianei Ben este creația ei, și asta echivalează cu un singur lucru în mintea ei: el îi este dator, și-i e dator la greu. Acum așteaptă pur și simplu ziua când își va putea cere datoria înapoi: ca atâtea alte femei puternice, de succes și înfricoșătoare, Diana Macpherson își dorește mereu ce nu poate avea. Iar ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Oriunde se duce, Diana Macpherson e încurajată și felicitată pentru sclipitoarea ei descoperire. Din punctul de vedere al Dianei Ben este creația ei, și asta echivalează cu un singur lucru în mintea ei: el îi este dator, și-i e dator la greu. Acum așteaptă pur și simplu ziua când își va putea cere datoria înapoi: ca atâtea alte femei puternice, de succes și înfricoșătoare, Diana Macpherson își dorește mereu ce nu poate avea. Iar ea îl vrea pe Ben Williams
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
legislația generală a țărei"485. Același articol se referea la atribuțiile prefectului privitoare la "școală, administrația comunală și județiană, serviciul sanitar și drumurile de comunicație", precizându-se că toate acestea "vor face obiectul primelor dispoziții la cari prefectul va fi dator a da toată serioasa sa solicitudine"486. Una dintre îndatoririle principale ale prefecților județelor din Dobrogea, conform prevederilor articolului 17 al regulamentului administrativ, era "menținerea iubirei și a înfrățirei între diferitele culte și naționalități, prin respectarea datinelor și dogmelor fie-căruia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și școlei și simtu că ne ia cu încetu simpatia populațiunii căci nu am venitu ca eliberatori dupe cum ne anunțam. Tot ce se pote închipui am făcut și fac eu și funcționarii noștri spre împăcarea spiritelor dar me credu dator a încunoșciința Onor ministru din timpu și a afirma cu convicție că ocuparea militară rusă a Kustendji [Constanței, n.n.] vatămă cele mai vitale interese politice și naționale ale noastre"521. În aceste condiții, în orașul Constanța, tensiunile dintre soldații ruși
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de alte ginți, precum e România, nu-i e permis să lase să piară niciunul din fiii săi, și, din moment ce aceștia, după o atât de lungă pribegie prin țări străine, cer a se alipi iar la sânul mamei, ea e datoare să-i primească cu brațele deschise"2233. La 1 martie 1898 săptămânalul Constanța publica un articol în care reliefa dificultățile întâmpinate de către gazetarii dobrogeni în privința denunțării abuzurilor administrației locale. Astfel, în prima parte a articolului se preciza că "nu ne
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
numărul total, legea prevedea înființarea de cercuri comunale cu personalitate juridică 2752. Acestea urmau însă a fi desființate prin legea administrativă din anul 1908. Conform prevederilor articolului 10 al legii pentru organizarea comunelor rurale din 1 mai 1904, comuna era datoare a asigura sedii pentru școli, pentru sfaturile sătești și câte "o casă comunală"2753. Totodată, comuna avea obligația: să îngrijească bisericile, să asigure cele necesare copiilor orfani, bolnavi, lăuzelor și infirmilor săraci din comună. De asemenea, comunele erau obligate a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pădurii, cu zburătoarele văzduhului și cu peștii din adâncul apelor. S-au ținut de legământ, n-au mai vânat cerbi și căprioare, dar cu oamenii tot atât de crud se purta Negură-Vodă. Îi punea să muncească fără nici o răsplată, îi scotea mereu datori, le cerea alte noi dobânzi și dări, până când, într-o zi, nemaiputând răbda, oamenii s-au răsculat, l-au prins și l-au legat fedeleș, cerând judecată pentru faptele sale neomenești. Clăcașii de pân’atunci, dezrobiți de apăsarea unui singur
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că mi-am luat liber o zi de la muncă, dar nu sunt sigură. În rest, m-am străduit să merg la serviciu. Dacă lipsește o singură persoană, responsabilitățile ei cad pe umerii celorlalți și nu prea e bine să rămâi „dator“. În ziua cu pricina aveam 370, febra scăzuse mult în comparație cu zilele de dinainte. Cu toate astea, tușeam îngrozitor. Pentru că am avut febră multă vreme, mă dureau toate articulațiile. Luasem o duzină de medicamente. Ceea ce a făcut mai greu de depistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
2. cum se întîmplă preotului, se întîmplă și poporului, stăpînului ca și slugii, stăpînei ca și slujnicei, vînzătorului ca și cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca și celui ce ia cu împrumut, datornicului ca și cel căruia îi este dator. 3. Țara este pustiită de tot și prădată, căci Domnul a hotărît așa. 4. Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mîhniți și tînjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5. căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a tot ce s-a făcut. Poate vă întrebați de ce am scris cele de mai sus. Le-am scris cu un gând pios fiindcă azi, 26 ianuarie, este aniversarea zilei de naștere a acestui mare român și parcă mă simțeam dator conștiinței mele, că trebuie să-i aprind și eu o lumânare. Toți cei care trăiesc în această țară, în afară de tâlharii și hoții care au făcut pușcărie în vremurile acelea, au rămas cu câte ceva din binefacerile aduse de acest om în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a o chema fără să mă simt umilit, chiar de nu voi ști să limpezesc dacă durerea ei sub ploaia vorbelor mele e tot așa de mare ca și aceea pe care o simte în lipsa mea, și când se crede datoare să facă un gest tragic. De nu voi primi nici un răspuns la noile mele imprecații, mă voi întoarce, pretextând acasă, ca să nu fiu ridicol, că sunt bolnav, în definitiv, cu toată fruntea mea încruntată, cu toți mușchii mei celebri, care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prieteniei mele. A învățat, a văzut, a auzit. Chiar de nu va fi simțind valoarea acestor lucruri, n-ar trebui să le uite. Serviciile reciproce nu se compensează și deci nu pot fi șterse perfect fără ca să mai rămână cineva dator. Orice s-ar fi întîmplat, rămân cinci ani de amintiri comune care nu trebuie să aibă un sfârșit așa de brutal sau așa de indiferent. Oricare ar fi scuza Irinei, procedeul este rău. Prin bănuieli pe care mi le produce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
omoare decât o mamă. O spumă fierbinte în veșnică fierbere. Tinerețea, simțirile proaspete, curiozitatea o îmbie să încerce. Lanțurile cu care i-a plăcut la început să se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și va iubi iarăși cu aceeași patimă, tremur, nervi, pândiri perverse, amenințări. Și la o vreme, îmbrățișată prea strâns, își va nega dragostea dintâi. Până când se va deprinde și cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
arate că nu are verighetă. (O pusese probabil cu cinci minute înainte în poșeta de alături.) Atenția asta față de mine, arătată cu așa de puțină discreție, adusă ca un plocon, mi se părea stângace și stupidă, totuși, m-am crezut dator să-i mulțumesc cu efuzie. Mi-a primit mulțumirile fără tresărirea pe care ți-o pricinuiește trecerea de la un gând la altul, probă că interpretasem bine gestul ei. La primele mele întrebări, a aprobat cu totul observațiile mele făcute în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să opună credința unora rațiunii logice a celorlalți. Pentru cel doritor să afle calea mântuirii, credința și rațiunea nu sunt în concurență PARADOX ȘI NONSENS 153 152. 153. de moarte. În această privință, nu l-aș urma pe Étienne Gilson, dator unei maniere prea moderne de a privi lucrurile. Tertulian nu spune că actul de credință lasă departe orice rațiune. Nici că tocmai absurditatea dogmei îți cere să crezi în ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca să fie înțelept“ - 3, 18). Firește, atâta vreme cât finitudinea este constitutivă ființei omenești, înțelepciunea lui Dumnezeu ni se descoperă în chip paradoxal. Doar că o astfel de înțelegere a lucrurilor nu ar trebui să se oprească aici, în locul unde încă este datoare unei logici comune. Ceea ce doresc să spun este că formula paradoxală pe care o cultivă Tertulian urmează a fi recunoscută nu doar sub motive retorice. Disputa cu Marcion justifică până la un punct sensul ei retoric. Însă această justificare va fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, ne-locul ca atare al limbajului. Iar acesta din urmă, „etalându-se, nu deschide niciodată decât un spațiu de negândit“. Cred că aici Foucault este un pic dator unei logici bivalente. Pe de o parte, constată obișnuința noastră de a gândi doar ceea ce se supune unei ordini, „milenara noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
poți trăi fără să plângi Iubirea reprimată, Și nu poți altfel ca să frângi Durerea greu brumată. De spaimă multă și mult dor, Cu lacrimi mari sfințite, Tu plângi că lacrimile-n cor Cu jalea-s înfrățite. În viață omul e dator Cu plânsetul la vreme, Atunci când purul său fior E plin de diademe. 24 iulie 2004 IERTAȚI-MĂ! Am strâns și bani de-nmormântare; Scuzați că n-am putut mai mult, Dar nici nu vreau „piper și sare”, Ci cât mai
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
totuși să opună credința unora rațiunii logice a celorlalți. Pentru cel doritor să afle calea mântuirii, credința și rațiunea nu sunt în concurență PARADOX ȘI NONSENS 153 152. 153. de moarte. În această privință, nu laș urma pe Étienne Gilson, dator unei maniere prea moderne de a privi lucrurile. Tertulian nu spune că actul de credință lasă departe orice rațiune. Nici că tocmai absurditatea dogmei îți cere să crezi în ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]